Fiecare dintre noi își trăiește viața bazându-se pe un set de legăminte pe care le-a făcut cu sine însuși, cu ceilalți, cu forța superioară care ne guvernează.
Aceste jurăminte nu sunt întotdeauna de factură pozitivă. Uneori sunt adevărate paradoxuri, în funcție de ce a trait fiecare în familia sa în copilărie.
Ca si copii, nu am avut ocazia să ne alegem credințele. Am fost însă de acord cu informațiile care ne-au fost transmise de părinții noștri, educatori, profesori și alți oameni cu care am intrat în contact de-a lungul timpului.
De multe ori nu facem decât să ne limităm propria ființă și dezvoltare prin aceste legăminte
Dar, dincolo de toate, aceste legăminte au ca fundament realitatea.
Fără abandonarea sau suplinirea acestor legăminte cu altele pozitive, nu putem fi cu adevarat împăcați cu noi înșine, nu putem fi fericiți cu adevărat.
Spre exemplu: Dacă în copilărie ți s-a spus de mai multe ori că nu o să reușesti niciodată să ai performanțe în domeniul matematicii, este foarte probabil ca la un moment dat în timp să transmiți mai departe aceasta afirmatie subconstientului și inimii tale, aprobând-o.
Astfel, îti vei trăi viața în consecință, obținând doar rezultate mediocre în domeniile tehnice.
La un moment dat, vei realiza ca refuzul ideii de a absolvi o facultate de profil tehnic sau matematic este cauzată tocmai de acest acord pe care l-ai facut cu tine însuți.
Sub influenta celorlalti, ai fost de acord ca nu o să fii niciodată bun la matematică. Te-ai autolimitat.
Poți însă oricând să anulezi acest acord, substituindu-l cu unul pozitiv “Este de ajuns să-mi doresc suficient de mult să excelez în domeniul tehnic pentru a reuși. Mintea mea îmi permite să mă orientez spre profilul pe care îl doresc, chiar si tehnic. Pot obtine rezultate deosebite”.
O carte care pe mine m-a inspirat să-mi cresc propriul copil curajos si fericit, este cartea „Cele patru legaminte” a lui Don Miguel Ruiz. Este totodată și o carte care te poate ajuta să îti găsesti calea către tine însuti, să îti păstrezi integritatea, iubirea de sine si pacea interioară.
Don Miguel Ruiz
Sustine ca în realitate, copiii nu stiu decât să fie de acord cu realitătile adultilor, cu ideile acestora, cu care ei sunt zilnic îndoctrinați.
Copiii nu pun la îndoială semnificația cuvintelor sau modul în care adulții vorbesc cu ei. Ei își dau seama de semnificația cuvintelor și a tonului folosit, mai târziu pe măsura ce cresc.
Dacă noi ca parinti le spunem că sunt deștepti si frumosi, ei ne cred. Dacă le spunem că sunt prosti si urâți, ei ne cred de asemenea.
Copiii nu au posibilitatea de a alege, ci doar de a fi de acord. De aceea este atat de important sa îi creștem transmițându-le principii care să îi ajute să crească în armonie cu ei înșisi si cu cei din jur.
Iata cele 4 angajamente care te pot ajuta ca părinte să crești copii echilibrați:
1. Fii Impecabil în Tot Ceea Ce Spui
Cuvintele, gândurile, acțiunile și sentimentele noastre contribuie la crearea realității noastre. Cuvintele o dată ce le auzi cu mintea ta începi să le transformi în convingeri.
Convingerile te duc spre actiuni, adică atunci când ești convins de ceva ai încredere să faci acel ceva și astfel acționezi.
Cuvântul este o sabie cu două tăișuri, poate crea sau poate distruge. A fi impecabil înseamnă să creezi conștient și cu iubire.
A fi impecabil înseamnă a nu merge împotriva ta sau a nu folosi cuvintele tale împotriva ta”. Această definiție este foarte diferită de „integritate” sau „onestitate.”
Numai tu poți știi dacă te-ai împotrivit cuvântului tău (gândurilor, faptelor, alegerilor, reacțiilor, convingerilor tale etc.). Uneori, conștientizarea poate să apară mult după ce cuvântul tău este rostit sau alegerea ta este făcută.
Mintea umană
Este un teren fertil pentru semințele pe care le plantăm cu cuvântul nostru. Este foarte important să plantăm semințele iubirii, și nu ale fricii.
Atunci când judecăm, învinovățim, umilim, și bârfim, ne otrăvim pe noi înșine. Cea mai puternică cale prin care ne folosim cuvântul împotriva noastră este să ne judecăm pe noi înșine. A ne opri din autocriticare este cea mai mare provocare pentru noi oameni,, pentru că am fost judecați toată viața noastră și continuăm tradiția în mintea noastră.
Copilul tău ce cuvinte folosește pentru a descrie realitatea?
Tu ce cuvinte folosesti atunci când îi vorbești? Critica si reprosurile, dar si violenta verbală nu ne ajuta să avem relatii mai bune cu noi însine sau cu cei din jur.
Pentru a fi impecabil cu propriile tale cuvinte este important să rămâi corect cu tine, să încerci să îți ții promisiunile făcute, să repari greselile si să spui cât mai multe lucruri pozitive, care pot fi de ajutor celor din jur.
Invață-ți copilul să îsi exprime emotiile astfel încât să nu îi rănească pe cei din jur. Poti face activități împreună cu al tău copil pentru a detalia acest „angajament”.
2. Nu Lua Nimic Ca Fiind Personal
Acest angajament ne oferă o cale de a nu ne lăsa afectati de cuvintele și actiunile celorlalti.
Desigur că acest lucru nu este mereu posibil si multe dintre gesturile celorlalti ne vor afecta. Insă, în general, este util atât pentru părinti, cât si pentru copii să rețină că fiecare om vede lumea în mod diferit. Modul în care ceilalti ne tratează spune la fel de multe despre ei, cât și despre noi. Este foarte important să ne învățăm copiii că modul în care cei din jur ne văd si ne înțeleg nu este neapărat corect sau acurat.
Cu toții trecem adevărul realității prin organele noastre de percepție (ochi, urechi, nas, limbă, piele) și apoi distorsionăm realitatea în mintea noastră. Toată lumea distorsionează realitatea în funcție de vârstă, sex, experiențe, temeri și rănile emoționale pe care le are.
Foarte puțini oameni pot percepe clar realitatea
Atunci când oamenii ne judecă sau ne complimentează, ei vorbesc cu imaginea pe care au creat-o în mintea lor, despre noi.
Dacă am percepe toți la fel, am avea aceleași reacții, aceleași amintiri ale evenimentelor și aceleași păreri. Dar, nu o facem. Acest lucru ne poate arăta că reacțiile și opiniile altor persoane sunt pur și simplu reacții și opinii ale altor persoane.
Toată lumea are experiențe proprii și nici una dintre ele nu are nimic de-a face cu tine
Percepțiile lor distorsionate nu te fac vinovat, rău, defectuos, nedemn, faimos, iubitor sau important.
Ia-le personal numai când ești de acord cu visul lor despre tine. Dacă te simți „atacat” de cineva sau „îți apasă butoanele”, înseamnă că a atins un loc rănit în tine.
Fii conștient de rănile emoționale pe care le-a expus pentru tine, fii recunoscător pentru ajutorul pe care ți l-a dat. Și anume, de a oglindi ceva ce se afla în tine și are nevoie să fie vindecat în acel moment.
Așadar este important să ne ajutăm și copiii să observe aceste lucruri în maniera aceasta încă de mici, pentru a le fii mai ușor de aplicat ulterior.
3. Nu Face Presupuneri Inutile
Mințile noastre au nevoie să „știe”. Când nu știm, facem ipoteze – ne fac să ne simțim mai siguri decât să nu știm. Să ne imaginăm că știm ce gândește altcineva este o presupunere. Să ne imaginăm că putem cunoaște sau controla acțiunile viitorului sau ale altei persoane este o presupunere.
Această nevoie de control vine din teama minții noastre că, fără să poți controla acțiunile sau percepțiile oamenilor despre tine, vei suferi:
- umilință socială
- respingere
- pierdere
- ridiculizare
- sau chiar moarte
Când faci ipoteze, îți creezi realitatea fără a respecta adevărul sau experiența altcuiva. De asemenea, vei crea așteptări pe baza ipotezelor tale și apoi vei fi dezamăgit sau furios și vei învinui pe alții atunci când ceea ce te aștepți nu se va întâmpla.
Presupunerile noastre sunt rădăcina majorității dramelor din viața noastră.
Așadar haideți dragi părinți să fim curajoși și să ne educăm și copiii să fie astfel. Cum? Încredeți-vă în momentul prezent, încredeți-vă și respectați-i pe ceilalți pentru a fi exact cine sunt și pentru a lăsa viața să se desfășoare conform propriului plan. Acest lucru ne ajută să evităm o mare suferință.
4. Fă Întotdeauna Tot Ce îți Stă în Puteri (Actionează Impecabil)
Singurul loc din univers în care există „succes” și „eșec” este în mintea oamenilor. Din câte știm, copacii, animalele și fluturii, norii și galaxiile nu se preocupă de astfel de chestii.
Atunci când esti obisnuit să actionezi cu maximă eficiență, esti predispus către actiune, pentru simplu motiv că iubesti actiunea, nu pentru că astepti o recompensă.
Modul gresit, dar frecvent de a actiona este de a astepta o recompensă pentru ce am facut. Nici nu dăm randamentul maxim si mai si riscam să fim dezamăgiti.
Să mergi la serviciu doar gândindu-te la ziua de salariu sau la week-end sau la laudele sefului înseamnă o evitare a actiunii. Înseamnă totodată a nu trăi în prezent ci cu privirea în viitor.
Nu ai cum să fii întotdeauna în forma ta maximă
Circumstante necontrolabile intervin în planurile noastre. Lucrurile se întâmplă pur si simplu în jurul nostru. Decât să te confrunti cu păreri de rău mai târziu pentru că nu ai făcut ceea ce puteai, depune un efort cinstit pentru lucrurile care contează.
Este vital să ne învățăm copiii să încerce în toate situatiile să facă tot ce pot pentru a obtine ce îsi doresc. Acest lucru presupune însă o abordare rationala a efortului. În unele situatii, tot ceea ce putem nu este de ajuns, iar acest lucru este normal.
Atunci când încercăm să facem mai mult decât putem, apar greselile si suferința
Desigur că toti ne dorim să ne depasim limitele. Însă este important modul în care copilul tău face acest lucru: in teama si stres sau în armonie cu propriile nevoi si cu bucuria de a evolua?
Modul în care comunicăm cu ai noștri copii ne ajută să determinăm modurile în care ei învață să-și controleze emoțiile și impulsurile, iar în final modul în care ei își vor crea relațiile.
Citește mai mult despre cum poți avea o relație grozavă cu al tău copil în cartea ”Copilul tău este un geniu!”:
Atunci când copiii sunt încurajati să depună maximul de efort pentru ce își doresc, iar părinții acceptă acest efort al copiilor chiar dacă pe moment nu este suficient, copiii au mai multe șanse să evolueze pozitiv pe viitor.
Tu ce convingeri le insufli copiilor tăi zilnic? Sunt dintre cele care duc spre fericirea sa sau spre furie, neputință, frică, umilință?