Vă povesteam în articolele trecute despre anxietatea socială și frica de întuneric, iar azi continuăm seria articolelor despre anxietate cu anxietatea de separare.
Anxietatea de separare este o altă formă a anxietății generale, care ar puta avea însă și alte cauze. Pentru un bebeluș sau un copil aflat la o vârstă fragedă este normal să simtă teamă atunci când este separat de părinții săi. Însă în mod normal, acestora nu le trebuie mult ca să se acomodeze cu alte persoane în care să prindă încredere, fie ei bunici, educatori sau bonă. Această teamă este una normală și dispare de obicei la vârsta de 2 ani. Atunci copiii înțeleg că părinții pot lipsi o perioadă de timp, dar se vor întoarce mai târziu.
Însă ce facem atunci când copilul a trecut de vârsta la care teama de a fi lăsat în grija altor persoane poate fi înțeleasa? Sau când nu reușește să se adapteze unui mediu nou? În aceste cazuri putem spune că ne confruntăm cu o situație tipică de anxietate de separare.
Trăsătura principală la anxietatea de separare este momentul în care frica depășește nivelul așteptat pe parcursul dezvoltării unei persoane.
Cand apare anxietatea de separare?
Această temere poate apărea atunci când intervine o schimbare în viața copilului:
- întoarcerea mamei la serviciu după concediul de creștere a copilului
- atunci când are loc intrarea în colectivitate,
- când apar neînțelegeri între părinți
- când în peisaj își face apariția un frate mai mic
De cele mai multe ori, la fel ca și anxietatea socială, anxietatea de separare poate afecta viața și sănătatea copilului. Uneori, teama de despartire poate fi importanta si poate interfera cu viata si sanatatea copilului.
Semne că copilul tău suferă de anxietate de separare
- Este neliniștit sau îngrijorat chiar și atunci când sunteți împreună
- Este cu ochii pe ambii, sau pe unul dintre părinți, pentru a fi sigur că nu este abandonat
- Are accese de furie și refuză categoric să se despartă de tine
- Plânge atunci când este lăsat fără părinti undeva
- Este trist și nu vrea să facă activitățile normale
- Refuză să meargă la culcare fără unul dintre părinți
- Are tulburări de somn, în special coșmaruri repetate
- Are probleme de adaptare și refuză să socializeze cu copiii, dar si cu adultii din jur
- Suferă fizic în momentul despărțirii (are dureri de cap sau de stomac, îi e greață)
5 sfaturi pentru a ajuta copilul să treacă peste anxietatea de separare
- Asigură-l pe copil că te vei întoarce. Povestește-i unde vei merge, ce vei face acolo și când te vei întoarce
- Începe cu pași mărunți. Programează plecări scurte, după ce mănâncă sau noaptea, după ce adoarme. Copilul va accepta mai ușor separarea atunci când nu îi este foame sau când nu e odihnit.
- Tratați cu seriozitate anxietatea și înarmați-vă cu răbdare. Nu-i spuneți că este prea mare ca să plângă din această cauză.
- Nu te feri de copil atunci când pleci și nu te furișa. Adoptă o atitudine pozitivă, relaxată, care să-l ajute pe cel mic să înțeleagă că se află în siguranță. Dacă încerci să te furișezi, nu faci altceva decât să-I transmiți copilului ideeea de abandon.
- Păstrează-ți calmul atunci când pleci de lângă copil. Dacă te vede neliniștit/ă la plecare, va înțelege că ceva este în neregulă. Dacă îți păstrezi calmul, nu-i vei accentua și mai mult temerile
Copiii ce suferă de anxietate de separare se îngrijorează în legatură cu posibilitatea de a li se intampla ceva rău celor dragi, așa că stau tot timpul lângă părinții lor. Ei refuză să-și viziteze prietenii, să plece în excursii sau chiar să meargă într-o altă camera fără ca unul dintre părinți să fie prezent.
Este important să fii atent la anumite semne și simptome ca să știi cum să-I ajuți. Și nu uita! Învață mai întâi cum să-ți gestionezi propria anxietate ca apoi să îți ajuți copilul în a gestiona anxietatea de separare. Citește și acest articol despre cum să faci față fricilor din viața ta.
