Dintr-odată, din niște copii mici și inocenți care își cărau jucăriile peste tot și nu dormeau fără ursulețul de pluș sau fără povestea de noapte bună, au crescut și au devenit adolescenți. Poate că sunt idealiști, poate că sunt rebeli, poate că ei cu adevărat cred în ceea ce fac și spun, au visuri, idealuri, ambiții, greșesc, învață, apasă pe butoanele părinților, sunt energici și poate profunzi în simțiri și trăiri. Sunt diferiți unii de alții și totuși mai asemănători decât am crede. Și sunt asemănători și cu adolescenții care sunt acum părinți și care, uneori, uită ce-au făcut, ce-au zis și cum s-au purtat la rândul lor, și li se pare doar că „adolescenții din ziua de azi…” au anumite comportamente și stări. 

Adolescența pare (și este) o perioadă destul de conflictuală, întrucât adolescenții au numeroase conflicte cu ei înșiși, cu felul în care își doresc să devină, cu propriile valori, cu ceea ce trăiesc și simt, dar și cu părinții lor – pentru că și părinții au propriile valori, trăiri, și părinții au propriul fel în care privesc lucrurile, e și perioada în care ei se dezvoltă, își dezvoltă trăirile, valorile. De aceea, atunci e și momentul când se modelează și pot fi ajutați de către părinți să se transforme în adulți și, respectiv, în oameni buni și fericiți. Mai ales că multe conflicte dintre părinți și copii survin atunci când adolescenții se îndepărtează de mama și de tata, devin mai independenți (ceea ce nu e mereu un lucru rău), fug în căutarea propriei identități, observă diferențe între ei și între colegii/prietenii lor, așadar încearcă să copieze înfățișări și identități, încearcă să devină asemenea celorlalți, gândindu-se că altfel vor primi acceptarea care, de altfel, e foarte importantă la vârsta lor. 

Și pentru că știm că nu e ușoară perioada pentru niciunul dintre cei doi – adică nici pentru părinte, nici pentru adolescent, venim astăzi în sprijinul vostru și vă oferim un mic ghid al adolescenței, care include 8 sfaturi pe care vi le adresăm și pe care sperăm că le veți găsi utile.

parinte de adolescent

1. Ca părinte de adolescent, educă-te pe tine însuți. Observă-ți comportamentul, observă-ți gândurile și trăirile mai ales atunci când intri în conflict cu copilul tău. 

Nu numai atunci când copilul e mic e nevoie să citești cărți și articole de parenting, ci și atunci când deja ai un adolescent în casă – pentru că, da, de multe ori e o provocare asta. Amintește-ți de perioada adolescenței tale, nu fugi de ea, gândește-te la momentele în care și tu erai complexat că ai acnee (citește aici un articol despre acneea adolescenților), la momentele în care voiai să le faci pe plac prietenilor tăi în ciuda faptului că știai că e ceva greșit (sau bănuiai asta) și căutai apartenența la grup.

Pentru că adolescenții își doresc propria independență, inevitabil conflictele apar și nu e nimic ciudat în faptul că la un moment dat vor încerca sau chiar se vor îndepărta de propriii părinți – în special de părintele pe care îl simt cel mai aproape. Observând acest lucru, majoritatea părinților își vor dori ca ai lor copii să se apropie din nou de ei și, eventual, să fie mereu în preajma lor, ceea ce e un lucru destul de toxic pentru adolescentul care își caută propria identitate și nu pe cea a părintelui său. 

parinte de adolescent

Astfel, adolescenții vor începe să se afirme, să își spună propriile păreri și gânduri, uneori să se răzvrătească împotriva controlului parental, ceea ce, din nou, e firesc. De aceea, prin observarea comportamentului tău ca părinte, vei înțelege dacă îi oferi suficient spațiu adolescentului tău pentru a-și construi identitatea, pentru a deveni un individ unic, distinct de ceea ce tu reprezinți, iar, pentru a-ți fi mai ușor, îți poți pune întrebări de tipul: „Îmi ascult copilul?”, „Sunt un părinte care controlează?”, „Permit ca gusturile și părerile copilului meu să fie diferite față de ale mele?”. 

2. Discută cu adolescentul la timp și des, la timp poate însemna și mai devreme – poate că nu e tocmai așa devreme pe cât crezi. 

Răspunde la primele întrebări pe care le are copilul tău despre corpuri, despre diferențele dintre ele. Nu-l supraîncărca cu informații, ci efectiv răspunde strict la întrebările pe care ți le adresează. De asemenea, să vorbești cu fiica ta despre prima menstruație nu e un subiect tabu – citește aici mai multe informații despre asta. 

Oferă-i copilului tău cărți despre pubertate și despre adolescență. Povestește-i despre cum erai și despre cum te simțeai tu la anumite vârste. Știind că și mama sau tata a trecut prin lucruri asemănătoare, pentru adolescent va deveni ceva mai ușor.

Cu cât vei aștepta să treacă timpul și vei purta cu propriul tău copil aceste discuții mai târziu sau deloc, cu atât crește șansa ca acesta să își formeze păreri greșite, să se jeneze, să îi fie rușine de propriul corp, de schimbările prin care trece, să se teamă de schimbările fizice și emoționale.

De asemenea, având în vedere că anii adolescenți sunt ani ai experimentării, această experimentare include și comportamente riscante. Așadar, e recomandat să existe discuții despre sex, despre consumul de droguri, de alcool sau de tutun. Să discuți cu adolescentul tău subiectele dure înainte să se confrunte cu astfel de situații îl va ajuta să devină mai responsabil atunci când va veni momentul. De aceea, e recomandat să purtați conversații despre ce e greșit, despre ce e corect, despre valorile familiei. 

3. Pune-te în locul lui. 

Încearcă să fii empatic și să te pui în locul copilului tău atunci când ți se pare că greșește sau că a avut un comportament anormal. Gândește-te cum ai fi procedat tu în locul lui, dacă ai fi avut vârsta pe care o are el acum. S-ar putea să nu ți se mai pară atât de ciudat sau atât de greșit felul în care a reacționat sau a procedat.

4. Alege-ți luptele și felul în care te împotrivești/la ce te împotrivești în momentul în care adolescentul tău face ceva ce ți se pare greșit. 

Înainte să te opui felului în care adolescentul vrea să își vopsească părul/să se tundă/să își facă unghiile, gândește-te bine de ce anume ar vrea să facă asta. Uneori dorește să își șocheze părinții, să pară diferit de ceilalți din jur, îl poți întreba motivul pentru care dorește să facă o astfel de schimbare, astfel vei putea înțelege cum anume îl percep ceilalți dacă arată diferit. Păstrează-ți obiecțiile pentru lucruri mai periculoase, cum ar fi consumul de tutun, de droguri, de alcool și nu pentru lucruri care sunt în general inofensive.

parinte de adolescent

5. Setează-ți așteptări corecte. 

Dacă părinții au așteptări adecvate, adolescenții cel mai probabil vor încerca să le îndeplinească. Ei s-ar putea să pară nemulțumiți de așteptările pe care le au părinții de la ei, dar, de obicei, ajung să înțeleagă importanța lor atunci când sunt explicate, vocalizate de către părinți. Așteptările corecte pot avea legătura cu respectarea regulilor casei, cu un anumit tip de conduită etc.

6. Fii atent la semnalele pe care ți le oferă adolescentul. 

Schimbările sunt des întâlnite și nu sunt deloc ceva anormal. Totuși, o schimbare de lungă durată sau drastică în felul în care se comportă sau în ceea ce privește personalitatea sa e ceva care ar putea semnala probleme. De aceea, e indicat să fii atent la schimbările de tipul:

  • creștere/pierdere excesivă în greutate;
  • probleme de somn;
  • schimbări drastice ale personalității;
  • glume despre sinucidere, amenințări referitoare la sinucidere;
  • semne ale consumului de droguri, tutun și alcool;

Când intervin schimbări de acest tip, de cele mai multe ori e nevoie și de părerea unui specialist, de regulă un psihoterapeut/psiholog care să fi lucrat cu adolescenții și cu problemele acestei vârste.

7. Respectă confidențialitatea adolescentului. Oferă-i spațiu și încredere. 

Pentru a-ți ajuta adolescentul să devină adult, e nevoie să-i oferi intimitate și spațiu personal. Dacă observi anumite probleme/schimbări drastice de comportament (ca acelea expuse mai sus), atunci e cazul să intervii și poți invada confidențialitatea copilului prin intermediul unor discuții. 

Dar, în general, e-mailurile, mesajele, conversațiile, apelurile telefonice și însăși camera copilului ar fi indicat să fie confidențiale, pentru că țin de intimitatea și nevoile lui, iar în condițiile în care nu există nimic care să ridice suspiciuni, nu e cazul ca dreptul său la spațiu să fie încălcat. 

De asemenea, adolescentul nu e nevoit să împărtășească părinților toate gândurile și trăirile sale. Da, ca părinte e normal să știi unde se duce adolescentul, cu cine, când se va întoarce și ce își propune să facă – dar, din nou, nu e necesar să cunoști toate detaliile. 

Începeți împreună această călătorie a adolescenței cu încredere (aici poți citi mai multe despre cum poți spori încrederea în adolescentul tău). Însă, e la fel de important ca adolescentul să știe că încrederea poate fi pierdută ușor, și, astfel, poate pierde anumite libertăți.

parinte de adolescent

8. Setează reguli potrivite pentru vârsta lui/ei. 

Setați împreună ora de culcare, ținând cont că un adolescent are nevoie în general de 8 ore de somn. Încurajează-l pe adolescent să urmeze un orar de somn care să îi satisfacă această nevoie. De asemenea, e recomandat să existe și reguli referitoare la utilizarea televizorului, calculatorului, telefonului, astfel încât să nu aibă acces nelimitat, să renunțe la ieșiri în aer liber sau la un program adecvat de somn în favoarea acestor device-uri. 

Încurajează-l să facă mișcare în aer liber, să iasă cu prietenii, să facă un sport, să aibă o alimentație sănătoasă. Despre importanța sportului în viața unui adolescent poți citi aici și, de asemenea, informații utile despre o alimentație sănătoasă se regăsesc accesând acest articol

În final, dragă părinte de adolescent, nu uita că și tu ai străbătut această vârstă. Nu te supăra dacă al tău copil nu-și dorește să mai petreacă atât de mult timp cu familia – amintește-ți că și tu, uneori, erai străbătut de aceleași gânduri și îți doreai să ai mai multe ieșiri și conversații cu prietenii și nu cu părinții. Antrenează-ți răbdarea, construiți împreună, înainte să ajungeți la această vârstă, o relație bazată pe comunicare, sinceritate, disponibilitate și iubire!

 

 

This Post Has One Comment

  1. Letiția

    Mulțumesc ca mi ai amintit cum eram si de ce fetele mele adolescente sunt asa…. Cu recunoștință,
    Letiția

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes