Ne face mâncarea mai fericiți?
Ai auzit vreodată de studiul Harvard Grant, care a început în 1938 și are ca scop observarea lucrurilor care ne fac fericiți? Este un studiu revoluționar în psihologie și este cel mai lung studiu efectuat vreodată.
Poate te întrebi ce legătură are acest studiu cu alimentația noastră sau a copiilor noștri. Haideți să aflăm împreună.
Conform rezultatelor analizate, cei care au realizat studiul Harvard ne spun simplu: cel mai clar mesaj care reiese după 75 de ani de studiu este: RELAȚIILE sănătoase ne fac mai fericiți și mai sănătoși.
Nu este tocmai ceva la care ne-am fi gândit, dar dacă ne reamintim faptul că trăim într-un Univers ce se bazează pe relații, nu ar trebui să ne surprindă.
Adevărul este mereu simplu și atât de aproape de noi. Avem tendința să ne simțim ușor dezamăgiți aflînd cât de aproape suntem în fiecare zi de fericire și starea de bine. Suntem la câteva alegeri de această stare, dar noi ne încăpățânăm să credem că trebuie să fie mult mai complicat.
Este normal, mereu ni s-a spus că viața este grea.
Așa cum spuneam, trăim într-un Univers ce se construiește pe relații, iar noi suntem parte din el. Din momentul conceperii, sau chiar dinainte, relațiile ne desenează și ne definesc modul în care trăim. Ne naștem dintr-o relație.
Prima și cea mai importantă relație pe care o cunoaștem este cea cu părinții noștri, dar mai ales cu mama. Primele relații care ne vor influența calitatea vieții sunt relațiile lor cu viața.
Am putea găsi oare răspunsurile la întrebările legate de comportamentul alimentar al copiilor noștri analizând relația pe care o avem noi ca părinți și, cu precădere noi mamele, o avem cu mâncarea? Eu zic că merită să încercăm.
Dacă al tău copil nu mănâncă de ajuns sau mănâncă prea mult este timpul să analizezi această relație, încercând să găsești răspunsul la următoarele întrebări:
1.Care este relația ta cu mâncarea?
Gândește-te la această relație și încearcă să vezi cum s-a format ea. Ai fost un copil mofturos sau unul care mânca orice? Trebuia să termini tot din farfurie? Ce relație ai cu foamea? Știi cum se simte ea? Dar sațietatea? Știi care este diferența între foame și poftă? Când erai copil mâncai ceea ce trebuie sau ceea ce aveai poftă? Cine ți-a definit această relație? Crezi că mâncarea îți poate face rău? De ce? Când se transformă un aliment din hrană în otravă pentru organismul tău?
Acesta este începutul drumului. Adresându-ți aceste întrebări vei declanșa poate o furtună emoțională și astfel următoarea întrebare merge și mai adânc:
- Ce sentimente, emoții, stări se corelează cu alimentația ta?
A fost relația pe care tu o ai cu mâncarea benefică pentru tine? Te simți vinovată pentru alegerile tale alimentare? Mâncarea îți aduce bucurie? Mănânci ceea ce trebuie? Cui îi trebuie? Îți asculți poftele? Crezi că ele au legătură cu nevoile organismului? Crezi că există cineva vinovat de calitate acestei relații pe care tu o ai cu mâncarea?Care erau emoțiile pe care le aveai când venea ora mesei? Cum erai etichetată când ai fost copil legat de obiceiurile tale alimentare: slăbănoagă, grăsuță, mofturoasă, gurmandă, pofticioasă? Ce sentiment îți trezește acum acest lucru? Oare aceste cuvinte s-au așezat în cutia lui cine sunt și au ajuns să te definească?
Observă ceea ce se întâmplă înăuntrul tău când îți adresezi aceste întrebări și încearcă să accepți și să îți dai voie să simți orice emoție se întâmplă să apară. Ascult-o. Nu te judeca sau învinovăți nici pe tine nici pe cei ce ți-au definit această relație. Acceptă ceea ce este și gândește-te la posibilitatea că acest copil din viața ta poate să fie o șansă de vindecare a acestei relații. Ce relație îți dorești să aibă copilul tău cu mâncarea? Ce emoții vrei să-i aducă?
- Care sunt obiceiurile tale alimentare?
De unde vin ele?Ai recurs vreodată la cure alimentare? Mănânci ceea ce îți place? De ce îți place ceva? De ce îți displace altceva? Ai încercat să îți modifici stilul alimentar? De ce? A fost o decizie legată de relația ta conștientă cu acest obicei sau una provenită din tema de a nu fi îndeajuns de bună/frumoasă? Te îngrași sau slăbești în momentele foarte dificile? Te-ai întrebat de ce? Preferi să mănânci o porție mică din ceva ce îți face plăcere sau este necesar să mănânci 2-3 feluri de mâncare ca să te simți bine? Te ridici de la masă cu burta plină? Mănânci conștient sau mai faci și altceva în acest timp? Savurezi mâncarea? Îți face plăcere să gătești? De ce? Crezi că starea ta de spirit poate influența calitatea alimentelor pe care le gătești?
Aceste întrebări te vor ajuta să-ți înțelegi propria ta relație cu alimentația și astfel să descoperi cauzele comportamentului alimentar ce te îngrijorează la copilul tău. Tu definești această relație pentru el acum, prin tot ceea ce simți , gândești și faci legat de acest aspect al vieții. Această relație îi va influența calitatea vieții.
Iată mai jos o listă cu 20 de aspecte pe care să le iei în considerare legat de alimentația copilului tău:
- Fii un exemplu pentru el!
- Starea ta emoțională în care te afli când gătești și îi dai să mănânce influențează enorm calitatea alimentelor și a propriilor lui emoții legate de alimentație.
- Copilul simte ceea ce simți tu, indiferent de ceea ce îi spui. Dacă între ceea ce spui și ceea ce faci există discrepanțe, va alege ceea ce faci tu și se va simți vinovat că nu poate face ceea ce este bine.
- Nu forța copilul să mănânce. Nu-l păcăli cu TV,telefon, tabletă, jucării. Atenția trebuie să rămână pe mâncare!
- Nu îl obliga să termine tot din farfurie.
- Nu îi impune ceea ce trebuie să mănânce.
- Nu uita că anumite pofte pot indica anumite carențe/nevoi ale organismului. Refuzul alimentelor poate indica o intoleranță.
- Gătește cu dragoste.
- Fă din servirea mesei o mică bucurie.
- Savurează mâncarea.
- Nu exclude eventuale cauze medicale ale unui comportament alimentar inadecvat.
- Observă dacă există în viața lui cauze emoționale ce i-ar putea influența comportamentul alimentar.
- Vorbește-i despre alimentația sănătoasă, dar nu îi spune că x aliment este rău. Spune-i că excesul face din orice aliment un lucru nociv pentru organism.
- Vorbește-i despre legătura dintre emoții și mâncare
- Nu uita că definirea preferințelor pentru anumite alimente a început încă de când el se afla în burtică și continuă să se formeze în primii ani de viață.
- Alăptarea bebelușului la cerere este sănătoasă atât fizic cât și emoțional. Dacă este hrănit când îi este foame își va întări legătura cu această nevoie a organismului și se va simți și înțeles, acceptat și în siguranță. Dacă îi vei face program îi vei crea doar un obicei și-i vei lua șansa da a-și înțelege această nevoie de bază a organismului uman, foamea.
- Fă-l curios să guste din diverse stiluri de gătire a alimentelor și încearcă să nu-i impui propriile tale gusturi.
- Dacă este bebeluș lasă-l să se joace cu mâncarea și dă-i voie să se murdărească învățând să mănânce.
- Bebelușii hrăniți cu lingura de către părinți, când deja ei ar putea face asta singuri, pot dezvolta probleme alimentare în viitor. Neavând relație directă cu foamea lor vom ajunge să-i supraalimentam și să le facem din asta un obicei.
- Studiile demonstrează că acei copii care încep să să hrănească singuri, atunci când sunt apți să o facă, dezvoltă o relație mult mai sănătoasă cu alimentația, mâncând în propriul ritm și studiind gusturile.
Trăim și ne împlinim prin calitatea relațiilor pe care le avem cu tot ceea ce ne înconjoară. Toate aceste relații pornesc din relația pe care o avem cu noi înșine.
Ca părinți, odată cu puterea ce ne-o dă Universul asupra micului om, trebuie să ne asumăm și responsabilitatea ce decurge din această putere. Este momentul să o facem. Și să începem cu noi. Cine suntem noi? Ce relație avem cu viața? Oare nu sunt copiii viața însăși? Vin ei oare să ne ajute să înțelegem mai bine această relație, să o facem mai bună, și pe noi odată cu ea?
“Fiecare copil vine în lume cu mesajul că divinitatea nu este încă dezamăgită de OM.”
Rabindranath Tagore
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 0 shares