5 situaţii în care trebuie să mergi cu copilul la psiholog

cand mergem cu copilul la psiholog

Copiii trec printr-o mulţime de schimbări, crize emoţionale, de personalitate. Însă cel mai adesea, cu puţină motivaţie şi un strop de experienţă, mamele se descurcă singure să rezolve aceste mici obstacole.

Se întâmplă însă, uneori, ca transformările prin care copilul tău trece…să nu fie atât de uşor de gestionat. Nu, nu e vina ta. Încetează să te mai acuzi că nu eşti o mamă destul de bună. Ştii cum se spune, mama perfectă e cea care ştie despre sine că e suficient de bună. Nu trebuie să încerci să fii o eroină. Oricum eşti.

Doar că există situaţii cărora nu le mai poţi face fată singură. Pentru o mamă poate fi destul de dificil să le facă pe toate de una singură. Iar în ultimul timp am tot ascultat poveşti ale unor mame care joacă şi rol de mamă, şi de tată, şi de asistentă medicală, şi de bucătăreasă şefă, şi de educatoare, şi de supraveghetor permanent.

Taţii vin şi pleacă, timpul petrecut în familie e tot mai redus, iar mamele duc tot greul. Unde mai e noţiunea de familie?

5 situaţii în care trebuie să mergi cu copilul la psiholog

Cu tatăl absent şi mama epuizată, copilul preia controlul. Iar problemele pe care nu le mai poţi rezolva singură se înmulţesc. Atunci trebuie să admiţi că ai nevoie de un psihoterapeut care să te ajute.

Dacă lupta e tot mai grea, întrebările şi nelămuririle sunt tot mai multe, iar rezultatele întârzie să apară, nu mai încerca să le faci singură pe toate, nici nu mai căuta răspunsuri în stânga şi în dreapta. Fiecare copil e diferit, reacţionează diferit şi are un istoric şi o atmosferă familială diferite.

Mai bine mergi la psiholog. Iată care sunt situaţiile în care te sfătuiesc să ceri ajutorul unui specialist.

cand sa mergi la psiholog cu copilul1. Nu mai faci faţă singură tuturor rolurilor şi sarcinilor

Mersul la psiholog nu îl ajută doar pe cel mic să se echilibreze, dar şi pe tine. Mergi cu el, discută cu psihologul şi cere sfaturi practice pentru probleme concrete.

Fiind împreună, vei ajuta psihologul să vadă ce relaţie aveţi, cum vă înţelegeţi, unde greşeşti tu, unde nu înţelege cel mic, iar soluţiile vor fi la îndemână.

Vei fi ajutată să îţi gestionezi sarcinile, să le faci faţă şi să te eliberezi de emoţiile care îl pot debusola şi pe cel mic. La noi încă există mitul potrivit căruia nu e în regulă să mergi la psiholog – pentru că va râde lumea.

Nu, nu are nicio legătură. În plus, scopul tău e să creşti un copil sănătos, într-un mod armonios, nu să duci o luptă.

2. Copilul nu stă fără tine

Mulţi părinţi se confruntă cu anxietatea de despărţire. Când copilul pleacă la grădiniţă sau la şcoală, criza de personalitate este ceva aproape firesc. Cam toţi trecem prin asta. Nefiresc devine când trece un timp fără ca problema să se fi ameliorat.

Poate fi vorba de un copil profund anxios, care nu se poate adapta, extrem de timid, închis în sine, dependent.

Dacă metodele care rezolvă aceste probleme nu au dat rezultate şi în cazul tău, nu mai aştepta. Mergi la psiholog.

anxietatea de separare la copii

Va fi atât de simplu să vă cunoască, să ştie exact cu cine lucrează şi care sunt nevoile copilului. Iar tu vei fi liniştită şi fericită că lucrurile au reintrat în normal, copilul se bucură de activităţile creative de la grădiniţă şi şcoală, iar seara vă bucuraţi împreună de timpul vostru.

Nu întreţine acest tip de comportament. Îi faci mai mult rău decât bine copilului. Cere ajutorul şi readu armonia în familie.

Încearcă acest joc extraordinar pentru toata familia.

3. Copilul e dependent de fraţi sau surori

Când unul dintre copii devine dependent de ceilalţi, situaţia devine foarte complicată.

cand mergi la psiholog cu copilulNu numai că îi va fi greu să înţeleagă de ce nu poate avea acelaşi program cu al lor, de ce nu poate merge în aceeaşi clasă, la aceeaşi şcoală, dar nici nu se va putea adapta la activităţile sale, va refuza orice mediu nou şi tu vei fi cea care va duce lupta.

E momentul să ceri ajutor. Ajutorul e ceva firesc, aşa că te sfătuiesc să mergi împreună cu copilul la psiholog, să îi prezinţi situaţia şi să descoperi ce anume se află în spatele dependenţei celui mic.

Când aţi descoperit rădăcina, puteţi trata orice problemă.

Copiii ar trebui ajutaţi să depăşească obstacolele, nicidecum menajaţi. Dacă impulsul de moment este să îl iei în braţe şi să faci aşa cum îşi doreşte el, pe termen lung acest obicei nu va face bine nimănui. Sunt anumite etape pe care copilul tău trebuie să le parcurgă. Iar dacă nu reuşiţi singuri, psihologul chiar vă poate fi cel mai bun prieten.

4. Ai un copil care manifestă agresivitate nejustificată

Faci totul pentru copilul tău, menţii armonia în familie, iar copilul tău face în continuare crize nejustificate de agresivitate. Metodele comune nu mai dau rezultate, cel mic este tot mai agresiv, comunicarea voastră devine imposibilă.

Stop. Mergi la psiholog. Va fi mai simplu decât îţi imaginezi să rezolvi problema. Multe mame consideră că un psiholog nu le cunoaşte mai bine copilul – şi refuză să ceară ajutor.

Însă agresivitatea poate creşte odată cu trecerea timpului, iar relaţia voatră va fi tot mai dificilă. În spatele agresivităţii se ascund o mulţime de cauze, aşa că nu poţi lua totul pe încercate. Cere ajutorul şi restabileşte calmul în familia voastră.

5. Copilul este hiperactiv şi nu mai faci faţă
copilul la psiholog
Shot of a young child psychologist talking with a boy

Aminteşte-ţi că eşti om şi ai nevoie de ajutor, măcar din când în când. De ce să alergi epuizată în toate colţurile casei, când poţi să te bucuri de energia constructivă a copilului? Să vă jucaţi împreună, să împărţiţi sarcinile, să vă implicaţi în activităţi educative, să comunicaţi eficient.

Hiperactivitatea poate ascunde nevoia de a fi văzut, ascultat, dar poate ascunde şi un deficit de atenţie sau cauze pe care nici nu le bănuieşti. Dacă hiperactivitatea nu este trecătoare şi simţi că lucrurile scapă de sub control, cere sfatul unui specialist.

Cum se desfăşoară o şedinţă la psiholog pentru copilul tău

tehnica desenului la psihologCând mergi la psiholog, mergi deschisă către soluţii şi fii sinceră. Psihologul e acolo să te ajute şi are metodele lui pentru a nu-l intimida pe cel mic.

Ştie exact cum să îl cunoască pe copilul tău, cum să îl atragă în discuţie şi ce metode să aplice dacă acesta nu vrea să vorbească. Nimeni nu îl va forţa să spună ceea ce nu îşi doreşte.

Unii psihologi pot descoperi problema copilului şi cu ajutorul desenelor lui, al tehnicii sandplay sau al dramaterapiei.

Caută psihologul pe care îl consideri cel mai potrivit pentru copilul tău. Dacă eşti nemulţumită, nu deznădajdui, caută până îl găseşti pe cel potrivit.

Adică pe acela care simţi că te înţelege cel mai bine, că lucrează cel mai calm şi eficient şi de care observi că este cel mai apropiat copilul tău.

Concluzie

Nu e obligatoriu să îi spui copilului că veţi merge la psiholog. Mergeţi ca într-o vizită la un atelier creativ. Lasă-l pe cel mic să descopere singur cât de plăcută poate fi întâlnirea cu un psiholog priceput.

Am cunoscut copii care ar fi vrut să vină zilnic, care nu mai voiau să plece din cabinet, care abia aşteptau să se reîntoarcă. Şi care lucrau acasă cu tehnicile propuse.

Însă ai grijă ca psihologul pe care îl alegi să ştie când să oprească şedinţele, să nu creeze el dependenţa de cabinet, ci să te îndrume pe tine – în aşa fel încât să te descurci singură pe viitor.

Nu în ultimul rând, implică-l şi pe tati în viaţă şi relaţia voastră de familie. Şi el este cel puţin la fel de important, aşa că scuza lipsei timpului nu rămâne în picioare. Toate golurile copilului se transformă în probleme mai mici sau mai mari.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has One Comment

  1. tabara hermina

    Din pacate, multe mame refuza sa vada cum sunt copiii lor cu adevarat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes