Știi când copilul te trage de fustă, scrie pe pereți sau se trântește pe jos și se găsește cineva (bunica, vecina, vreun trecator sau chiar partenerul) care-ți zice „Lasă-l, dragă, nu vezi că vrea doar atenție?!”?
Și dacă am înlocui termenul de „căutator de atenție” cu „căutător de conectare”?
Atenția înseamnă conectare pentru copil. Copiii au nevoie de atenție precum plantele🌱 au nevoie de soare și apă.
Acești copii nu sunt copii răi, răsfățați, obraznici sau alte etichete negative, ci doar caută conectarea cu persoanele cele mai importante dn viața lor și au o nevoie esențială neîmplinită: atenția și iubirea.
Copilul învață din experiență cum să-ți atragă atenția
Prin încercare și eroare, pe măsură ce cresc, copiii înțeleg ce le atrage atenția adulților și ce-i îndepărtează.
Pentru că cei mici sunt dependenți de noi, fac orice pentru a obține dragostea și hrana emoțională (atenția) de care au nevoie.
Totuși, când copiii nu primesc un răspuns consistent și constant la semnalele lor, devin disperați.
Teama de abandon amenință supraviețuirea fizică și emoțională a copilului. Din lipsa de suficientă interacțiune pozitivă, copilul va dezvolta tactici negative pentru a atrage atenția adulților.
Ne spunem că noi le oferim copiilor timpul și atenția noastră din plin dar este șocant să aflăm că în medie, un copil primește 3,5 minute pe zi de atenție neîntreruptă individuală de la părinții lui.
În astfel de cazuri, copilul nu are nevoie de mai multă disciplină ci părinții au nevoie să-și rearanjeze prioritățile.
Cum să răspundem acestor comportamente de atragere a atenției
1. Găsește motivul din spatele comportamentului.
Comportamentul este un mesaj, o comunicare către noi, cu cât reușim să înțelegem acest lucru mai repede, cu atât vom reuși să răspundem nevoilor reale ale copilului mai ușor și să intrăm în conflict mai rar.
2. Oferă-i timpul tău.

3. Dă-i timp și spațiu pentru joaca liberă.
4. Concentrează-te pe comportamentele pozitive.
5. La fel de important este ca tu, ca părinte, să-l vorbești de bine pe copil celor din jur.
6. Folosește des cuvintele de apeciere și de încurajare.
7. Rezistă tentației de a oferi atenție negativă.
8. Renunță la vinovăție.
Cum comportamentul părinților întreține acest circ vicios
Ascultarea profundă ca instrument de descărcare emoțională
- apropie-te şi priveşte-l în ochi;
- oprește comportamentul agresiv;
- N-o lua personal, nu încerca să raţionezi cu copilul, centrul lui de comandă este preluat de partea emoţională, nu de cea raţională;
- Vorbeşte cu blândeţe şi cât mai puţin, doar pentru a-i transmite copilului că e în siguranţă: „Îmi pare rău că-ţi este atât de greu”, „Sunt aici pentru tine”;
- Oferă-i siguranţă (prin cuvinte şi gesturi blânde) dar asigură-te că şi tu eşti în siguranţă. În mijlocul unei crize de nervi ai putea deveni ţinta loviturilor, ţine-i mâinile sau picioarele cu blândeţe, împiedicând agresivitatea să escaladeze;
- Lasă-l pe el să decidă când a terminat. Unele crize de plâns pot dura 5 minute, altele 50.
Încă un lucru
Viața părinților este adesea copleșitoare, plină de emoții intense la extrem, de la bucurie, recunoștință sau exaltare până la neliniște, iritabilitate, furie sau chiar disperare. Pe măsură ce prioritizăm relația de iubire și încredere dintre noi și copii, vom reuși să navigăm mai ușor pe această mare învolburată, și să simțim, la finalul zilei, că facem o treabă minunată.