Tantrumurile – 9 strategii pentru a le preveni

Tantrumuri- mamă și fiică

Dacă ești părinte de copii preșcolari, ca și mine, unul dintre cele mai provocatoare subiecte sunt tantrumurile.

Fie că vorbim de copiii de 2 ani și de mult temuta perioadă denumită și „terrible twos” sau de crizele din jurul vârstei de 4 ani, cunoscută și ca „mica adolescență”, aceste episoade cu emoții intense ne dă fiori și ne provoacă adevărate coșmaruri.

Noi vrem să trecem dincolo de etichete care ne sperie și ne pun în gardă că ceva groaznic se va întâmpla cu minunăția noatră de îngeraș, și să vorbim deschis și practic despre aceste episoade emoționale care sunt cel mai adesea întâlnite în perioada 2-6 ani.

Vestea bună e că îngerașul vostru crește și se dezvoltă. Iar aceste tantrumuri sunt modalitatea naturală prin care creierul lui imatur (încă)  se descarcă și învață să facă față emoțiilor! Pentru a afla mai multe despre dezvoltarea creierului copiilor citiți articolul Ce să-i spui copilului despre dezvoltarea creierului?

Acestea fiind spuse, există momente când tantrumurile pot fi evitate sau prevenite iar în acest articol vei găsi 9 tehnici jucăușe și practice pe care le poți aplica începând de azi!

Mai întâi, asigură-te că nevoile de bază ale copilului sunt împlinite

În momentul în care apele încep să se tulbure, uită-te bine la copilul din fața ta și gândește-te la principalele nevoi ale sale. Sunt ele împlinite?

Folosind acronimul STOP, Dr. Daniel Siegel, doctor în neuroştiinţe şi autor internaţional renumit, ne atenţionează că, înainte de a interveni în comportamentul nedorit al copilului nostru ar trebui să răspundem următoarelor întrebări.

Copilul se simte singur?

Este tracasat?

Este obosit ?

Are poftă de mâncare (îi e foame)?

Uneori este de ajuns să îi dai o gustare (dacă-i e foame), să te joci puţin cu el sau să-l ajuţi să se liniştească pentru a putea dormi.

Există o baghetă magică, care funcționează extraordinar, mai bine decât orice tehnici de parenting: îmbrățișarea. Nicăieri nu e mai bine ca în interioul unei îmbrățișări! Acestea îi fac să se simtă în siguranță, le încarcă bateriile, le transmit dragostea și prețuirea noastră și mai ales, îi liniștesc.

„Cu cât vei reuşi mai mult să surprinzi începutul comportamentelor negative şi să le deturnezi, cu atât mai rar te vei afla în situaţia de a aduna cioburile, atât la propriu, cât şi la figurat.” scria Dr. Daniel Siegel în cartea „Inteligența parentală. Disciplina dincolo de drame și haos emoțional”.

1. Acceptarea și recunoașterea emoțiilor

tantrumuri - mama îți mângâie fetița

Tantrumurile reprezintă un comportament pe care noi am vrea să-l schimbăm. Însă dacă vrem o schimbare a comportamentului, trebuie să vedem ce e în spate lui, care este sursa. Și la copii ca și la adulți, în spatele comportamentelor stau emoțiile și sentimentele noastre.

Nu putem schimba un comportament dacă nu ținem cont de emoții.

Ne este ușor să acceptăm când copilul este bucuros, uimit, încântat sau curios. Dar când vine vorba de acceptarea tristeții, a furiei, a frustrării, parcă nu mai e același lucru.

Pentru că ni se tot induce această idee de pozitivitate, de familie perfectă, fericită și mereu zâmbitoare, avem tendința să îndepărtăm emoțiile mai puțin plăcute, să le decupăm din poza familiei noastre perfecte. Sau poate doar vrem să protejăm copilul de emoții negative (de tristețe, dezamăgire, de frică) sau să nu încurajăm emoția furiei, frustrării. Dar efectul este exact opus intenției noastre. Tot ce e suprimat revine la suprafață mai puternic.

Acceptarea tuturor emoțiilor nu presupune acceptarea oricăror comportamente. Însă recunoașterea și numirea lor face minuni pentru ca micuțul nostru să se simtă în siguranță și înțeles și acest lucru va crea mult mai puțină opoziție din partea lui.

Exemplu practic: „Ți-ai fi dorit acea jucărie… se vede că ești dezamăgit. Problema e că (evităm cuvântul dar) tractorașul este al lui Matei și el se joacă acum cu jucăria.”

Pentru a-și cunoaște emoțiile, a le recunoaște în ei și în ceilalți și a răspunde corespunzător lor, Tikaboo România a creat primul instrument de dezvoltare a inteligenței emoționale a întregii familii, EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale.

Pentru mai multe detalii despre cum poți să crești copii inteligenți emoțional,

cu 30 de minute de joc pe săptămână, accesați acest link. 

2. Acceptarea tăcută a emoțiilor și încuvințarea lor cu un singur cuvânt sau sunet 

Noi, adulții, tindem să vorbim foarte mult, explicăm, raționăm, sfătuim ș.a.m.d. Le vorbim foarte mult copiilor, mai ales în momentele cu emoții intense când lor le este din ce în ce mai greu (spre imposibil) să ne audă și să ne înțeleagă.

Mult mai eficient este să-i ascultăm, să stăm în liniște și să rezistăm tentației de a le da sfaturi, de a le spune ce credem noi, cum ar fi bine, ce au făcut bine sau rău (deci de a judeca). Este de ajuns să ne coborâm la nivelul lor, să ne uităm în ochișorii lor și să le arătăm că suntem acolo pentru ei și-i ascultăm pentru că sunt importanți pentru noi.

3. Folosirea artei pentru exprimarea emoțiilor

lucruri pozitive pe care sa i le spui copilului

Arta face minuni în a scoate emoțiile la suprafață. Mai ales pentru copiii mici care au dificultăți în a pune în cuvinte ceea ce simt sau poate nu au încă alfabetul emoțional dezvoltat, un desen pe-o foaie de hârtie poate fi manifestarea emoțională ideală.

Nu trebuie să fii Picasso, nici tu, nici copilul. Invitându-l pe copil să-și deseneze emoțiile sau să deseneze o situație conflictuală, o problemă, o dificultate, îl ajuți să găsească moduri creative și benefice de a se exprima și poți evita și criza.

4. Potrivește tonul emoțiilor tale cu ale copilului

Copiilor mici le place drama, teatrul, vor să râdă, să se amuze.

Și adesea la această vârstă nu funcționează să fii calm și imparțial când ei au emoții puternice. De multe ori calmul tău pare că-l enervează și mai mult pe copil.

Așa că vă propunem o metodă jucăușă. Nu e pentru toată lumea dar pentru unii poate să se potrivească.

El e nervos că i s-a spart balonul? Exprimă-ți și tu emoțiile într-un mod mai puternic, mai vehement.

Țipă și scâncește că i-e foame, că nu mai poate rezista 5 minute până e gata cina? Poți să spui ceva de genul: „Ooo, ți-e așa de foame că-ți vine să te tăvălești pe jos, nu mai poți aștepta niciun minut, burtica te doare de îți vine să te urci pe pereți așa…” Dacă sunteți talentați puteți să vă și tăvăliți puțin pe jos.

Vă garantez că le va pieri orice chef de crize și se vor tăvăli de râs. E o detensionare și poate deveni o metodă prin care ei vor învăța să folosească umorul și dramatizarea pentru a răspunde emoțiilor intense.

5. Îndeplinește-i o dorință în imaginație

Uneori copiii îți vor cere biscuitele sau prăjitura care tocmai s-a terminat. Sau luna de pe cer. Sau un Lamburghini😄 (în funcție de vârstă). Instinctiv le spunem că nu se poate. Că nu există așa ceva.

Dar dacă am da dovadă de puțină creativitate și le-am spune: „Yummy, ce bună era prăjitura. Ai vrea să mănânci 5 bucăți, 6, poate o tavă doar pentru tine… Și eu mi-aș dori asta.”

Nu este nevoie să le îndeplinești toate dorințele, multe (ca cele de mai sus) sunt imposibile chiar. Și nici ei n-au nevoie să le dai tot ce cer. Dar au nevoie să fie auziți, să știe că dorințele lor (și implicit ei) sunt importanți pentru tine.

E important de înțeles că nu e o distragere și nu te face un părinte permisiv, ci mai degrabă e o metodă de a-i ajuta să facă față dezamăgirii și recompensei întârziate prin faptul că cineva îi ascultă și îi înțelege.

6. Dă viață unui obiect, unui pantof, unui pluș

Fie că te consideri un părinte jucăuș sau nu, limbajul copilului tău este jocul, așa c-ai avea multe avantaje dacă l-ai învăța.

De exemplu, copilul nu vrea să se îmbrace cu pantalonii. Iar pantalonii încep să vorbească, prin tine: „vai, mă simt atât de singur și neiubit. Copilul (folosește și numele lui direct) nu vrea să mă poarte azi, o să stau și o să plâng aici toată ziua…”

La fel puteți folosi o păpușă de mână care să vorbească în numele vostru. Noi avem un rinocer, l-am numit Rinocerul furios, care vorbește în locul meu când sunt furioasă și imediat destinde atmosfera.

7. Poți folosi voci amuzante, cântece sau alte trucuri jucăușe pentru detensionare

Dacă al tău copil începe să fie smiorcăit, nemulțumit și simți că un vulcan e pe cale să erupă, ai 2 variante. Fie îl întâmpini calm, cu empatie, compasiune și răbdare, fie, dacă simți că nu ai aceste resurse sau ești în vizită, la magazin sau undeva unde ai prefera să eviți acel tantrum, poți folosi una din aceste metode jucăușe.

Poți vorbi cu copilul folosind o voce de robot sau poate una de animal, te poți folosi de onomatopee sau de o melodie ca suport al mesajului tău. Veselia e contagioasă și, foarte curând, micuțul tău îți va răspunde și el cu o voce de robot sau de dinozaur.

8. Oferă-i alternative

De multe ori copiii au aceste episoade emoționale în urma unei limite pe care o punem noi. De multe ori o limită poate declanșa un tantrum care este cel mai adesea necesar pentru descărcarea emoțională a copilului. Alte ori, faptul că-i oferim posibilitatea să aleagă între 2 opțiuni, poate preîntâmpina criza și îndulci efectele limitei.

Să zicem că îți dorește o jucărie în magazin și tu spui NU. Cum ziceam și mai sus, empatizează și folosește cât mai puține cuvinte, și propune-i să puneți acea jucărie pe lista de Crăciun sau de ziua lui. Pe care preferă? Explică-i tu, dacă e prea mic să înțeleagă el, care e mai apropiată.

9. Împuternicește-l pe copil astfel încât unele subiecte să nu mai provoace discuții

Această metodă funcționează la cei mai mărișori, peste 4 ani, și constă în a preda o parte din responsabilitate copilului.

De exemplu, dacă tot timpul există discuții și episoade emoționale legate de îmbrăcăminte, nu acceptă îmbrăcămintea pe care i-o alegi tu, fă-l pe el responsabil la capitolul ales hainele pentru grădiniță și eventual pregătit de seara pentru a preîntâmpina agitația și graba de dimineață.

Când toate acestea nu funcționează, ce faci?

De exemplu, i-ai tot spus că pereții nu sunt pentru desenat cu markerul, i-ai oferit alte opțiuni, i-ai vorbit frumos, ai fost jucăuș și nimic n-a funcționat. Atunci trebuie să iei niște măsuri, să pui niște limite. Nu cu răutate, cu furie, cu răzbunare, ci cu calm și fermitate.

Poți să îndepărtezi anumite obiecte pentru a proteja oameni sau lucruri. Dacă luăm exemplul cu pereții scriși cu markerele, mama ar putea spune „Observ că markerele sunt foarte tentante și voi nu puteți respecta regulile încă așa că le voi lua și le voi pune pe dulap unde nu aveți acces.”

Dacă totuși nu ai cum să eviți un episod de tantrum, citește în articolul pregătit de colega mea, despre tantrumuri, cum apar, de ce sunt o etapă normală de dezvoltare și cum să le gestionăm.

În încheiere

Relația dintre părinte și copil nu e un câmp de bătălie. Nu este vorba despre cine câștigă, cine are dreptate, cine are ultimul cuvânt, cine deține puterea. Când vom ajunge să ne eliberăm de aceste povești toxice pe care ni le spune lumea (societatea, apropiații, alte generații de părinți sau chiar prieteni apropiați), vom ajunge să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat pentru creșterea copiilor noștri.

Nevoile lor, viața lor emoțională, cât de puternică e relația dintre noi, cât din ce facem este spre sănătatea fizică, psihică și emoțională a copilului, pe viață. Acestea contează cu adevărat.

Nu uitați, noi creștem oameni, hai să nu ne mai așteptăm să ne fie ușor!

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has 3 Comments

  1. P . Mirela

    Da, așa este băiatul are 5ani și când mă gândesc ce face la cabinet mă ia groaza, nu vorbește cu logopedista se tăvălește pe jos baga mana în gura, se comporta că de trei ani niste crize că abia al potolesc ce este de făcut eu al iau an brațe și ai arat desene care sânt pe caiet și continuă să facă apoi același lucru

    1. Adina Giurgea

      Din ce-mi spuneți, nu sunt niște tantrumuri clasice. Logopedie (care în cele mai multe cazuri este și psiholog) ar trebui să vă ajute, să vă îndrume pentru că ea cunoaște copilul foarte bine si are și competență. Baftă

    2. Anamaria Chiș

      Cu timpul aceste tantrumuri se reduc. Important este să îi fiți alături în acele momente. Să aveți răbdare și să-i transmiteți că înețelegeți prin ce trece și că ete susținut.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes