Cursuri de dezvoltare personală

Vara trecută am urmat mai multe cursuri online de dezvoltare personală. În unul dintre ele am descoperit că nu îmi aminteam mare lucru despre copilăria mea, iar asta însemna că am reprimat niște amintiri. Și, evident, am devenit curioasă ce se ascunde acolo. Însă nu am făcut mare lucru în acest sens.

Apoi, la începutul unui alt curs am luat decizia de a aplica tot ceea ce învățam pe parcurs. În curs se vorbea despre importanța unui coach, care să fie alături de tine și să te susțină, exact cum o face un antrenor în sport.

Numai că ideea era să îți găsești un coach pe ceea ce aveai tu nevoie. Și așa am început să caut mai multe despre această activitate. Nici nu știam exact ce căutam. Mai exact, ce fel de coach căutam. Sau unde să caut (în afară de Google 🙂 ).

În căutarea coach-ului

Așa că am scris pe un grup dedicat mămicilor antreprenoare (am eu o afinitate pentru mămicile cu diverse preocupări 🙂 îmi place să le încurajez munca și să folosesc produse și servicii produse cu drag de ele). Și am primit o recomandare.

Nu eram foarte sigură dacă să sun sau nu. Apoi am avut criza provocată de o piatra la rinichi. Acela a fost momentul în care am realizat că e necesar să lucrez cu mine, nu doar la nivel fizic, ci și mental și spiritual. Și m-am hotărât să văd dacă un coach mă poate ajuta.

Am sunat-o pe Alina Irimescu, i-am explicat cam ce aș vrea (deși nu știam nici eu prea bine ce vroiam), mi-a spus condițiile ei și că este healing coach. Nu eram prea sigură ce urma să obțin sau care era exact scopul acestor sesiuni, însă am hotărât să încerc.

Rezultatele mele

Eram cam neîncrezătoare. Însă, după prima ședință, care a fost destul de intensă pentru mine, dar și eliberatoare, în același timp, am simțit că sunt pe drumul cel bun. Am avut multe conștientizări.

Am vindecat răni de care habar nu aveam, în mod conștient, dar care mă împiedicau să am încredere deplină în mine și mă determinau să caut mereu aprobarea celor din jur. Am descoperit cauza perfecționismului și nevoii aproape sufocante de control. Nu le-am depășit total, dar lucrez cu mine în acest sens.

Am înțeles multe din comportamentele mele și am învățat să gestionez emoțiile și situațiile de zi cu zi.

Mi-am descoperit misiunea și am avut câteva momente extraodinare de contopire cu iubirea universală, prin meditație ghidată. Și a fost uimitor!

Am înțeles cum pot să acționez dintr-un loc de liniște și calm, în loc de furie și nevoie de control.

Am descoperit ce spune și Tony Robbins:

”Drumul succesului este întotdeauna în construcție. Este un traseu progresiv, nu un sfârșit care trebuie atins.”

În prima fază, am fost descurajată când am realizat că, pe măsură ce vindecam răni, apăreau altele și altele. La fiecare ședință mai descopeream ceva despre mine. Până când Alina mi-a spus că ceea ce facem noi este doar să vindecăm ceea ce mă împiedică să îmi ating potențialul pentru a le înlocui cu un mindset care să mă ducă la atingerea misiunii mele. Pentru mine a fost o mare revelație.

Cred că cel mai mult îmi place faptul că mă lasă să îmi descopăr propriile soluții și rezolvări. Nu îmi spune ce să fac sau să nu fac. Eram învățată să caut în afara mea soluțiile. Dar acum știu că totul este în mine.

Am învățat tehnici de liniștire și echilibrare, pe care am putut să le aplic în viața de zi cu zi, fără să depind neapărat de ședințele de coaching.

Cea mai bună prietenă

Mă gândeam zilele trecute că înainte femeile aveau o prietenă foarte apropiată, în care aveau deplină încredere, și căreia puteau să îi spună orice. Acum am impresia că ne-am îndepărtat atât de mult unii de alții. Chiar și când suntem în aceeași încăpere, parcă nu suntem 100% acolo.

Viața a devenit (sau ne-am făcut-o noi) atât de agitată, de solicitantă. Mereu suntem pe fugă. Mereu avem ceva de făcut. Numai să nu stăm noi cu noi.

Și acesta cred că este un motiv pentru care căutăm o persoană căreia să îi putem spune orice, fără să ne simțim judecați. Poate pentru unii, persoana respectivă este partenerul/a de viață.

Tehnica Hand in Hand Parenting chiar insistă pe parteneriatele de ascultare, care au cam același rol. Și am aplicat și asta o vreme, însă nu am reușit să mă țin de ea. Sau poate a fost doar o etapă intermediară de care am avut nevoie în acel moment.

Pentru mine Alina a fost mai mult decât o simplă persoană căreia să mă confesez. A fost cea care mi-a arătat că sentimentele mele sunt în regulă; că eu sunt ok chiar dacă am și preocupări legate de aspecte mai puțin ancorate în cotidian; că am totul în mine.

Am înțeles, în sfârșit, că dacă nu aplici ceea ce știi, nici nu contează prea mult la câte cursuri mergi. Cunoașterea fără acțiune e degeaba. Și e mai ușor să acționezi și să aplici când ai pe cineva să te susțină și încurajeze.

Îți mulțumesc, Alina, că ai apărut în viața mea și m-ai susținut, încurajat și ajutat exact când și cât aveam nevoie!

Alegerea

De exemplu, după vizita la aparatul de biorezonanță, când eram absolut deprimată și distrusă, ședința cu Alina a reușit să mă readucă cu picioarele pe pământ, să realizez că, de fapt, a fost o întâmplare care m-a ajutat.

Cert este că, dacă timp de o săptămână, de când am fost la aparat, până când am avut ședința cu Alina m-au durut toate și eram într-o dispoziție imposibilă, iar după, nu mă mai durea nimic și starea mea era definită de calm. Totul e din capul nostru.

Când l-am cunoscut pe soțul meu el se dădea cu snowboard-ul. Eu nu am practicat niciodată până atunci vreun sport de iarnă, dar îmi doream să încerc. Așa că mi-am închiriat și eu un snowboard și am început să învăț. De una singură. Mi-am învinețit tot ce puteam. Am luat la trânte cât pentru toată viața mea. Și tot nu am învățat să mă dau ca lumea. Și am renunțat. Acum îmi pare rău că nu mi-am luat un monitor de snowboard de la început, care m-ar fi ajutat să învăț corect.

Când am ales să apelez la un coach pentru a face un salt în evoluția mea, am avut exemplul de mai sus în minte. Nu vroiam să iau din nou atât de multe trânte (de care nu era neapărat nevoie) pentru ca apoi să renunț. Așa că am ales să mă las ghidată.

Pentru mine a fost o alegere foarte fericită și inspirată. Nu spun că toată lumea ar trebui să își ia un coach. Dar, te rog, să găsești varianta care funcționează cel mai bine pentru tine! Soțul meu a învățat singur să se dea, dar la mine nu a funcționat.

Vezi care sunt soluțiile cu care rezonezi. Și dacă ai nevoie de cineva să te susțină și să te îndrume, nu lăsa mândria sau autosuficiența să te oprească.

Mi-ar plăcea tare mult să îmi scrii dacă ai avut vreo experiență asemănătoare sau ce altceva a funcționat pentru tine.

This Post Has 2 Comments

  1. Angela

    Te admir, Ina, pentru curajul tau. Subscriu! 🙂

    1. Ina Lupu

      Multumesc mult, Angela! Sunt convinsă că ești cel puțin la fel de curajoasă! 🙂

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes