Pentru un părinte, suferința copilului la școală este adesea foarte greu de suportat. Rezultatele școlare proaste, o teamă exagerată care se manifestă imediat ce se vorbește despre școală, dificultățile de integrare în colectivul clasei – toate acestea creează suferință și ridică semne de întrebare.

De aceea, ca părinte îți pui inevitabil întrebări de genul: cum să gestionez  dificultățile de învățare ale copilului? Cum să-l ajut punându-mă în locul său? Cum pot face ca suferința copilului meu să nu se transforme într-o fobie față de școală?

În acest sens, Bruno Humbeeck ne oferă câteva repere utile pentru a ne ajuta copiii să depășească dificultățile întâlnite la școală.

 

Ce să faci atunci când copilul tău refuză să meargă la școală

Emoția copilului este întotdeauna justificată: dacă copilului nu îi place școala, dacă suferă, dacă îi este frică de școală, dacă este supărat pe profesorul său sau pe colegi, aceste sentimente trebuie ascultate, descifrate și înțelese. Pentru a identifica unde se află disconfortul, nu ezita să îl întrebi:

  1. „Cum te simți acum?”, „Ce ai simțit în acel moment?”
  1. „Ce te face să simți și să gândești astfel”, „Ce a declanșat acest lucru?”
  1. „De ce ai avea nevoie?”, „Ce te-ar ajuta?”, „Ai idei pentru a găsi o soluție?”

Este posibil ca puiul tău să nu știe cum să răspundă la aceste întrebări. De aceea, este responsabilitatea ta să investighezi pentru a înțelege ce se întâmplă; ține cont că un copil are adesea motive întemeiate atunci când își exprimă nemulțumirea față de școală. Ascultarea empatică, fără judecată, este utilă în acest sens.

Această muncă de înțelegere poate fi dificilă dacă tânărul are dificultăți în a-și exprima emoțiile și gândurile în cuvinte și / sau dacă nu vrea să o facă, din rușine sau frică, spre exemplu.

 

9 modalități de a sprijini copilul care suferă la școală

De aceea, Bruno Humbeeck ne propune 9 modalități de a sprijini copilul care suferă la școală. Iată-le:

  • o întâlnire cu profesorul pentru a face bilanțul dificultăților (de natură educațională și relațională) și al strategiilor implementate (sau care urmează să fie puse în aplicare);
  • renunțarea părintelui la așteptări și note pentru a reduce frica de eșec și teama de a dezamăgi; puiul de om este mult mai mult decât notele lui!
  • evaluarea intereselor și a punctelor forte ale copilului în afara școlii;
  • recunoașterea tipurilor de inteligență pentru a transmite copilului credința în abilitățile lui (ce îi place să facă, ce știe să facă, ce a realizat în trecut, ce îi poate învăța pe alții etc.);
  • menținerea unei legături calde în casă (prin ascultare, timp petrecut împreună, jocuri comune, filme vizionate în familie, râsete, ieșiri în natură etc.);
  • activități pentru ameliorarea stresului (terapie prin artă, creativitate și activități manuale precum ceramică, tricotaj, sculptură etc.);
  • sprijin extra-curricular (ajutor pentru teme, instruire școlară, instrumente de reglare a stresului, instrumente educaționale precum hărți mentale, spre exemplu etc.);
  • schimbări în școlarizare (schimbare de școală, educație familială, reorientare pentru adolescenți, școli alternative precum Montessori sau Step-by-Step etc.);
  • o programare medicală pentru un posibil diagnostic în funcție de suspiciuni (logopedie, neuropsiholog pentru tulburări de atenție, oftalmolog, psiholog etc.).

În plus, este important să reții că principalul lucru pe care trebuie să-l faci este schimbarea atitudinii prin ascultarea, întâmpinarea emoției copilului, bunăvoința, încurajarea, documentarea sau creșterea ta, ca părinte, în conștiință. Cea mai mare teamă a copilului este retragerea susținerii din părinților; copilul are nevoie să știe că este iubit necondiționat pentru a-și recâștiga încrederea în sine. Nu vorbim aici despre pedeapsă sau recompensă, ci despre susținere emoțională, încurajare, prezență, ascultare autentică, conexiune, atașament.

Atunci când un sentiment de teroare se instalează pe termen lung și manifestările de respingere a școlii sunt fizice (dureri de stomac, dureri de cap, vărsături sau alte diverse somatizări ), putem vorbi chiar despre o fobie școlară. Este o durere reală pe care e bine să o auzi și să o înțelegi. Cadrele didactice pot fi de mare ajutor, la fel și asociațiile de părinți. În acest sens, legătura părinte-școală este de o importanță covârșitoare, pentru că, îndeaproape urmărit, apreciat și încurajat, copilul își poate schimba perspectiva asupra acestei instituții și, implicit, asupra învățării.

Concluzie

Prin urmare, în calitate de părinte, ai un rol important de jucat în promovarea unei imagini școlare pozitive în fața copilului tău. Interesează-te de ceea ce face în clasă și vorbiți despre școală acasă. În acest fel, vei fi mereu la curent cu bucuriile și nemulțumirile lui. În plus, evită să pui prea multă presiune pentru ca acesta să facă performanță la școală. Performanța nu se rezumă doar la rezultatele școlare, iar copilul tău poate fi bun în diverse arii.

Pe de altă parte, în cazul în care bănuiești că este agresat, discută cu el pentru a încerca să afli ce se întâmplă. Alege să-ți păstrezi calmul pentru a-l liniști și pe el. Vorbește cu profesorii săi și, dacă este necesar, cu administrația școlii; colaborează cu ei pentru a găsi o soluție optimă pentru dezvoltarea armonioasă a puiului tău.

În acest sens, în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag poți găsi informații utile care te vor ajuta pentru o conectare profundă și reală cu puiul tău.

Copilul tău cum se raportează la școală? Dar tu?

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes