La un moment dat, în viața copilului tău, va apărea un coleg de clasă, un vecin sau un cunoscut cu o nevoie specială. Deși dizabilitățile fizice sunt evidente pentru copii, deficiențele sau dizabilitățile mai puțin aparente fac lucrurile să fie o provocare atunci când îi explici copilului tău de ce colegul de clasă poate părea puțin diferit.
Multe despre modul în care copiii noștri își tratează semenii cu nevoi speciale încep de acasă. Comportamentul depinde de atitudinile părinților și de modul în care aceștia îi învață valorile bunăvoinței, empatiei și incluziunii pe copii lor. Așa cum ne-am învățat fiul sau fiica când au început să-și facă prieteni, putem încuraja copilul să învețe despre copiii cu nevoi speciale și să devină prieteni cu copiii cu nevoi speciale.
Deși astfel de copii pot fi întâlniți la tot pasul, societatea pare că încă nu este pregătită să-i includă, să-i accepte în totalitate, să-i integreze ca pe oricare alt copil. Auzim zilnic de cazuri de bullying, de respingere, de îndepărtare a acestor copii din sistemul de învățământ. Trist este că, de cele mai multe ori, acești copii sunt izolați, respinși sau chiar abuzați emoțional de cadre didactice și părinții copiilor ”normali”.
Instinctul primar, vechi de mii de ani, ar trebui supus rațiunii și îmblânzit. Nu mai trăim în triburi și nu mai este necesar să ne descotorosim de cei considerați greșit ”slabi” din teama de a pierde resurse necesare supraviețuirii, pentru a salva un suflet oricum pierdut. Chiar dacă mersul lui va fi mai lent, datoria noastră de semeni raționali este să-l sprijinim și nu să-l lăsăm în urmă pentru a fi mâncat de prădători.
Dacă chiar am evoluat ca specie, este cazul să o demonstrăm și să întindem mâna către toți reprezentanții ei, indiferent de condiția lor.
Noi, părinții de azi suntem răspunzători de felul în care va arăta societatea de mâine. Haideți să ne învățăm copiii despre faptul că a fi un om cu nevoi speciale nu înseamnă că ești un monstru ce trebuie ascuns și izolat de lume. Haideți să-i învățăm să întindă primii mâna, dar nu să lovească, ci să apere și să îmbrățișeze.
Iată cum poți tu, drag părinte să plantezi semințele toleranței și incluziunii în sufletul copilului tău:
Încurajează curiozitatea legată de nevoile speciale ale celorlalți
Copiii sunt în mod natural curioși și pot fi încurajați să afle despre diferențele și asemănările cu potențialului lor nou prieten. Discutați deschis întrebările pe care copilul dumneavoastră le ridică dacă este curios. Acest lucru nu numai că îl învață pe copilul tău că este normal să observe diferențe fizice, dar îl învață și că este acceptabil să vorbească despre ele. Vorbește despre lucrurile pe care copilul tău și copilul cu nevoi speciale le au în comun, cum ar fi: „Amândoi au ochi?” „Au păr?” Sau chiar: „Crezi că acel băiețel/fata are sentimente?”
Învață-ți copilul să întindă mâna
Învață-ți copiii să zâmbească și să salute, în loc să le spui „să nu se uite”. Încurajați-i să facă acest lucru fără a aștepta un răspuns – asigurați-i că asta nu înseamnă că actul lor de a se adresa a trecut neobservat sau a fost neprimit. Un gest care poate părea nesemnificativ ar putea însemna foarte mult pentru un copil cu nevoi speciale, care este adesea trecut cu vederea neintenționat de oamenii apți, în eforturile lor de a fi politicoși.
Motivează-ți copilul să accepte semenii cu nevoi speciale
Vorbește cu copiii tăi în mod regulat despre prietenii lor de la școală. Copiii sunt extrem de sinceri și celor mai mulți le place să împărtășească ceea ce știu despre prietenii lor, ceea ce vă poate oferi o idee dacă vreunul dintre prietenii lor are o dizabilitate. Dacă copilul vostru dorește să se joace cu un copil cu nevoi speciale, încurajați-l și trimiteți o invitație părinților acestuia – astfel de interacțiuni vor facilita o prietenie care ar putea înflori.
Luați măsuri împotriva agresiunii
Bullying-ul în școli este răspândit și adesea copiii cu nevoi speciale sunt cei care suportă greul. Uneori, pentru a pune capăt unui tipar de hărțuire este deajuns ca o persoană puternică să se ridice și să spună ceva. Luați măsuri împotriva agresiunii, încurajându-vă copilul să fie persoana mai bună – să se implice și să fie un prieten bun.
Fii un exemplu
Copiii noștri ne urmăresc fiecare mișcare și pot simți sentimentele mamei sau ale tatălui. Stânjeneala sau nervoazitatea noastră în prezența copiilor cu dizabilități pot avea același efect asupra modului în care se simt și se comportă copiii noștri. Răspunzând pozitiv și cu dragoste atunci când interacționați cu un copil cu nevoi speciale, fiul sau fiica dumneavoastră vă vor urma exemplul și vor face același lucru.
Păstrați lucrurile simple
Nu complicați prea mult lucrurile folosind cuvinte mari sau fiind prea descriptivi. Încercați să folosiți un limbaj clar și respectuos atunci când vorbiți despre cineva cu dizabilități. Părinții pot oferi informații și explicații adecvate vârstei copiilor pe care aceștia nu le vor primi neapărat în afara casei. Păstrați explicațiile simple, cum ar fi: „Ea folosește un scaun cu rotile pentru că o parte a corpului ei nu funcționează atât de bine pe cât ar putea”.
Programul Online „Armonie Fără Furie” este pentru părinții care:
- în ciuda iubirii și a bunelor intenții, în situații tensionate cu copilul, uneori NU reușesc să-și păstreze calmul și ajung să țipe, să-i vorbească urât copilului sau chiar să îl lovesc
- regretă apoi acele momente și-și promit că data viitoare nu mai fac (dar nu reușesc să păstreze promisiunea) și suferă gândindu-se că provoacă suferință ființei pe care o iubesc cel mai mult
- îți doresc să-și protejeze copilul de suferința prin care trec în acele momente tensionate când pierd controlul
Programul le arată părinților un proces în 5 pași prin care pot ajunge de la Furie în relația cu copilul, la Armonie în relația cu acesta.
Vezi detalii și înscrie-te aici.
