Am scris că o să vă povestesc cele 2 crize fizice și apoi emoționale prin care am trecut și care m-au determinat să scriu.

Marea criză 🙂

Era sfârșitul lui august, ne pregăteam de concediu. Eu eram implicată în foarte (prea) multe activități și nici nu mai aveam timp să respir. Eram și puțin dezamăgită pentru că organizasem o mulțime de evenimente pentru mămicile din orașul în care locuiesc, dar interesul lor era de la un eveniment la altul mai slab, în timp ce efortul meu era din ce în ce mai mare.

M-am trezit într-o dimineață cu o durere destul de puternică de spate. Dar nu mi se părea foarte anormal, întrucât noaptea am tot felul de poziții bizare pentru că încă o alăptez pe Ema. Mi-am dat seama totuși că nu e doar de la poziție.

Mai trecusem o dată prin asta, exact cu un an în urmă: litiază renală (pe românește: piatră la rinichi). Spre seară mi s-a făcut foarte rău. Apoi tot mai rău. Am început să vărs și nu mă mai puteam opri.

Pe la 1 noaptea l-am rugat pe soțul meu să sune la ambulanță pentru că deja nu mai puteam să mă ridic de jos. Am ajuns la urgențe, mi-au făcut o perfuzie și dimineața m-am întors acasă.

Dar calvarul meu a continuat 4 zile, cu febră, dureri groaznice, frisoane și incapacitatea de a mă ridica din pat. Era prima dată în viața mea când eram chiar atât de rău. Apoi s-a mai domolit, am mers și la medicul specialist și a fost bine.

Am născut de două natural, însă durerile de naștere mi s-au părut infime față de acestea. Am încercat să aplic tehnicile de relaxare și respirațiile pe care le-am folosit pentru nașteri, dar nu am reușit.

Am primit mesajul

Dar am primit semnalul corpului meu. Nu mai putea. Era extenuat. Am căutat apoi semnificația emoțională pentru starea mea, pentru că eu chiar cred că emoțiile și gândurile noastre ne pot îmbolnăvi sau însănătoși.

Și am găsit în Marele Dicțional al bolilor și afecțiunilor, scris de Jacques Martel, referitor la rinichi, următorul text:

 ”Am tendința de a trăi situații extreme, fie devin prea autoritar, cu tendința pronunțată de a critica, fie, din contra, devin prea supus, indecis, mă simt neputincios și trăiesc o decepție după alta. Viața este pentru mine nedreaptă. Îmi este greu să iau decizii. Poate am o dificultate de a judeca ce este bun pentru mine și ce nu este bun și ar trebui să elimin din viața mea. Nu pot să fac tot timpul diferența dintre adevăr și iluzie și acest lucru mă face să trăiesc stări de dezamăgire și frustrare.”

Schimbări

Și da, am înțeles că eram în acea situație. Așa că, marea criză m-a determinat să fac câteva schimbări în viața mea:

• am renunțat la toate activitățile care nu îmi făceau plăcere, ba mai mult mă storceau de energie
• și să mă concentrez pe cele cu adevărat importante pentru mine; adică am prioritizat;
• am învățat să spun ”nu”;
• am început să am mai multă grijă de mine;
• mi-am luat un healing coach – care să mă îndrume să vindec rănile emoționale care mă blochează – și consider că a fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea;
• am început să fiu mai conștientă de gândurile și cuvintele mele;
• am început să îmi ascult mai mult corpul și intuiția.

Aceasta a fost prima mare criză fizică ce a dus la transformări serioase pentru mine în 2017. Data viitoare vă povestesc despre a doua, care încă e în desfășurare 🙂

Dar până atunci, mi-ar plăcea să știu dacă ați avut și voi vre-un eveniment care să vă marcheze și să vă determine să faceți schimbări urgente în viața voastră.