Ca părinți, ne dorim cu toții să ne însoțim frumos copiii pe drumul vieții, să ne păstrăm răbdarea astfel încât să le putem fi alături zi de zi, să-i ajutăm să depășească toate supărările, toate provocările și toate dificultățile pe care le întâmpină în evoluția lor.

Lucururile nu ne ies însă întotdeauna așa cum ne dorim, mai cu seamă că mulți dintre părinți duc în spate propriile traume moștenite și transmise transgenerațional.

În acest context, vindecarea propriilor răni emoționale, nu mai apare ca o opțiune, ci se conturează tot mai des ca o necesitate. Poți avea standarde foarte înalte în ceea ce ai dori să oferi copilului tău; însă, cel mai adesea și cu cele mai bune intenții, se întâmplă să-ți manifești grija și iubirea față de copilul tău în funcție de copilul care ai fost, de rănile pe care le-ai dobândit în copilărie, răni pe care nu ai fi dorit să le trăiești.

De aceea, cel mai bun mod de a preveni rănirea copilului tău îl reprezintă propria vindecare. Iată, așadar câteva motive pentru care să-ți vindeci propriul suflet fiind astfel un părinte responsabil.

 

De ce este necesară vindecarea copilul interior?

În fiecare dintre noi trăiește un copil care a fost mai mult sau mai puțin rănit. Acest copil s-a adaptat cât a putut de bine lumii adulților, dar rănile lui, temerile lui profunde (de respingere, de abandon, de separare, de umilință etc) pot rămâne vii, chiar dacă, cel mai adesea, sunt camuflate cu pricepere.

Se poate întâmpla uneori ca un eveniment, perceput din exterior drept inofensiv, să reînvie în sufletul tău o rană originară, să declanșeze o reacție involuntară sau inconștientă a copilului din tine care va reacționa tocmai pentru că resimte o emoție mult prea puternică pe care nu a învățat cum să o gestioneze.

Fă-ți timp pentru a privi în interiorul tău!  Vei putea învăța astfel să recunoști acea parte din tine care reacționează impulsiv, vei putea dezvolta relații armonioase cu semenii tăi bazate pe comunicare, compasiune, încredere și respect reciproc.

După cum afirmă Juliettes Allais,

“moștenim un anumit mod de a gândi, de a acționa, de a iubi și de a comunica, ceea ce ne permite să ne raportăm la lumea exterioară (…). Această moștenire se transmite și în ceea ce privește modul în care vorbim despre emoții, în care ne manifestăm bucuria sau furia, în care ne poziționăm în raport cu ceilalți. Fiecare gest, fiecare reprezentare a lumii ne leagă de arborele genealogic din care facem parte, cu bogățiile sale, cu resursele și cu lipsurile lui. (…) Comportamentele, gusturile  și obiceiurile noastre își au rădăcona în solul reprezentat de familie, Fiecare fațetă a personalității pe care o avem are legătură cu un trecut care se activează odată cu fiecare gest pe care îl facem. Recunoașterea acestui lucru înseamnă începutul libertății.”

Cu alte cuvinte, conștientizarea sursei comportamentelor noastre aduce cu sine vindecarea rănilor din copilărie și, implicit, dobândirea libertății de a trăi și de a te bucura de viață. Este o datorie atât față de tine, cât și față de copilul tău.  

 

În plus, pentru a evita provocarea unui rău emoțional copilului tău, specialiștii recomandă:

– dedică mai mult timp educației tale, dar și educației copilului tău, având grijă de el cât de mult poți, fără a delega formarea lui unor terți;

– discutați subiecte care îl interesează, dezbateți punctele de vedere și clarificați orice nelămurire pe care o are;

– nu-l compara niciodată cu alții; dacă dorești ca puiul tău să aibă rezultate mai bune la școală, încurajează-l și susține-l să cerceteze, să studieze, să descopere;

–  oferă importanța cuvenită temerilor lui și nu le minimaliza;

– recompensează-l, felicită-l, încurajează-l, evidențiază-i calitățile și aplaudă realizările lui – acest lucru îi va crește stima de sine;

– acordă-i timpul necesar integrării unor evenimente marcante și caută ajutor de specialitate pentru a face față unor probleme majore precum moartea unui membru din familie, divorțul , timiditatea exagerată, adopția etc;

 

Concluzie

Prin urmare, pentru a-l ajuta pe copilul tău să devină un adult echilibrat, responsabil, fericit, este necesar să-i oferi, înainte de toate, propriul exemplu. Prin necunoașterea, ignorarea  sau subestimarea importanței trecutului tău, riști să reproduci la nesfârșit, inconștient, aceleași dureri. Când durerea este prea mare, oamenii tind să o evite. Dar atunci când ne blocăm trăirile, fără să ne dăm seama, oprim procesul necesar de vindecare care ne poate duce către o eliberare naturală, așa cum susține Mark Wolynn.

Așadar, nu uita: una dintre datoriile tale ca părinte este aceea de a-ți vindeca propriul suflet; chiar dacă vei încerca să eviți acest lucru cu orice preț, durerile tale vor deveni durerile copilului tău pentru că problemele comportamentale și emoționale ale puiului de om oglindesc, cel mai adesea, suferințele părintelui într-o loialitate inconștientă ce-și poartă ecoul dincolo de timp.

În acest sens, în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag poți găsi informații valoroase, care te pot ajuta, pe de o parte, în conștientizarea sursei emoțiilor tale, iar, pe de altă parte, pentru a ajunge la o conectare profundă și reală cu puiul tău.

Tu ai conștientizat până acum importanța introspecției?