Studiile arată că aproximativ 75% dintre companii declară că prețuiesc colaborarea și munca în echipă, căutând asta la angajații lor.
Studiile par să nu mintă, din moment ce mai toate anunțurile de job-uri conțin la cerințe aceste abilități. De unde știm că suntem jucători de echipă? Și cum ne dezvoltăm această abilitate?
Ce înseamnă „muncă în echipă”? – câteva puncte fixe
Termenul cel mai apropiat care echivalează această sintagmă este colaborare. În general, companiile care funcționează eficient au în componența lor echipe care funcționează foarte bine. Iar resursa principală a acestei eficiențe în colaborare este comunicarea.
Interesant este că deși 75% dintre companii prețuiesc munca în echipă, doar 18% dintre angajații lor au parte de o evaluare a comunicării la revizuirea pefromanței lor. Ce se petrece?
Cum se comportă un team player?
- Lucrează cu alții la atingerea unui rezultat comun – focus pe proiect, nu pe persoană
- Înțelege rolul, calitățile și abilitățile celorlalți din grup
- Este empatic și totodată ascultă și respectă pe ceilalți
- Este capabil de o discuție argumentată și are abilitatea de a-și prezenta clar punctele de vedere
- Este capabil să integreze toate ideile grupului într-un proces (nu doar pe ale sale); încurajează discuțiile în care sunt împărtășite idei și sugestii
- Este o persoană de încredere, pe care ceilalți se pot baza
Munca în echipă și evoluția locurilor de muncă – cifre, statistici, procente
Sunt numeroase studii, comandate de mari companii din lume, care caută răspunsul la întrebări esențiale: „cum să formezi cea mai bună echipă?” sau „cât de importantă este munca în echipă?”.
Google a derulat „Proiectul Aristotel” în căutarea modului de creare a echipei perfecte. Rezultatele n-au fost pe măsura așteptărilor, dar au descoperit totuși că există șanse mari să crească profitul unei companii cu cât angajații lor colaborează mai mult.
Cei de la Oxford University au descoperit că membrii activi ai unei echipe au o reziliență sporită, rezistând la de două ori mai multe probleme decât cei care lucrează singuri.
În schimb, cei de la Harvard Business Review, citați inclusiv de Microsoft, au publicat în debutul anului 2016 un articol despre inflația de colaborare („collaboration overload”). După decenii de cercetare, au ajuns la concluzia ca timpul petrecut în ședințe, la telefon, răspunzând la e-mail-uri și alte activități care presupun colaborare, a crescut enorm. Astăzi, angajații americani petrec cel puțin 80% din timpul la lucru efectuând activități ce țin de colaborare.
Consecințele? La ora actuală aproximativ 42% din forța de muncă americană își efectuează cel puțin 60% din muncă la distanță. Experții locali estimează că până în 2027 majoritatea forței de muncă din Statele Unite ale Americii va lucra de la distanță, în regim freelance.
Studiul Belbin – cele 9 tipuri de comportament necesare într-o echipă
Dr. Meredith Belbin a efectuat împreună cu echipa sa un studiu prin care a identificat 9 tipuri de comportament care sunt necesare uneie echipe de succes. Nu trebuie neapărat 9 oameni care să le îndeplinească, unii fiind capabili să preia două sau chiar mai multe dintre acestea, dar concluzia spune că lipsa unuia din aceste roluri afectează eficiența unei echipe.
Iată cele 9 roluri:
- Căutătorul de resurse – cel care culege resurse din exterior care îmbunătățesc activitatea echipei;
- Formatorul – face lucrurile să se miște, treaba să fie dusă la bun sfârșit, având foarte clar în minte ce este de făcut și care este obiectivul proiectului;
- Cel care implementează – cel care transformă ideile bune în practică și care generează practicalitate din procesele de contemplare;
- Cel care completează și duce la capăt treaba – un fel de controlor de calitate, sau editor, dar cu un rol mult mai complex: identifică și corectează greșelile sau incoerențele și care pune cap la cap toate piesele din proiect;
- Coordonatorul – de obiciei cu rol de lider, coordonează activitatea și dinamica grupului; un fel de manager al echipei;
- Jucătorul de echipă – cunoașteți sintagma „e important că a câștigat echipa?”. Ei bine, cu asta se ocupă acest om: are rolul de a întreține bunele relații dintre membrii echipei. E „omul de vestiar”, cum s-ar spune în sporturile de echipă;
- Generatorul – omul care genereză tot timpul idei noi și soluții creative, chiar dacă unele din ele nu sunt practice;
- Monitor-evaluatorul – are rol de decizie; excelent în gândire critică, evaluează eficient ideile și propunerile;
- Specialistul – este expertul de serviciu, omul care se pricepe în mod concret la subiectul proiectului; aduce multă știință în proiect, care nu toată este eficientă pentru derularea acestuia.
Artele performative și munca în echipă
Cum antrenezi un copil să devină un om bun de echipă? Câte roluri poate el îndeplini din cele 9 propuse de Meredith Belbin?
În ciuda prejudecăților, arta necesită nu doar contemplație, ci și multă știință și muncă. Mai mult, artele performative – teatrul și filmul cu precăredere – au ca produs finit un spectacol/film generat de munca unei imense echipe. Ați văzut căte nume și atribuții apar la genericul de final al unui film?
Filmul este o artă dramatică. Arta dramatică de bază este teatrul. Deși teatrul n-are nevoie de o echipă atât de numeroasă ca cea necesară construirii unui film, are provocările sale.
Teatrul e în direct. Spectacolul de teatru este live, în fața spectatorilor. Nu există duble, post-producție, editare etc. Orice greșeală este vizibilă și va fi taxată ușor de public. Iar o greșeală nu înseamnă doar o replică încurcată, sau uitată; poate fi decoruri mânuite prost, lumini aprise aiurea, defazate de scenă, intrări și ieșiri necoordonate, neconcordanțe între joc și fondul sonor ș.a.m.d.
Un spectacol de teatru se face nu doar cu actori. Ci și cu scenograf, scenarist, regizor artistic, regizor tehnic, sound & light designer, constructori de decoruri, luminiști, sunetiști, mașiniști etc. Toți aceștia au un rol independent de îndeplinit, dar cu un scop comun: spectacolul. Dacă n-ar colabora între ei, ar fi haos. N-ar ieși nimic. Așa cum n-ar ieși nimic dacă fiecare actor și-ar învăța doar replicile sale, nu și când și cui să le spună.
Află unde se integrează copilul tău
Familiarizați-vă copiii cu artele performative. Vor învăța rolul colaborării și vor înțelege că fiecare are locul său într-un context mai mare, comun. Analizați un film care le place, sau un spectacol. Învățați-i să aprecieze cine și cum a făcut.
Țineți minte: calitatea unui act artistic nu se măsoară doar prin formă și idee, ci și prin munca din spate. E o chestiune universal valabilă în orice activitate, fie ea intelectuală, sportivă, manuală sau artistică. Cu cât munca este mai complexă, cu atât rezultatul va avea mai multă calitate. Familiarizați-vă copilul cu asta.
Jucați-vă împreună și descoperiți care și câte roluri poate îndeplini copilul vostru pe harta abilităților necesare. Vedeți ce e nativ și ce se poate dezvolta. Ce respinge și ce integrează. Cum reacționează la stimuli.
Tikaboo, prin produsele sale, vă propune o serie de activități care integrează conceptele de mai sus. Avem chiar și-un teatru! Cu scenarii, cu construcție, cu personaje, decoruri și libertate de interpretare.
Orice-ar fi, copiii sunt predispuși spre explorare prin joc. Profitați de asta și ajutați-i să devină adulții de care avem cu toții nevoie. De care au ei nevoie să fie!
Până data viitoare,
Dan, omul cu întrebări
