Cele 3 metode de parenting care te ajută să creşti un copil disciplinat, dar fericit

Cu toţii vrem să creştem copii extraordinari. Educaţi, disciplinaţi, inteligenţi emoţional, care să îşi îmbrăţişeze pasiunile, să le transforme în carieră, să reuşească în tot ce îşi propun şi să gestioneze cu excelenţă obstacolele.

Bombardamentul de sfaturi care vin din toate direcţiile… ne-ar putea induce adesea în eroare. Informaţia e la îndemână, însă foarte multe persoane evită să ia contact cu ea sau să o asimileze şi să şi-o însuşească pe aceea care contează.

Şi asta înseamnă un refuz al unor practici care, indiferent ce s-ar spune, chiar dau rezultate. Iar aici vorbim despre metodele de parenting studiate îndelung, testate, experimentate şi, evident, abia apoi lansate către ceilalţi părinţi.

Cele 3 metode de parenting care te ajută să creşti un copil disciplinat, dar fericit

Dr Laura Markham, în urma studiilor efectuate, a constat că, mai toate metodele de parenting se pot rezuma la 3 – cele mai puternice, care funcţionează fără a da greş, te ajută să creşti un copil extraordinar şi te asigură că el va fi un adult reuşit, dar şi împlinit şi fericit.

Iată care sunt acestea:

1. Grija pentru nevoile reale ale copilului

Copilul este pus, fără îndoială, pe primul plan de către orice părinte. Totuşi, nevoile lui nu sunt întotdeauna puse pe primul loc, ci mai degrabă sunt prioritizate nevoile părintelui. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, în încercarea de a oferi copilului tot ce e mai bun, părintele tinde să transforme anumite nevoi ale copilului… în mofturi.

Urmarea acestui fapt este că… părintele nu va ţine cont de ceea ce spune copilul că are nevoie, ci îi va oferi ceea ce consideră el că ar fi mai bine.

Însă copilul are, după cum ştim deja, personalitate puternică, iar exprimarea nevoilor lui este întotdeauna autentică. De exemplu, foarte mulţi copii au nevoie să doarmă înainte să se ocupe de teme, însă părinţii consideră că ar trebui ca somnul să vină după ce toate temele sunt gata.

Ce se întâmplă? Părintele prioritizează nevoile sale, nu pe cele ale copilului. Însă copilul are capacitatea autentică de a-şi putea asculta corpul şi de a şti exact ce nevoi are. Grija pentru nevoile reale ale copilului îl ajută pe acesta să dezvolte, în viitor, relaţii echilibrate, empatice şi un ataşament sănătos.

Dr Laura Markham susţine că există – încă – mulţi părinţi care refuză să tolereze şi să accepte nevoile reale ale copilului – şi continuă să şi le impună pe ale lor, chiar cu riscul de a avea un copil supus, pentru care respectul se naşte din teamă. Ori, comunicarea deschisă este cea care stă la baza unei relaţii strânse între părinţi şi copii – la vârsta adolescenţei.

2. Limite impuse cu iubire

Copiii care cresc fără limite… devin adulţi care nu vor şti când să se oprească din a face anumite lucruri, din a-i jigni pe ceilalţi, a-i face să se simtă inconfortabil sau când să practice, ei înşişi, autodisciplina. Ori, fără autodisciplină, multe dintre oportunităţi ne sunt reduse.

Iată de ce limitele sunt importante. Însă… şi mai important este ca acestea să fie impuse cu iubire. Cum? Simplu. Copilul trebuie să înţeleagă că fiecare regulă vine în sprijinul său – şi că aceasta îl va ajuta să fie în siguranţă şi să îşi poată duce planurile la bun sfârşit.

Copilul are nevoie de explicaţii şi de discuţii deschise – prin care să înţeleagă rostul limitelor pe care i le impui.

Dr Laura Markam explică faptul că, limitele impuse cu iubire sunt, de fapt, sfaturi oferite cu mângâiere şi o zonă de siguranţă pentru copil, în timp ce limitele impuse cu duritate sunt percepute de copil ca fiind nemulţumiri ale părintelui şi neacceptarea a ceea ce este el de fapt.

Limitele impuse cu iubire sunt cea mai frumoasă garanţie prin care un părinte îşi accepta copilul aşa cum este.

3. Inteligenţa emoţională

Copiii îşi pot controla comportamentul şi ieşirile neplăcute doar atunci când îşi pot controla emoţiile. Iar pentru a-şi putea controla emoţiile… trebuie să le cunoască, să le înţeleagă şi să înveţe să lucreze cu ele. Altfel spus, la baza comportamentului copilului model se află inteligenţa emoţională.

Poţi creşte un copil echilibrat şi inteligent emoţional, încrezător, şi îţi poţi consolida relaţia cu acesta într-un mod firesc și uşor, dacă ai doar 30 de minute în fiecare zi. 30 de minute pe care să le petreci în exclusivitate cu el. Îţi recomand în acest sens volumul Copilul tău este un geniu, scris de colegul nostru, Florin Alexandru. Aruncă un ochi aici pentru a descoperi magia.

Părintele este dator să predea copilului emoţiile, să îi permită să le exteriorizeze şi să le manifeste liber şi, astfel, să îl ajute să înţeleagă ce simte, când şi cum ar putea rezolva problema. În momentul în care părintele îi permite copilului să fie furios şi îl tratează cu iubire şi înţelegere, copilul ştie că se află în siguranţă, că este înţeles şi rămâne deschis posibilităţii de rezolvare a problemei.

Dacă, în schimb, părintele este deranjat de comportamentul copilului, nu caută emoţia din spatele lui şi se grăbeşte să-l reducă la tăcere şi să îl pedepsească, acest tip de comportament va deveni şi mai frecvent, dar şi mai puternic.

În momente de criză, copiii au nevoie ca noi să mărturisim clar că înţelegem ce simt ei. Au nevoie de compasiune şi de zona de siguranţă. Iar zona de siguranţă o reprezintă iubirea şi susţinerea părintelui, pentru ca apoi copilul să poată înţelege care este cauza emoţiilor sale, unde conduc, cum le poate gestiona şi cât de simplu se rezolvă problemele atunci când ne acordăm atenţie şi ne oferim iubire.

Ce ar mai trebui să ştii

Copilul face exact ceea ce învaţă acasă. Dr Laura Markham susţine cu tărie faptul că, dacă acasă copilul este tratat cu respect şi înţelegere, la fel îi va trata şi el pe ceilalţi. La fel se întâmplă şi atunci când strigăm la copii. Vor striga şi ei la noi, iar tot comportamentul nostru va fi imitat întocmai.

Revenim, practic, la ceea ce ştim deja: copilul ne urmează modelul, nu sfatul. Aşa că, secretul reuşitei constă în puterea exemplului. Copilul care respectă reguli nu este întotdeauna un copil nefericit şi supus, cum multe mame au tendinţa să spună. Totul constă în a ne asigura că, odată cu regulile, am transmis copilului şi iubire. Să fim mai buni pentru copiii noştri!