Acum ceva timp mi-a scris o mămică de pe grupul Clubul lui Tikaboo și m-a rugat să vorbesc despre depresia mamelor care stau acasă.
E un termen care a fost identificat foarte de curând însă care înglobează o serie de stări, emoții și probleme cu care se confruntă multe din mamele care stau acasă pentru a-și crește copiii.
Da, la prima vedere suntem niște norocoase (am fost și eu mai mulți ani la rând „doar” o mamă care stătea acasă și avea grijă de copii și casă).
❗️Norocoase că putem să ne vedem copiii crescând, că putem să le oferim prezența, iubirea și atenția noastră.
❗️Norocoase că nu suntem nevoite să mergem la un job, să avem și presiunea de a face bani pentru a ne întreține familia.
❗️Norocoase din atât de multe puncte de vedere.
Și dacă nu ne simțim tot timpul așa înseamnă că suntem nerecunoscătoare?
Și dacă ne simțim altfel decât norocoase, cum ar fi epuizate, copleșite, fără sens și scop, sătule, izolate, neapreciate, „nevorbite” (termen inventat dar cred că fiecare știe la ce mă refer), neimportante și chiar nefericite, suntem catalogate de către majoritatea – de către societate, în general – drept nerecunoscătoare.
Cum? Să ai acest privilegiu de a sta acasă cu copilul și tu să te trezești cu sentimentul de neîmplinire sau să simți că-ți vine să plângi ori să țipi de 10 ori pe zi?
Și nu înțelegi de ce nu poți să te bucuri de copil, că doar îl iubești ca pe ochii din cap și știi că momentele astea nu se mai întorc. Și aici intervine adesea vinovăția, o stare mult prea des trăită de mame și părinți, în general.
Pentru că ar trebui să simțim X și noi nu reușim, începem să intrăm într-o stare de nemulțumire față de noi, de neînțelegere, de neacceptare și ne simțim vinovate față de copil, față de soț, față de noi.
Că nu putem fi așa cum „ar trebui”
Unele dintre voi nici nu ați ales să rămâneți acasă și să aveți grijă de copii. Nu ați avut încotro. Altele, ca mine, ați făcut o alegere conștientă. Oricare ar fi situația ta, să treci de la un job sau poate chiar o carieră unde te simțeai apreciată, importantă, utilă, parte dintr-un grup, te vedeai cu oameni zilnic, vorbeai și te simțeai bine, la a sta acasă 24 din 24 cu unul sau mai mulți copii, de obicei fără ajutor și timp pentru tine că ești prea ocupată să ai grijă de ceilalți, fără prieteni sau fără timp de a interacționa cu ei, nu pare chiar raiul pe pământ.
I-aș ruga pe cei care nu au stat măcar 3 luni non stop acasă cu copilul, să nu judece și să fie rezervați în comentarii, nu poți înțelege dacă nu ai trecut prin asta.
Nu ești singură și nu ai niciun motiv să te simți vinovată
Nu toate mamele care stau acasă experimentează această depresie. Lucrurile sunt destul de noi așa că nu avem estimări concrete. Dar, ca și în cazul depresiei post-partum, sunt mult mai multe decât cifrele oficiale gen câteva procente, menite să ne liniștească, că sunt doar excepții.
Ce putem face în astfel de cazuri? Ce ne poate ajuta? Cum să trecem peste asta și să ieșim mai puternice?
În primul rând, voi, cele care v-ați recunoscut pe alocuri să înțelegeți că nu sunteți singure și că nu este nimic în neregulă cu voi sau cu copiii voștri.
Apropo, taților, fiți atenți la soțiile voastre, ascultați-le! Se pot zbate cu o astfel de depresie și voi nici să nu vă dați seama – nici ele, de altfel. Tot ce e adus la suprafață, în conștient poate fi gestionat, vindecat, îmbunătățit, ce rămâne necunoscut, în inconștient ne poate bântui mulți, mulți ani.
Ce înseamnă mai exact această depresie?
Câteva soluții
Să avem grijă de noi
„E nevoie de un sat ca să crești un copil” proverb african
Suntem ființe sociale, nu suntem făcuți să trăim în singurătate
Ești membră într-un grup de suport? Dacă nu, acum e momentul!
Găsește un job part time
Ce te-ar mai putea ajuta:
- Practică un sport, exerciții, aerobic, dansuri, orice mișcare contribuie la sănătatea și starea noastră de bine, plus că ne ajută să eliberăm o parte din stresul acumulat.
- Practică orice formă de mindfulness, meditație, yoga, tot ceea ce te ține în prezent, conectată la tine, cu sinele tău poate să îți dea un echilibru incredibil.
- Ține un jurnal. Scrisul este terapeutic, are o putere nemaipomenită de a aranja piesele puzzle-ului din capul nostru și atunci se face lumină în ceea ce simțim, avem o altă claritate și înțelegere.
- Setează-ți un scop, un proiect și fă ceva zilnic pentru acest lucru. Un scop îți oferă o direcție, un sens și te ajută să mergi mai departe.
- Nu în ultimul rând, închide televizorul, redu cantitatea de social media și alte adicții și înconjoară-te cu lucruri pozitive, bune care îți dea energie, nu să ți-o răpească. La fel și în cazul oamenilor.
Meseria de părinte nu este ușoară. Nu mai pierde zilnic sfaturi super importante! Înscrie-te în comunitatea Tikaboo și nu vei regreta. Te poți dezabona oricând.
2 comentarii. Leave new
Mda, frumos articolul, partea proasta e ca tocmai mamele care au ajuns la depresie nu mai au rabdare sa-l citeasca si mai mult sa-l INTELEAGA, iar daca altii il citesc si incerca sa le indrume conform celor scride, iar depresia isi face „treaba”, caci mamele in depresie NU VOR sa mai asculte de altii. Deci? … Cum facem?!!
Buna Daniel,
Da, e posibil ca acele mame ajunse deja în depresie să nu mai asculte aceste sfaturi sau să nu înțeleagă mesajul acestui articol, dar dincolo de sfaturi mai sunt și alte metode prin care putem ajuta. O persoană care dorește să-i vină în ajutor acelei mame in depresie poate să o ajute preluându-i din activități, poate să-i spună o vorbă bună, fără să se aștepte ca acea vorba bună să facă minuni fix în acel moment. Soluții există dacă ne dorim să le găsim , dacă avem răbdare să le punem în practică. Schimbarile nu vin peste noapte, la fel cum o problemă nu s-a creat peste noapte, la fel si rezolvarea ei va necesita timp.
Atunci când sarcinile se împart totul devine mai ușor, pentru toți membrii familiei.
Ideal ar fi ca înainte să apară copiii, părinții să discute despre ce atribuții va avea fiecare.