5 prejudecăți legate de artiști și artă – Cum să folosim resursele artelor în dezvoltarea copiilor

Când e vorba de prejudecăți, fiecare domeniu are clișeele sale. Comportamentele negative sunt mereu mai vizibile, pentru că ele perturbează țesătura normală a vieții. Iar unele ziceri și comportamente, repetate destul de mult, au generat prejudecăți care au căpătat valoare de adevăr sau cutumă.

Cel mai des întâlnite prejudecăți – un scurt inventar

makeup multiple coloursEvident, clișeele și prejudecățile legate de artiști, arte și activitățile cu caracter artistic sunt numeroase și acoperă plaje diferite. O simplă căutare online vă va scoate la suprafață diverse categorii de clasamente care conțin prejudecăți, în funcție de preocupări: studenți la arte, artiști plastici, relația dintre artist și galeriile de artă, relația cost – creație, școala versus studiul artelor etc.

Eu m-am oprit la cinci dintre cele mai speculate prejudecăți, care țin mai degrabă de latura comportamentală. Iată lista, fără a le clasa într-o ordine anume:

  1. Artiștii sunt snobi și îngâmfați, iar consumatorii de artă sunt la fel;
  2. Cei care studiază artele o fac pentru că e ușor și e o cale simplă spre obținerea unei diplome;
  3. Absolvenții de arte nu-și găsesc de lucru – arta e un hobby, nu ceva serios;
  4. Artiștii sunt leneși, și
  5. Arta trebuie să fie frumoasă ca să se poată numi artă.

Să le luăm pe rând.

1. Artiștii sunt snobi și îngâmfați, iar consumatorii de artă sunt la fel

Nu știu dacă ați întâlnit zugravi îngâmfați; eu da. Cred că aceste trăsături de caracter n-au o relație directă cu profesia, ori cu tipul de activități preferate.

penguin painter drawEste o prejudecată născută dintr-un amestec de cunoștiințe, inteligență, modul de expunere publică și de comunicare cu ceilalți. Adevărul este că nu e rău să știi multe, să te preocupe arta, să ai grijă de apariția ta publică, să știi să comunici și să fii atras cu precădere de oameni cu aceleași preocupări. Depinde însă cum o faci.

Se spune că un om inteligent e în general modest. Sau cel puțin are anumite rezerve în ceea ce privește modul cum se expune. Dar asta este valabil pentru oricine, din orice domeniu. Adevărații artiști servesc comunității. Artiștii slabi încearcă să exploateze oamenii.

Profesioniștii și cei care apreciază rezultatele lor vor fi mereu oameni de toate felurile. Excentricii sunt cei mai vizibili, pentru că asta urmăresc: să fie vizibil că sunt diferiți. Snobii și îngâmfații fac notă discordantă într-o mare de oameni rezervați, modești, cu simțul umorului, relaxați ș.a.m.d.

Da. Nu neg. Poate că artiștii și consumatorii de artă snobi sunt mai vizibili decât snobii cu alte preocupări și profesii. Nu există cifre exacte care să demonstreze câți, unde și cum se împart cantitativ ori calitativ snobii și îngâmfații.

2. Cei care studiază artele o fac pentru că e ușor și e o cale simplă spre obținerea unei diplome

Adică artele sunt ușoare. Ce mare filosofie e să cânți, să dai cu tușul sau pensula, să scrii acolo niște vorbe, sau să te zbengui pe scenă?

music score background funny for kidskidsNu știu cum e pentru voi, dar eu când văd o partitură mă ia cu amețeli. Unii preferă cu drag să rezolve o inecuație prin metoda inducției matematice! Nu degeaba mulți muzicieni mari au început să studieze de mici. Așa cum un fotbalist bun a început de foarte tânăr, ori un bun inginer s-a împăcat cu matematica și fizica încă de pe băncile școlii generale.

Artele presupun multă știință și exercițiu. Fiecare artă are specificul ei și lucrează cu mijloace particulare. E greu să cânți la un instrument (fie el și vocea), să pictezi pe-o pânză, pe lemn sau pe cine știe ce alte suprafețe, să dai formă concretă dintr-un bloc de piatră sau un morman de fiare. Cred că toată lumea e de acord cu asta.

E enorm de multă știință în spatele fiecărei arte. Fie că vorbim de culori, forme, substanțe, anatomie, mișcare fizică, programare virtuală etc. Mai mult, un artist trebuie să fie un bun observator al lucrurilor. Iar artele precum cinematografia sau teatrul nu pot funcționa fără a înțelege cum merge societatea, cum se comportă oamenii și ce preocupări au, fără să știe ceva istorie, filosofie și chiar logică și argumentare.

Nu e mai ușor sau mai greu ca în alte domenii, dar e foarte vizibil când o dai în bară în arte. Așa că drumul prin studiile artistice, cel autentic, este foarte complicat. Iar pentru a avea rezultate e nevoie de multă perseverență, etică a muncii și răbdare. Pablo Picasso a început să aibă succes după 30 de ani. E unul din numeroasele exemple.

3. Absolvenții de arte nu-și găsesc de lucru – arta e un hobby, nu ceva serios

painting on laptop screenDepinde cum sunt folosite resursele acumulate. Piața cere neîncetat graficieni buni, care să-i ajute pe cei cu partea tehnică la realizarea de web design, cărți, publicitate, marketing, materiale de prezentare, DTP ș.a. Până și NASA angajează absolvenți de arte ca să-și realizeze proiecțiile despre cum ar putea să arate anumite locuri dacă ar fi colonizare.

Piața muncii e dinamică și cere din ce în ce mai mult oameni care sunt dispuși să pună la bătaie calitățile și abilitățile pe care le dețin. Domeniile sunt din ce în ce mai interconectate. Orice abilitate aduce un plus. Așa cum orice activitate poate fi practicată la nivel de hobby.

Nu e ușor să scrii o carte care să se și vândă. James Patterson a dat lovitura după ce una din cărți i-a fost respinsă de aproape 30 de ori. Acum a devenit unul dintre autorii cei mai vânduți din lume. Vi se pare că Jerry Seinfeld e doar un glumeț? Este unul dintre cei mai profitabili artiști din istorie. Și nu face doar glume. Joacă, scrie scenarii, regizează și este și producător.

4. Artiștii sunt leneși

N-o să țin acum o teorie a bioritmului și de ce până și părinții mei au interpretat că dacă nu dorm noaptea înseamnă neapărat că fac ceva inutil sau rău în timpul ăla.

writer's block in front of laptopAcum e în vogă în România spectacolul de stand-up comedy. Puțini știu însă că acești artiști își petrec zeci de ore scriindu-și și editându-și materialele, repetând, explorând și exersând, astfel încât să facă o seară reușită pentru publicul său.

Stephen King, cunoscutul autor de romane horror, scrie 2000 de cuvinte pe zi. Dacă e prea abstract, să știți că acest articol are mai puține. Cu tot cu titlu și subtitluri. Să scrii așa în fiecare zi și să fii și creativ, totul să se lege, să generezi și calitate și diversitate este o adevărată provocare. Ca să ai despre ce să scrii nu e suficient să ai imaginație, ci trebuie enorm de multă cercetare. Toate astea mănâncă timp și energie.

Orice activitate, indiferent că este tehnică sau artistică are parte de mai multe dimensiuni: cercetare și documentare, inovare, execuție, rutină. Va fi greu să pictezi bine dacă nu faci asta zi de zi. Performanța în muzică costă ore și ore de repetiții. Și tot așa. Nu există lucru serios pe lumea asta fără muncă și o componentă de rutină.

Antidotul la lene este pasiunea. Iar uneori pasiunea se declanșează atunci când vezi că-ți iese ceva. Dar ca să iasă ceva, trebuie să faci. Trebuie doar să încerci diverse lucruri, până când descoperi la ce ești bun și spre ce înclini. Ideal ar fi să se întâmple asta din copilărie. Copilăria este sinonimă cu explorarea de sine.

Rezultatele bune sunt incompatibile cu pasivitatea. Artiștii adevărați n-au cum să fie leneși. Nu-și permit.

5. Arta trebuie să fie frumoasă ca să se poată numi artă

flowers drawingDomeniul care se ocupă de acest lucru se cheamă estetică. Și e al naibii de complicat. Mai mult, estetica nu se ocupă doar de frumos, ci și de urât. Terminologia specifică esteticii este extrem de stufoasă. Încercați să vedeți cam cum arată o pagină dintr-o carte despre istoria esteticii și vă veți lămuri că frumos și urât devin dintr-odată niște termeni extrem de complicați.

Nu există o definiție fixă a artei. Nu este ca la matematică, deși până și acolo 1+1 nu fac întotdeauna 2. Dar să nu mă afund în detalii. Ceea ce istoria artei consemnează este că valoarea unei realizări artistice este dată de relevanță. Nu este doar despre ce a spus autorul, ci și despre ce înțelege consumatorul de artă. Și de multe ori aceste două lucruri nu se suprapun.

Arta presupune impact. Arta nu este entartainment, ci este o formă de dialog între artist și consumator. Fiecare om are felul său de a descrie lumea în care trăiește. Un artist bun este un artist care a creat ceva ce are un impact pozitiv asupra oamenilor. Creația sa trebuie neapărat să fie relevantă atât pentru creator cât și pentru public. Capacitatea de a fi entartaining este o consecință, nu un scop unic. Calitatea și relevanța nu se măsoară doar prin lucruri relaxante, distractive. Arta pune pe gânduri, nu le diluează.

Cum evităm clișeele și cum folosim artele ca sprijin în educația copiilor

Jocul e forma universală de explorare a copiilor. Așa că înarmați-vă cu activități și jocuri cât mai diverse, pe o arie cât mai mare de domenii și resurse. Vedeți cu ce rezonează copilul vostru, spre ce înclină, ce-l plictisește și ce conexiuni face între diferitele activități.

kid artist paintingFolosiți resursele artelor ca să vă ajutați copiii să se descopere. E pe încercate. Testați și creionul și pensula (desenul/grafica și pictura sunt chestiuni diferite), Citiți-i și încercați să intepretați textul citit prin voci și mișcări. Veți da un impuls diferit textului și impactul său va fi altul. Luați-i cărți diferite. Și mai ales când e vorba de cărți, nu-i refuzați nicio cerere. Dintr-o carte proastă va rămâne cu mai multe decât din niciuna.

Luați-i jocuri de construcție și interpretare. Vedeți până unde merge cu creativitatea. Cum și la ce folosește resursele pe care i le puneți la dispoziție. Ieșiți în natură și explorați-o bucățică cu bucățică. Nu trebuie s-o descopere pe toată deodată. Fiecare spațiu are resursele sale. Utilizați-i pontențialul la maximum. Nu există variantă greșită, dar nu uitați să întrebați de ce. Folosiți întrebările ca pe cea mai puternică armă pentru înțelegerea lumii. Așa descoperiți cum gândește. Așa descoperă cum gândește. Așa creați și dialogul dintre voi. Pe care-l va căuta, dacă va ști că este acolo.

Căutați jocuri și jucării care implică mai multe resurse. Căutați să faceți activități care nu se limitează la un singur tip de exprimare. Combinați tehnica cu creativitatea, gândirea cu activitatea fizică.

Încurajați-vă copiii să exploreze. Mai întâi au fost desenele naive și apoi pictura. Mai întâi bastonașele și apoi scrisul. Mai întâi castelele în nisip și apoi statuile. Mai întâi bețele din lemn și mai apoi casele. Toate acestea sunt resorturi date de arte. Arta, ca și ingineria sau IT-ul se descompune în factori primari, care reprezintă resurse pentru dezvoltare. Utilizați-le.

Nu uitați că arta înseamnă și imaginație, și tehnică, și efort. Iar produsul artistic este o viziune. O părere. O opinie. Un mod de a vedea lucrurile. O formă de exprimare. Unii o fac mai bine desenând, alții în scris, iar alții pur și simplu vorbesc bine. Expuneți-vă copilul la artă! Prin asta, nu doar îi veți oferi resursele ei, ci îl veți familiariza cu ideea diversității opiniilor (părerea autorului; părerea altora) și cu gândirea critică (părerea proprie despre ceea ce vede).

Dan,

Omul cu întrebări.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes