Puteţi ghici câte emoţii este capabilă să experimenteze o fiinţă umană? 6, 10, 30, 100? Mai mult de 1.000?! Răspunsul este 34.000…
Este de-a dreptul şocant şi copleşitor! Cu atât de multe emoţii cum am putea oare să le cunoaştem, să fim conştienţi de ele şi, pe deasupra, să le putem folosi într-un mod constructiv, benefic pentru noi şi cei din jurul nostru?
Dar pe copiii noştri cum îi iniţiem în universul acesta complex al emoţiilor? Avem atât de multe întrebări despre emoţii dar, ca orice „proiect”, şi acesta începe cu primul pas şi cu …răbdare.
Ce sunt emoţiile?
Emoţiile sunt precum sufletul, toată lumea ştie ce sunt până sunt întrebaţi şi trebuie să pună în cuvinte un concept atât de complex….
Îndrăznesc să afirm că emoţiile fac diferenţa între fiinţele umane şi cel mai performant computer sau inteligenţă artificală, le poţi instala acestora din urmă cele mai revoluţionare programe, dar niciodată n-o să poţi să-i faci să simtă emoţii.
Care sunt principalele emoţii?
Deşi au fost identificate mii de emoţii, există şase emoţii principale: bucuria, tristeţea, furia, frica, dezgustul şi surpriza.
Emoţia este o stare complexă, subiectivă, simţită şi manifestată în mod diferit de fiecare dintre noi. După cum fiecare om este unic şi irepetabil, aşa şi harta emoţiilor noastre arată diferit, modul în care simţim şi ne exprimăm emoţiile este diferit de la o persoană la alta.
Emoţii pozitive versus emoţii negative
Auzim peste tot aceşti termeni, această clasificare, emoţii pozitive sau negative, bune sau rele… În realitate, emoţiile servesc întotdeauna unui scop, sunt mesageri, iar modul în care decodificăm mesajul va genera răspunsul nostru.
Emoţiile sunt parte din noi, iar dacă noi le etichetăm drept rele sau negative, vom face tot posibilul să le ocolim, să le evităm, să le asundem sau, mai rău, să le reprimăm.
Mi-ar plăcea să reuşim, împreună, să spargem acest mit al emoţiilor negative şi să ne împrietenim cu emoţiile noastre, cu toate şi cu fiecare în parte, fie că vorbim de emoţii plăcute precum bucuria, încrederea ori uimirea sau de cele mai greu de gestionat precum tristeţea, ruşinea ori confuzia.
Haideţi să luăm un exemplu concret pentru a înţelege mai bine natura subiectivă a emoţiilor: suntem într-un parc plin de copii zglobii şi vedem un copilaş plângând.
Ce emoţii vă stârneşte plânsetul copilului?
Poate vă stârneşte compasiune – şi vă doriţi să mergeţi la el să-l luaţi în braţe – ori tristeţe – şi vă vine să vă îndepărtaţi de locul respectiv; ori furie sau frustrare şi tot ce vă doriţi este să-l faceţi să se oprească!
Există o singură realitate: un copilaş plângând, dar emoţiile noastre sunt diferite pentru că ele vin din modul în care percepem şi interpretăm noi realitatea, şi în funcţie de experienţele noastre anterioare evident.
Mecanismul de producere a emoţiilor
Asociem cel mai adesea emoţiile cu inima, însă emoţiile noastre iau naştere şi se formează în creier. Întâi apare un stimul declanşator (trigger) care determină o experienţă emoţională şi, în cele din urmă, produce un răspuns.
Însă trebuie menţionat că acelaşi stimul declanşator va genera, în momente şi situaţii diferite, răspunsuri diferite.
Răspunsul nostru este influenţat de circumstanţele şi sentimentele noastre prezente; de valorile şi aşteptările noastre care, la rândul lor sunt determinate de experienţa anterioară, de „programul” care rulează inconştient în interiorul nostru.
Emoţiile sunt trecătoare
Când ne simţim copleşiţi de emoţii puternice avem impresia că ele se întind pe perioade lungi de timp, parcă nu se mai termină. Însă realitatea este că noi trăim sute, uneori chiar şi mii de emoţii zilnic, iar fiecare durează doar câteva secunde, cel mult minute!
Când noi hrănim emoţia respectivă cu gândurile noastre ea se amplifică şi, în unele cazuri, se poate transforma într-o stare emoţională sau chiar în trăsături afective care ne însoţesc toată viaţa (de exemplu, timiditatea, perseverenţa sau încăpăţânarea, iritabilitatea etc.)
Să ne împrietenim cu emoţiile noastre
Dacă emoţiile sunt parte din noi şi sunt cele care ne colorează şi ne animă viaţa, haideţi să ne împrietenim cu ele! Primul pas al împrietenirii este cunoaşterea.
Cu cât ştim mai multe lucruri despre emoţiile noastre, le deosebim pe cele mai simple faţă de cele complexe, le lăsăm să se manifeste şi le observăm cu scopul de a le înţelege (şi a ne înţelege pe noi) cu atât mai mult vom reuşi să ne împrietenim cu ele, să le dăm un sens şi un rol benefic în vieţile noastre.
Cum îi ajutăm pe copii să înţeleagă emoţiile?
O prietenă mămică mi-a împărtăşit zilele trecute cât i se pare de dificil să-i vorbească băieţelului ei despre emoţii, nici nu ştia de unde să înceapă, şi dacă nu cumva e prea devreme, copilul având doar doi anişori!
Niciodată nu e prea devreme să le vorbeşti copiilor despre emoţii, ele sunt prezente din prima zi de viaţă iar primul pas constă în denumirea emoţiilor, dezvoltarea unui vocabular al emoţiilor.
Înţelegerea şi acceptarea lor este primul pas în dezvoltarea mecanismelor de gestionare a emoţiilor.
Ce putem face, concret, pentru a împrieteni copiii cu emoţiile?
- Având noi înşine, ca părinţi, un vocabular emoţional dezvoltat şi folosindu-l în orice situaţie, cât mai des şi mai concret posibil, în prezenţa copiilor. Specialiştii în psihologie recomandă folosirea a minim 10 denumiri de emoţii zilnic!
- Prin jocuri despre emoţii, cu cartonaşe, reprezentări vizuale, mimă, roata emoţiilor, EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale
- Când le citim copiilor să vorbim întotdeauna despre emoţiile personajelor, despre cum arată exprimarea acelor emoţii (ilustraţiile expresive ale feţei sau ale corpului personajelor ajută foarte mult);
- Folosiţi cât mai des întrebările deschise şi invitarea la reflecţie când vine vorba de interpretarea emoţiilor. În loc de enunţuri sau judecată (eşti trist; erai furios şi de aceea te-ai comportat astfel), ajutaţi copiii să-şi observe şi să-şi denumească propriile emoţii; modul în care au simţit emoţia în corp, comportamentul pe care l-a generat; cum altfel ar fi putut răspunde etc.
- Acceptarea tuturor emoţiilor şi validarea lor (ATENŢIE! Nu acceptarea şi validarea oricăror răspunsuri/comportamente generate de emoţii) ca pe nişte mesageri, ca parte esenţială a fiecăruia dintre noi!
Primul pas către conştientizarea emoţională (emotional awareness) este să învăţăm să identificăm şi să descriem ceea ce simţim şi de ce.
Propunerea noastră
Ţelul nostru este să dezvoltăm răspunsuri potrivite şi benefice la multitudinea de emoţii care ne invadează viaţa zilnic.
De aceea vă propunem un proiect de explorare a universului emoţional atât al nostru, al părinţilor cât şi al copiilor noştri.
În fiecare săptămână vom analiza câte o emoţie importantă, vom aduce informaţii noi, de calitate despre aceasta şi vom explora capcanele dar şi oportunităţile pe care le poartă cu ea fiecare emoţie.
Mai mult, veţi primi idei de activităţi, jocuri şi provocări, atât pentru părinţi cât şi pentru copii pentru a putea să pătrundem cât mai mult în tainele emoţiilor şi a ne bucura de darurile (de multe ori sub formă de provocări) unei vieţi emoţionale echilibrate.
Pentru a ne urmări şi a beneficia de toate resursele pe care vi le-am pregătit pe subiectul emoţiilor, intrați în comunitatea .
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 165 shares
This Post Has 2 Comments
Imi place tare mult ideea unor articole dedicate emotiilor! Este foarte util sa vorbim cu cei mici despre emotii si in cazul baietelului meu am observat ca ajuta foarte mult!
Pentru mine emotia cea mai plina de provocari este furia, asa ca mi-ar prinde bine niste idei de a o aborda intr-un mod jucaus!
Mulțumim, Raluca, pentru aprecieri! Furia este una din emoțiile cele mai solicitante și greu de gestionat de către adulți și copii deopotrivă așa că pregătim un articol amplu pe tema asta plus resurse jucăușe! Stau tuned!