Armonia în familie – cine sau ce o strică?

Familia

Este locul de unde ne luăm energie sau putem fi secați de energie.

Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltăm şi la rândul nostru ne formăm o altă familie.

Este locul unde găsim înţelegere, linişte şi soluţii la problemele care ne frământă. Cu condiţia ca în familie să existe comunicare, respect şi iubire.

In unele familii, armonia pare să învingă întotdeauna. În timp ce în cazul altora, lipsa comunicării si ignorarea problemelor duc la rupturi iremediabile.

Unii dintre cei mai importanţi factori care menţin familia unită sunt stima şi iubirea reciprocă; dorinţa partenerilor de a duce o viaţă comună; implicarea acestora în creşterea şi educarea copiilor; comunicarea autentică între membrii familiei; existenţa unei locuinţe proprii şi a unor venituri satisfăcătoare.

O familie armonioasă are un mod de viaţă echilibrat datorită deschiderii şi dorinţei membrilor ei de a-şi îndeplini în mod complet rolurile în cadrul familiei.

Cu alte cuvinte, armonia familială este produsul unei relaţii bazate pe încredere, respect şi iubire între soţ şi soţie; părinţi şi copii; părinţi şi bunici; bunici şi copii.

Crearea şi menţinerea unei atmosfere echilibrate în familie reprezintă garanţia unei dezvoltări frumoase a copiilor. Viitorul acestora depinde de capacitatea părinţilor de a se înţelege şi a se respecta reciproc.

Cine sau ce strică armonia în familie?

1. Violenţa de limbaj sau de comportament

Copiii pot cădea uşor victime ale violenţei domestice. Dacă sunt loviţi, chiar şi din greşeală, de părintele violent; sau crescuţi într-un mediu cu potenţial agresiv, majoritatea dintre ei suferă de dureri de stomac, de cap, ulcer şi tulburări de somn.

Violenţa în familie determină la copii întârzieri în dezvoltare sau regresie, performanţe şcolare slabe, capacitate scăzută de adaptare la situaţii noi, slabă apreciere de sine, dificultăţi în relaţionare.

În timp ei dezvoltă la nivel psihic sentimente de frică, de furie, de neîncredere, de vinovăţie şi de neajutorare.

Există posibilitatea ca aceștia la vârsta adolescenței să fugă de acasă sau să aibă un comportament şi un limbaj agresiv.

Violenţa în familie afectează psihicul copilului încă de la cele mai fragede vârste!

2. Aroganța

Aroganța nu este înnăscută. Este o atitudine provenita din credinta că esti mai bun decât restul, sau mai degraba din nevoia de a demonstra că esti mai bun decat restul.

Aroganța nu înseamnă încredere în sine. De multe ori înseamnă lipsa încrederii interioare, indoieli asupra propriei tale valori si încercarea de a obtine acea încredere si valoare din exterior, prin comparații cu alții și prin demonstrarea valorii tale în fața altora.

Adevarata încredere nu are nevoie de dovezi si de afisarea ostentativă a valorii personale – ea este interioară.

Persoana arogantă va caută mereu dovada propriei sale valori. Încercand să o demonstreze celorlalti și nu va suporta decât pe cei care îi răspund la nevoia sa de laudă si admirați.

Copilul arogant si egoist se pune pe sine pe primul loc. Crede ca el este mai important decât ceilalti si pune accent doar pe propriile trăiri, nevoi, dorințe.

Acestor copii le lipseste empatia, capacitatea de a se gândi la ceilalti si de a le păsa de ceilalti. Empatia este esențială pentru succesul în viață. Îți poți sprijini copilul în dezvoltarea ei prin Jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale. Care îl va ajuta să identifice și folosească întreaga paletă de emoții.

Armonia în familie - cine sau ce o strică? 1

Fiecare copil, la vârste mici, este în parte egocentrist, centrat pe sine. Insă un copil echilibrat are si capacitatea de a se gândi la ceilalti, nu doar la el.

3. Instalarea unei atmosfere de plictiseală

Nu este nici ea benefică pentru sănătatea unei familii.

Lipsa preocupărilor noi şi interesante, repetarea aceloraşi activităţi, lipsa unor interese bine conturate ale membrilor familiei facilitează instaurarea acestui aer de suficienţă şi de plafonare, plictisitor şi enervant.

Urmarea unui asemenea mediu instalat în casă este dorinţa de a evada, care va fi remarcată mai ales la cei tineri.

Cei care vor fi capabili de schimbare vor pleca, iar acasă vor rămâne cei rigizi şi îndoctrinaţi de un mod de viaţă anost şi insipid.

O greşeală frecventă, mai ales a mamelor, dar nu numai, este cicăleala. Adică insistenţa de a da sfaturi, chiar dacă nu sunt cerute şi de a se informa continuu despre ceea ce fac ceilalţi.

  • „Nu face aia”
  • „De ce ai procedat aşa”
  • „Nu e bine ce faci”
  • „Unde te duci, cu cine, cât stai, când te întorci”
  • „De ce taci”
  • ”Ai uitat ce ţi-am spus”

Genul acesta de comportament este bine să fie unul limitat, pentru că efectul pe care îl provoacă este de revoltă şi ostilitate.

4. Starea de nervozitate prelungită

Aceasta afectează clar atmosfera familială.

Dacă unul din părinţi sau alt membru al familiei se arată a fi mai mult timp nervos, supărat, bănuitor, suspicios, starea lui contaminează şi pe ceilalţi membri ai familiei.

Mai mult, poate inspira teamă, anxietate şi reprimarea instinctelor şi activităţilor fireşti. Raporturile dintre membrii familiei se schimbă, iar armonia nu-şi mai găseşte locul.

Tensionarea atmosferei devine, în ultimă instanţă, rezultatul extinderii acestor stări de la o persoană la toate celelalte.

5. Deprimarea

Contribuie de asemenea la modificarea atmosferei sănătoase din familie.

Dacă este o stare trecătoare, persoana care o resimte se va bucura de sprijinul celorlaţi pentru a traversa perioada dificilă.

Dacă este vorba de o stare stabilă, de durată, trebuie solicitat ajutor medical înainte de a se provoca dezastre emoţionale sau evenimente nefericite ce nu mai pot fi reparate.

6. Lipsa de toleranţă, rigiditatea în gândire şi comportament, disciplina excesivă

Sunt şi ele dăunătoare unei atmosfere familiale sănătoase.

Lipsa de afectivitate este nocivă pentru toţi membrii familiei. Într-o familie în care afectivitatea nu este exprimată, nimeni nu rosteşte cuvinte drăgăstoase sau de alint, unde gesturile de afecţiune sunt reprimate, acolo sigur nimeni nu e fericit şi împlinit.

Cu totii ne dorim armonie, indiferent dacă esti mama, tată sau copil îți dorești să fii înțeles de către ceilalți membrii ai familiei.

Cred că de multe ori stricăm armonia deoarece nu stim să comunicam.

Nu ne simtim înțelesi, iubiți, apreciați de către persoanele cele mai importante din viața noastră.

Așa că, îți doresc, drag părinte, cât mai multă înțelepciune în a crea un mediu familial cât mai armonios!

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes