Cum am reușit să determin un copil să renunțe la violență!

Cine este Andrei?

Numele lui e Andrei și are 7 ani, un băiețel la fel ca toți ceilalți. Pasionat desigur de Lego și, pe deasupra, mai avea o pasiune: Youtube și filmulețele unor alți băieți mai mari și renumiți pe canalul Youtube.

Acasă Andrei este violent deseori cu sora lui, o trage de păr, îi ia jucăriile, o bruschează, pe scurt, este violent cu ea și nu doar cu ea, uneori este violent cu mama lui, pur și simplu.

Și asta datorită faptului că mama lui, în momentul în care nu se mai înțelege cu Andrei, aplică o singură pedeapsă: împreună merg în baie și stau acolo până Andrei înțelege ce a făcut greșit.

Acest lucru se întâmplă, aproape de fiecare dată, în momentul în care el devine violent cu sora lui.

Un scenariu parcă tăiat din tolba de tipare prezente în viața noastră mai tot timpul și regăsit, în special, în întrebările pe care le primesc zi de zi sub forma:

“Cum să îl fac pe copilul meu să renunțe la tabletă?”

Voi răspunde mai târziu la această întrebare, până atunci să-ți povestesc câteva aspecte din viața lui Andrei.

Un copil minunat care avea o soră mai mică, pe nume Maria, și care e o dulceață de fetiță, liniștită și căreia îi place să se joace mai toată ziua cu căsuța ei de păpuși. Ea are 5 ani.

Comportamentul lui Andrei

Andrei merge la școală și este în clasa I, dar la școală nu este la fel ca acasă. La școală Andrei este timid și nu prea iese în evidența.

Din contră, are un comportament cât mai șters, lipsit de personalitate, trăiește parcă i-ar fi frică de ceva.

Toate aceste le-am dedus după ce am vorbit cu mama lui, care e îngrijorată de comportamentul lui Andrei și nu înțelege de ce se comportă așa fiul ei.

În una din zilele lui mai puțin bune, Andrei a luat o jucărie de-a Mariei și a aruncat-o spre televizor cu o forță incredibilă, astfel că, pur și simplu, jucăria a fost stricată ireparabil.

După un astfel de episod, mama lui l-a luat pe Andrei și au mers în baie unde a încercat să vorbească cu el. Dar, de fapt, el era supărat și nervos la propriu și nu avea cu cine să vorbească despre cele întâmplate. Mai mult decât atât a avut un episod în baie unde a trântit pe jos păhărelul în care se aflau periuțele de dinți ale familiei.

Mama lui nu mai știe ce să facă, desigur că nu se punea problema ca ea să folosească violența, ci se gândea cum să îl determine pe fiul ei să nu mai fie violent.

Astfel, am început să lucrăm la această problemă și, în primul rând, am vrut să înțeleg care este cauza pentru care Andrei este violent.

După ce am discutat cu mama lui am dedus că lui Andrei îi este frică de ceilalți și violența este o frustrare reprimată, de fapt.

Pe care el și-o manifestă asupra singurei persoane cu care el se poate măsura, cu sora lui.

De ce spun asta?

Frica

Pentru că violența este un efect al nervozității, care la rândul ei, este un efect al îngrijorării, care la rândul ei este un efect al fricii sau a unor temeri pe care Andrei le trăiește zi de zi.

Iar acum să deslușim acest șir de emoții trăite de Andrei:

  • În primul rând, la școală de Andrei râdeau ceilalți copii pe motivul că el nu citea la fel de bine ca restul clasei.
  • În al doilea rând, a trăit un episod, în trecut, din partea tatălui lui care, rămas fără slujbă, trecea printr-o depresie și a avut un moment în care a spus clar și răspicat în fața fiului lui că el nu mai poate și vrea să se sinucidă.
  • În al treilea rând, Andrei nu avea cu cine să vorbească despre emoțiile pe care le avea față de ceilalți, doar rareori reușea mama lui să vorbească cu el.
  • În al patrulea rând, filmulețele la care se uita Andrei pe tabletă erau foarte agresive, imaginile se mișcau repede, informația și ceea ce vorbeau cei din filmulețe era foarte rapid derulată și el era oarecum atât de prins de acele filmulețe încât dacă îl deranjai, avea o stare de nervozitate.
  • Iar în ultimul rând, Andrei nu știa cum să își înfrunte fricile care apăruseră în viața lui.

Cu alte cuvinte, Andrei avea nevoie să i se dezvolte inteligența emoțională și să învețe cum să  negocieze cu propriile emoții.

Dezvoltarea inteligenței emoționale

Așa că am pregătit câteva jocuri pentru Andrei și am rugat-o pe mama lui să se joace cu el.

Unul dintre jocuri era despre cele opt emoții principale pe care cu toții le trăim în viața de zi cu zi: furia, tristețea, frica, iubirea, bucuria, surpriza, dezgustul și rușinea.

E foarte important să le recunoaștem și, mai important decât atât, să știm și să înțelegem cum survin ele în viața noastră, în urma căror evenimente și cum le manifestăm sau ce se întâmplă dacă nu manifestăm emoțiile negative șamd.

Este vorba despre jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale, pe care l-am dezvoltat tocmai pentru a susținerea inteligența emoțională.

Cum am reușit să determin un copil să renunțe la violență! 1

Un alt joc era despre diferența dintre: emoție, stare și trăire.

Acest joc avea darul să îi arate lui Andrei cum se manifestă o astfel de trăire și cum ajunge din emoția principală, care este frica în cazul nostru, la violență.

Iar ultimul joc a fost despre motivul pentru care ceilalți copii ajung să fie reactivi la un eveniment din viața lui.

Mai exact să își pună o întrebare simplă:

  • Ce îl determină pe acel copil să râdă de el?
  • Ce îi determină pe ceilalți să râdă de el?

În urma acestui ultim joc, Andrei a observat că ceilalți copii nu aveau aceleași valori pe care el le învățase acasă.

Nu știau să manifeste compasiunea, de exemplu, sau cum să sară în ajutorul unui alt copil atunci când era nevoie, de asemenea, învățătoarea nu a știut să îl ajute pe Andrei să citească la fel ca ceilalți copii din clasă.

Cercul vicios

Iar pentru a închide acest cerc vicios, mama lui nu știa prin ce trecea Andrei la școală.

Astfel a fost creat cercul vicios perfect și Andrei părea că se afundă în această problemă, doar că el a avut noroc de data aceasta!

Copilul tău este violent uneori?

Dacă așa este va trebui să afli care este cauza pentru care el manifestă un astfel de comportament.

Să ai o zi minunată, drag părinte!

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has 4 Comments

  1. Dinu Alina

    Este foarte important ca parintii sa cunoasca anumite lucruri despre psihologia copilului pentru ca astfel reuseste sa l inteleaga.

  2. Cristea

    Am doi băiți de S 6 ani si M 9 ani. Relația cu M e mereu tensionata in ce privește școală. Mulțumesc.

  3. Dimofte

    Andrei este un copil foarte norocos are o mama care este atent la comportamentul copilului și caută soluții atunci când nu știe ce să facă.
    Apoi este norocos că mama lui a găsit un om înțelept care să știe cum să vorbească cu un copil de 7 ani și să descopere care sunt acele emotii ce îl tulbură și să-l învețe să le exprime.

    Alti copii nu sunt atât de norocoși că Andrei, poate au cele mai faine jucării, cea mai noua tabletă, dar le lipsește un părinte inteligent care sa se preocupe de inteligenta lor emoțională.

    Cat de putini părinți sunt preocupați de ceea ce simte copilul?

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes