Familia

În orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului. Părinții joacă cel mai important rol în formarea copiilor, creșterea și dezvoltarea lor ca personalități.

Familia reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale psihologice și sociale și împlinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare.

Acest cadru al familiei este primul său intermediar în relațiile cu societatea. Și, de asemenea, constituie matricea care îi imprimă primele și cele mai importante trăsături caracteriale și morale.

Părinții, atât mama cât și tatăl, au același rol în evoluția și dezvoltarea psihologică a copilului. Este adevarat că rolul mamei este mult mai important si mai complex, însă și cel al tatălui este bine definit.

În primii ani de viață copilul este dependent de membrii care formează familia, în special de părinți.

Acest fapt reprezintă o etapă importantă în ciclul său de viață. Deoarece în această perioadă sunt dobândite principalele motivații și deprinderi ale viitorului adult.

În familie copilul are parte de primele lecții de viață. Părinții sunt cei care îi oferă un prim model de învățare.

Rolul mamei în dezvoltarea copilului

Iubirea maternă reprezintă întâia formă de afectivitate pe care un copil o percepe. Prin intermediul mamei, copilul reușește să descopere lumea, aceasta oferindu-i siguranța din primele sale zile de viață.

Mama reprezintă prima autoritate cu care se confruntă copilul deoarece, în relațiile cu ea, el cunoaște primele reguli, primele obligații, primele forme morale.

Tot prin intermediul ei, care devine tipar și model pentru el, descoperă lumea din imediata lui apropiere prin observarea și imitația fiecărui gest, fiecărei acțiuni a mamei lui.

Astfel că, atitudinea mamei față de lucruri, evenimente, oameni și chiar față de el însuși determină și atitudinea copilului față de aceleași lucruri, evenimente, oameni și chiar față de el.

Atitudinea mamei este cea care condiționează atitudinea copilului. De atitudinea ei depinde încrederea sau neîncrederea sa, curajul sau teama, voiciunea sau moderația, optimismul sau pesimismul său.

Un alt aspect al rolului matern este acela de a îi învăța pe copii ce este și ce reprezintă statutul de femeie.

Astfel, mama înfățișează simbolul fundamental al feminității, fapt tot atât de important atât pentru fată cât și pentru băiat.

Pentru fată, mama, devine un model și un prototip; care o învață atât să își iubească statutul de femeie; dar și cum să își iubească soțul și copiii devenind, astfel, imagine a obiectivului adult către care tinde fetița.

Pentru băiat, mama este imaginea inversă și fond de contrast ajutându-l să ia cunoștință de sexul lui.

Rolul tatălui în dezvoltarea copilului

Figura paternă contribuie într-un mod esențial la dezvoltarea sentimentului de protecție și de siguranță al copilului.

Mama reprezintă simbolul afecțiunii, blândeții, feminității, iar tatăl este simbolul autorității, al siguranței, al puterii.

Copiii obișnuiesc să se laude că mama lor este cea mai frumoasă iar tatăl lor cel mai puternic.

Tatăl este prima persoană care “intervine” în relația mamă-copil. In prezent, rolul de întreținător al familiei este împărțit de ambii părinți.

Acest lucru aduce o atenuare a prestigiului patern. Însă, chiar și așa, copilul este impresionat de prestanța și forța tatălui, intotdeauna comparându-și propria forță cu acesta.

În timp ce tatăl reprezintă autoritatea supremă, autoritatea mamei se manifestă mai direct și mai continuu in viața copilului.

De cele mai multe ori, tatăl este mai puțin prezent decât mama. Iar acest fapt îi crește și mai mult valoarea în ochii copilului.

Implicarea tatălui

In primele luni de viață ale sugarului, rolul tatalui este indirect, mai mult ca suport psihologic pentru mama; pe ai cărei umeri cad toate responsabilitățile.

Implicarea reală a tatalui în educarea copilului ar trebui să se facă simțită și să devină din ce în ce mai activă în jurul vârstei de 1 an.

Aceasta este vârsta la care tatăl începe treptat să îl introducă pe copil în regulile jocului, ale familiei si ale societatii.

El este cel care impune limitele sau care îl învață să respecte anumite reguli fără să devină sever sau autoritar.

Inaintând în vârstă, pe la 3-4 ani, implicarea tatălui în educarea copilului devine mai complexă. El poate iniția copilul în practicarea unui sport, a unei activități fizice sustinându-l moral în toate încercările lui fără să-l critice sau să facă comparație cu performanțele sau aptitudinile sale.

Pentru mai multe idei despre activități în care vă puteți implica cu al vostru copil, vă recomandăm cartea ”Copilul tău este un geniu!” scrisă de Florin Alexandru împreună cu prof. Florian Colceag (”antrenorul de genii”). Cartea vă ajută să realizați activități care dezvoltă încrederea în sine a copilului în 5 arii importante ale vieții sale: apartenența socială, gândire pozitivă, încrederea în forțele proprii, inteligența emoțională, gândirea ”out of the box”.

De asemenea, tatăl este important și în stabilirea identității sexuale a copilului. Pentru băieti are rol în validarea propriei masculinități, pentru fete, iubirea si recunoasterea tatălui este un prim pas în recunoașterea feminității lor.

Relația cu tatăl este foarte importantă atât pentru copil cât si pentru familie. Tatăl devine un model pentru copii și un suport pentru mama copiilor săi, ceea ce duce la o armonie în familie si la o dezvoltare psihologică normală a copilului.

Care este atmosfera care face ca o familie să fie armonioasă?

Chiar dacă există unele tensiuni, probleme, impasuri care sunt absolut de înţeles pentru oricine, într-o familie-model avem de a face cu un mediu calm, liniştit, destins, cu responsabilităţi împărţite şi asumate.

O familie în care predomină armonia este o familie în care se discută cu deschidere şi înţelegere toate problemele, individuale sau colective, unde domneşte afecţiunea şi toleranţa, generozitatea şi onestitatea.

Obstacolele, dificultăţile sunt depăşite într-un efort comun. Respectul şi consideraţia sunt arătate fiecăruia, încrederea şi bunăvoinţa sunt valabile pentru toţi.

O astfel de familie este un mediu sănătos pentru dezvoltarea şi creşterea copiilor; ca şi pentru afirmarea şi împlinirea personală şi profesională a fiecăruia dintre membrii ei.

Un mediu optimist, stimulativ, plin de energie şi entuziasm, creativ, în care toată lumea să fie pusă în valoare şi în care toată lumea să evolueze.

La modul teoretic, dacă măcar o parte dintre aceste condiţii sunt îndeplinite, atunci avem de a face cu o atmosferă familială sănătoasă.

Îți doresc, drag părinte, o familie armonioasă!