Activitate cu copiii de la grădi
La grădinița la care merge băiatul meu o dată pe lună, timp de o oră, merge un părinte și face o activitate care îi place cu copiii. Nu sunt foarte mulți copii, aproximativ 12 din 2 grupe diferite (grupa mare – copii de 3-4 ani și grupa mică – copii de aproximativ 2-3 ani).
Săptămâna aceasta a fost rândul meu. M-am gândit să fac niște jocuri care implică activitate fizică pentru că știu că le place, le face bine și îmi place și mie.
Mi-am pregătit frumos ce vreau să fac, ce jocuri, ce cântece, ce poezioare, cam în ce ordine. Mă așteptam că nu va fi ușor. Dar nu mă așteptam la experiența efectivă pe care am avut-o.
În primul rând, după ce au intrat în sala de clasă a început fiecare să se joace pe unde avea interes, unii alergau, alții au luat jucării. Prima provocare a fost să îi adun în același loc, în cerc mă gândisem eu de acasă, dar era bine oricum, doar să fie adunați. 🙂
M-au ajutat educatoarele. Am reușit să fac parțial activitățile pe care mi le-am propus. Restul am improvizat sau, mai corect spus, au improvizat educatoarele pe baza a ceea ce încercam eu să fac. Nu reușeam să le captez atenția prea mult. Și nu tuturor în același timp. Îmi era și greu să mă concentrez ce vreau să fac, ce urmează să fac, să mă uit și după ei. Uau.
A fost o experiență pe cinste!
M-a scos complet din zona mea de confort și din nevoia de control. Teoretic știi că atunci când ai de-a face cu copiii totul este imprevizibil. Dar practic e greu de acceptat. Am doi copii acasă. Dar aici era cu totul altceva. Era nevoie de altă abordare. De altă pregătire. Pe care, evident, eu nu o am.
Nu m-am așteptat să aibă un așa impact asupra mea. Când am ieșit din grădiniță aveam sentimente amestecate.
Pe de o parte, mi-a plăcut să stau cu ei, să îi văd manifestându-se, să le simt energia minunată. Pe de altă parte, eram parcă dezamăgită de mine că nu am reușit să îi implic mai mult.
Eram confuză: cum de a ieșit totul atât de diferit față de ceea ce îmi propusesem? Ce aș fi putut să fac altfel? Ce aș face diferit data viitoare?
În același timp, eram și recunoscătoare pentru răbdarea, grija și dăruirea educatoarelor.
Lecțiile mele
Aleg să iau această experiență minunată ca atare și să integrez lecțiile ei:
- Creativitatea și spontaneitatea sunt cheile succesului cu copiii
- Conectarea cu ei e esențială
- Ai nevoie și de cunoștințe de specialitate pentru a desfășura activități cu mai mulți copii care nu sunt ai tăi. Nu e suficient să fii mamă de doi și trainer de adulți 🙂
- Ai nevoie de foarte multă răbdare, calm și prezență de spirit
- Ai nevoie să fii tu centrat și bine cu tine
- E nevoie să lași controlul și perfecțiunea de-o parte, pentru că altfel nu obții nici un rezultat. Tocmai aici lucrez eu cu mine în acest moment. Și de asta o consider o lecție atât de importantă
- Așteptările te împiedică să obții rezultate și să te bucuri de moment
- Practica e mult mai grea decât teoria
- La sfaturi și povestit se pricepe oricine, dar când treci printr-o astfel de experiență, realizezi că tot ceea ce ai gândit și vorbit pe această temă, e rupt de realitate. E ca și toată teoria de parenting pe care o ai înainte de a fi părinte și modul în care îți imaginezi că vor fi copiii tăi și chiar tu în această calitate și ceea ce se întâmplă, în realitate, după ce ai copiii. Sunt din două filme total diferite.
- Să lucrezi cu adulții e una, dar să lucrezi cu copiii e complet diferit. Fac activități cu viitori părinți. Am predat cursuri pentru adulți. Dar cu copiii e altă limbă. Degeaba știi bine franceză, când ei vorbesc doar chineză 😀 cam așa m-am simțit.
- Toți cei care lucrează cu copiii au nevoie de un har special și merită respectul și înțelegerea noastră.
- În timpul activității am realizat că depinde de mine dacă mă simt bine sau nu și am ales să mă și bucur de veselia lor. Recunosc că nu am reușit o oră întreagă și, pe alocuri, eram stresată că e un haos, dar am reușit să și dansez și bucur împreună cu ei.
Concluzii
Concluzia mea este că dacă fiecare părinte ar merge măcar o dată în viață să facă o activitate de o oră cu copiii din grupa/clasa copilului său, și-ar schimba părerea despre ce înseamnă educația la grădiniță/școală și ar avea altă atitudine față de sistem și educatoare.
Nu vreau să fiu grești înțeleasă. Consider că sistemul nostru educațional clasic nu este ceea ce au nevoie copiii noștri acum. De asta am și ales un sistem alternativ (sistemul finlandez) pentru copiii mei.
Dar cred că implicarea noastră ca părinți ar trebui și ar putea să fie mai mare. Nu în sensul de a cumpăra noi băncile și manualele. Nu. În sensul de a face activități împreună cu ei. De a sprijini și continua acasă ceea ce se face la școală și grădiniță.
Știu că nu pot schimba eu singură sistemul. Și nici nu încerc. Nu am control asupra nimănui altcuiva, în afară de propria mea persoană. Dar atunci o să fac ce ține de mine să sprijin sistemul și copiii. Dacă fiecare dintre noi începe să facă ce poate el/ea mai bine, deja se va vedea o schimbare.
Vă încurajez să propuneți și să realizați astfel de activități cu copiii din grupa/clasa copiilor voștri. Veți vedea că vi se deschide altă lume de posibilități.
Le mulțumesc educatoarelor și conducerii grădiniței că ne-au dat această oportunitate! Și le mai mulțumesc pentru toată munca extraordinară pe care o fac cu copiii noștri.
Sunt curioasă ce crezi tu despre acest subiect. Ai trecut printr-o astfel de experiență? Cum a fost pentru tine? Dacă nu, ai propune educatoarei/învățătoarei să faceți o activitate împreună?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 73 shares