Orice copil are anumite temeri. Situațiile noi cu care cel mic se confruntă, persoanele necunoscute cu care intră în contact, anumite locuri cu care el trebuie să se acomodeze, toate acestea pot părea înfricoșătoare inițial.

Ce este anxietatea?

Anxietatea se manifestă printr-o frică irațională, incontrolabilă în prezența unei anumite situații (spații înguste, medii noi, frica de întuneric, de înălțimi), unui anumit obiect sau animal (păianjeni, câini etc).

Dacă pentru o persoană echilibrată emoțional, o anumită situație nu reprezintă un real motiv de îngrijorare, pentru persoanele anxioase, aceeași situație reprezintă un real pericol, devine înspăimântătoare.

Indicii care te vor ajuta să-ți dai seama dacă copilul tău suferă de anxietate:

1. De fiecare dată când are de susținut un examen pentru o materie la care nu se descurcă foarte bine, copilul acuză dureri somatice (se plânge că-l doare burtica, simte că i se întoarce stomacul pe dos, bătăile inimii cresc). Toate aceste simptome fizice vin ca un răspuns la alternativa luptă sau fugi, pe care un copil anxios o simte. Este felul prin care organismul răspunde la un potențial pericol. În cazul anxietății, corpul se pregătește practic pentru atac: mușchii se încordează, respirația se precipită, stomacul se strânge.
2. Copilul anxios ar face orice i-ar sta în putință pentru a evita confruntarea cu situația declanșatoare.
3. Copiii ce suferă de anxietate sunt excesiv înspăimântați de diverse lucruri la care nici nu te-ai gândi că ar putea crea motive de îngrijorare – se tem că ceva grav li s-ar putea întâmpla lor sau celor apropiați, se tem să participe la anumite evenimente organizate de persoane din afara cercului familial, sunt în permanență preocupați de propria siguranță.
4. Își exprimă constant aceste temeri. Copiii ce prezintă un asemenea dezechilibru emoțional vorbesc mereu despre propriile motive de îngrijorare. Ei simt nevoia să se asigure că niciuna dintre situațiile de care se tem nu li se poate întâmpla, motiv pentru care au mereu nevoie de confirmări că totul va fi bine. În pofida tuturor acestor confirmări primite de la persoanele în care ei au încredere (părinți, profesori), este destul de dificil pentru ei să se liniștească.
5. Alte semne ale anxietăți la copii pot fi, de asemenea, chiulitul de la școală, refuzul de a vorbi despre propriile sentimente.

Asemeni adulţilor, copiii au propriile frământări, temeri pentru care soluția nu este tocmai ușor de identificat.

Situații ce pot crea anxietate:

• Incapacitatea de oferi un răspuns corect în fața clasei
• Dificultatea întâmpinată în a-și face noi prieteni

Cu toții avem propriile dileme existențiale. Problema apare însă atunci când neliniștile, temerile iau amploare. Se transformă în frici exacerbate care devin greu de controlat.

Poate că nu te-ai fi așteptat, dar, în acest caz, efectele sunt dezastruoase, în special pentru copii:

• Viața socială le este afectată
• Apare o teamă inexplicabilă de ceva anume: teama de separare, teama de întuneric, teama de un potențial eșec
• Are ieșiri nervoase destul de dese
• În unele situații, copilul preferă să se retragă și să fugă din calea amenințării
• La nivel fizic, teama aceasta inexplicabilă, exagerată se poate manifesta prin: dureri de burtă, dureri de cap, tulburări digestive

Cum îl putem ajuta pe copil?

Îl putem ajuta prin puterea propriului exemplu, explicându-i cum să deosebească un pericol imaginar de unul real, întrebându-l ce crede că s-ar putea întâmpla dacă s-ar confrunta cu o anumită situaţie şi ajutându-l să găsescă soluţii. Este important însă să ne alegem cu grijă cuvintele, conform vârstei şi capacităţii de înţelegere a celui mic.

• Încercăm să empatizăm cu copilul
• Îi oferim sprijin pentru identificarea factorilor declanșatori ai fricii
• Îi explicăm motivele pentru care este normal să ne temem uneori
• Îi recunoaștem fricile, însă asta nu presupune acceptarea lor
• Ne înțelegem propriul rol în declanșarea anxietății copilului
• Evităm transferul propriilor frici copilului
• Încercăm să ne abținem în a sări în ajutorul copilului atunci când frica nu este justificată
• Cel mai bun remediu împotriva anxietății este expunerea la situații care declanșează anxietatea (atunci când nu există un real pericol)
• Copilul va învăța să-și dezvolte propriile resurse pentru a-și depăși singur teama exagerată
• Vom oferi copilului propriul exemplu de gestionare a temerilor – copiii învață prin imitare

Nu în ultimul rând, copilul trebuie să învețe să găsească soluţii atunci când o situaţie ameninţătoare îşi face simţită prezenţa. Află mai multe despre cum îl poți ajuta pe copilul tau să treacă peste frici AICI. Mai multe resurse găsești AICI și AICI

Voi ați trecut prin asemenea situații cu copilul vostru? Cum ați gestionat perioada?