În ultimii ani, cuvântul reziliență e pe buzele tuturor. Cum să crești un copil rezilient, care sunt atuurile în viață dacă ești rezilient și cum facem, noi, părinții să creăm un mediu care să cultive reziliența în copilul/copiilor noștri și, eventual și pe a noastră!
Reziliența din punct de vedere psihologic este un termen împrumutat din limba engleză (resilience) și face referire la capacitatea de a trece peste acele clipe neplăcute (tragedie, traumă etc.) din viața unui individ, semnificând un psihic uman puternic care poate ține piept sentimentelor și gândurilor situațiilor dificile prin care trece acesta.
Până la urmă… ce e reziliența și cu ce se mănâncă?
După cum sună, pare c-ar fi vorba de duritate, de rezistență, de a fi curajoși și de a nu ne lăsa doborâți… Așa să fie oare?
În următoarele rânduri sper să reușesc să explic tuturor ce înseamnă reziliența, atât de clar, încât puteți apoi s-o explicați și unui copil.
Conform dicționarului Webster, reziliența este „abilitatea de a-ți reveni sau a te adapta ușor în urma unei schimbări”.
Dar asta nu e tot. O persoană rezilientă are ceva care o diferențiază din mulțime. O mentalitate de reziliență care sună cam așa: „Eu nu sunt greșelile mele, pot învăța din greșelile mele, pot încerca din nou, lucrurile se vor îmbunătăți, nu sunt singurul în aceast situație.”
Beneficiile rezilienței
Pentru a te convinge că reziliența este una din abilitățile esențiale pe care să le dețină la maturitate copilul tău, îți oferim mai jos o enumerare succintă a beneficiilor. Nu trebuie să ne crezi pe cuvânt, acestea sunt rezultatele a sute de studii efectuate de 50 de ani încoace.
Un copil rezilient va avea o încredere în sine crescută, va fi optimist și plin de speranță, mai curajos și mai adaptabil față de orice provocări ar întâlni în viața sa. Și, mai presus de toate, nu se va lăsa doborât de provocările vieții ci se va ridica mai puternic.
Conform studiului Johnson et. al. din 2017 care a reunit date din 46 de studii și 38 de lucrări științifice, reziliența are 3 componente clare:
- o încredere în sine ridicată;
- tendința de a atribui succesul calităților personale și eșecul circumstanțelor exterioare;
- doze scăzute de perfecționism.
Dacă ai fost contrariat de cea de-a doua componentă relevată de studiu, află că și eu. Dar citind detalierea m-am liniștit. Aceasta nu înseamnă că oamenii rezilienți nu sunt responsabili de greșelile lor sau nu și le asumă. Pur și simplu scoate în evidență optimismul caracteristic oamenilor rezilienți, modul pozitiv de a privi viața și, mai ales, faptul că nu se identifică cu greșelile lor.
Articolul de față este dedicat punctului 3. Vrem să vedem cum de perfecționismul nu face casă bună cu reziliența și cum putem folosi joaca pentru a crește un copil rezilient. Dar să începem cu începutul!
Relația între reziliență și greșeli
Foarte mulți părinți – și oameni, în general, își setează perfecțiunea ca țintă finală atât pentru ei cât și pentru copiii lor. Cu toții suntem oameni deci, inevitabil vom face greșeli, uneori învățăm din greșeală și n-o mai repetăm a doua oară, alteori e nevoie să facem aceeași greșeală de 2/3 sau chiar de 50 de ori pentru a ne învăța lecția și a merge mai departe.
Viața de părinte este plină de provocări, de bucurii și de supărări deopotrivă, poate fi extenuantă, dar și plină de energie, poate fi plină de speranță și de mândrie sau poate fi dezamăgitoare și fără ieșire… Viața de părinte poate fi orice, dar perfectă n-o să fie niciodată.
Și nici tu nu ești. Nici copilul tău.
Și nici nu trebuie. Aici e frumusețea. În imperfecțiune ne găsim pe noi – cei autentici – și învățăm să ne iubim așa cum suntem, să valorizăm diferențele dintre noi care ne fac unici.
Care este relația ta cu greșeala?
Nu putem preveni eșecul în viața reală iar cheia de a trece peste greșelile tale este să-ți construiești rezervele interioare cu mult înaintea eșecului. Fiind conștient de iminența eșecului, indiferent cât de tare încerci să-l eviți, îți va oferi o perspectivă mai bună în a-ți înțelege greșelile fără a te lăsa distrus de ele.
O greșeală poate fi neplăcută, stânjenitoare, poate chiar însoțită de consecințe dureroase însă reziliența pe care ți-o dezvolți pentru a te pregăti de erorile inevitabile, îți va permite să te bucuri cu atât mai mult de situațiile când reușești.
Dar ce simți tu, sincer, față de greșeli? Le eviți cu orice preț? Te simți mereu presat să fii perfect? Să ai performanțe? Să nu greșești?
Sau le consideri o parte esențială a vieții, totodată o oportunitate de creștere și de învățare?
Acei oameni care învață ( DA, se învață) să privească greșeala și eșecul ca pe o componentă normală și chiar necesară a vieții, ca pe o metodă de învățare, de descoperire, de încercare a diverselor variante de răspuns, aceia sunt cei care vor deveni rezilienți.
Această perspectivă ține foarte mult și de mentalitatea flexibilă – „growth mindset” în original – despre care puteți citi mai multe aici și aici și care este una din pietrele de temelie ale rezilienței.
Pe scurt, persoanele care au convingerea că talentele lor pot fi dezvoltate – prin muncă, strategii potrivite şi feedback din partea celorlalţi – au o mentalitate flexibilă. Calităţi precum inteligenţa sau talentul sunt văzute ca puncte de plecare, dar succesul vine ca urmare a efortului, a învăţării şi perseverenţei.
Cum creezi un mediu neperfecționist pentru copilul tău, dar care să-l ajute să-și atingă potențialul și să devină rezilient
Ții minte cum a învățat să meargă copilul tău? De câte ori a căzut, de câte ori s-a ridicat și a încercat din nou, poate s-a lovit, a plâns, s-a speriat…. însă nici unul din aceste obstacole n-a stat în calea dorinței lui de a explora lumea, de a merge pe propriile-i picioare.
Și acest proces se repetă din nou și din nou, ori de câte ori învață lucruri noi, au nevoie să cadă, să se rănească, să încerce și să dea greș pentru ca, până la urmă, să stăpânească o nouă abilitate. De aceea se numește proces de învățare. Nu se întâmplă peste noapte, fără efort sau greșeli.
Copiii știu instinctual toate aceste lucruri, ei simt că e în regulă să greșească. Când sunt mici și încearcă lucruri noi rar se simt stânjeniți sau vinovați pentru greșelile lor. De abia în adolescență se instalează această tendință de a lua greșelile ca pe lucruri grave, definitorii.
Așa că cei mici se pricep, în mod natural, să-și îmbrățișeze greșelile și nereușitele.
Aici intervin de cele mai multe ori adulții, adică noi. DA, așa am fost noi crescuți, cu mentalitatea că greșeala nu este acceptată (nota 10 era singura bună, celelalte erau surorile vitrege etc.) și dacă greșim, cumva noi suntem greșiți, noi suntem de vină. Am fost învățați că greșeala costă, că trebuie să plătim pentru greșelile noastre, eventual prin pedepse.
Iar noi acum venim și-ți spunem să-ți schimbi modul de gândire. Să schimbi „greșelile trebuie evitate cu orice preț” în „din greșeli învățăm”.Să spargi tiparele și să întrerupi acest ciclu dăunător. E greu. E groaznic de greu. Dar, ca și mersul copilului tău, e un proces și nimic nu-ți poate sta în cale dacă ești convins că îl înveți o abilitate care-i va folosi toată viața. Și-l va face mai fericit.
Reziliența și joaca
Pe terenul de joacă, copiii experimentează tot timpul. Își asumă riscuri, încearcă diverse strategii și văd ce funcționează și ce nu.
De asemenea, joaca este foarte emoțională. Ea vine la pachet cu certuri, conflicte, argumentări și chiar lacrimi. Din toate ei învață și cresc. Joaca implică riscuri. Întotdeauna există riscul de a te răni, de a cădea, de a simți durere. Totuși, ei merg mai departe. Astfel își construiesc acea determinare și reziliență de a încerca din nou, în ciuda eșecurilor și obstacolelor.
De aceea este important ca noi, ca părinți, să prioritizăm joaca liberă și să limităm intervenția noastră. Copiii întâmpină noile experiențe cu entuziasm, bucurie și curiozitate. Și au toată deschiderea să învețe din ele… mai puțin în condițiile în care un adult e tot timpul prezent să scoată în evidență riscurile, greșelile, îngrijorările și temerile sale. Iar una din cele mai mari temeri ale adulților este tocmai frica de a greși.
Cum să te joci Orășelul Stinghiuță alături de copilul tău
astfel încât să-i cultivi reziliența
Dacă îți dorești un joc care să îl ajute pe copilul tău să fie mai rezilient și creativ?
Îți prezentăm Orășelul Stinghiuță, un joc de construcție din lemn care vă va aduce multe ore de joacă împreună, și, mai ales, cu care poți pune în practică ideile de dezvoltare a rezilienței despre care am vorbit pe parcursul articolului.
Caracteristici joc:
- jocul conține 120 de cărămizi de lemn și o bilă plus instrucțiuni grafice pentru înălțarea a 5 construcții reprezentative;
- este un joc de construcție care se poate juca într-un număr nelimitat de modalități: puteți construi clădiri emblematice precum Panteonul, Ateneul Român, Casa Presei Libere, Turnul de Apă sau un traseu cu bilă, fie după cum îi dictează imaginația și viziunea copilului;
- Jocul dezvoltă motricitatea, reziliența, răbdarea, îndemânarea și spiritul artistic;
- Este ideal pentru jocul în echipă, fie cu părinții, fie cu frații sau prietenii.
Iată cum îl puteți juca astfel încât să cultivi reziliența copilului tău
- încurajați efortul, nu produsul finit;
- dacă cel mic are dificultăți sau e dezamăgit că i s-a stricat turnul, de exemplu, empatizează dar nu rezolva problemele în locul lui;
- exprimă-ți încrederea în competența copilului de a construi, de a duce la capăt ce și-a propus;
- dacă întâmpină probleme, încercă să-i pui întrebări deschise, să-l ghidezi spre posibile rezolvări și ieșiri din blocaj, fără a interveni să livrezi soluțiile pe tavă. Mai multe despre rezolvarea problemelor găsiți aici.
- Nu uita, Orășelul Stinghiuță nu are moduri corecte sau greșite de joc. Așa că nu insista ca lucrurile să fie făcute în modul corect, cel mai eficient mod de a dezvolta reziliența este să ai o atitudine deschisă față de greșeli.
Greșelile trebuie sărbătorite, ele duc spre progres și creștere
Greșelile ar trebui sărbătorite, nu privite cu învinovățire, rușinare sau retrăire a eșecului. E o șansă de a intra în profunzime, de a vedea ce funcționează și ce nu, e o oportunitate de a te conecta cu tine și cei din jur.
Și pentru copii e o garanție a iubirii necondiționate și o portiță deschisă către împărtășirea tuturor problemelor, fără teama de a fi judecat sau pedepsit.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 1.2K shares