Copiii mici, care acum descoperă lumea și ce înseamnă a face ce le cer părinții, au un cu totul alt mod de a percepe vorbele adresate lor și de a reacționa la ele.

Majoritatea copiilor nu-i ascultă pe părinți pentru că aceștia vorbesc prea mult și pentru că nu le oferă un model corespunzător de ascultare.

Copiii învață ceea ce trăiesc. Cum pot ei să învețe să asculte dacă părinții nu le arată cum se face acest lucru?

Iată de ce e nevoie să le spunem copiilor de 5 ori ceva ca să asculte o dată?

1. Nu au aceleași priorități ca și noi

Niciun copil nu înțelege de ce a face baie fix atunci pare atât de important pentru tine, dacă el mai vrea să se joace încă puțin.

Fiecare copil are altceva de făcut, si ce face el în acel moment e mai important decât ce îi ceri tu să facă. Poate că nu ție nu ți se pare important, dar jocul copilului tău este lucrul lui – așa învață el.

Soluţia:

Conectează-te cu al tău copil, observând la ce lucrează și recunoscându-i prioritățile sale: Waw ce turn mare de lego ai făcut, urmează să faci un castel? Cum te-ai gândit să faci zidurile?

Apoi, spune-i că mai are cinci sau zece minute ca să construiască după care va fi nevoie să facă baie sau altă activitate: Vrei să faci baie acum sau peste cinci minute? Dacă alegi să faci baie peste cinci minute, atunci nu vom mai renegocia acest timp.

2. I-am obișnuit să nu ne acorde atenție până când nu țipăm la ei și până nu-i amenințăm

Copilul tău știe că poate să tragă de timp înainte de a face baie, ignorându-te. Asta nu îl face să fie rău, ci doar uman.

Așadar, dacă al tău copil te ignoră și trebuie să-i spui ceva de cinci ori ca să te asculte, înseamnă că de undeva a înțeles că nu ești serios până nu urli.

Soluţia:

Nu-i da directive din celălalt capăt de cameră. Apropie-te de el, conectează-te cu el întrebând detalii legate de ce face în acel moment. Apoi spune-i: Pot să te întrerup puțin? Aș avea ceva să-ți spun!

Stabilește contactul vizual cu el pentru a fi sigur/ă că te-a auzit. Dacă se uită la un ecran, spune-i că urmează să-i întrerupi jocul sau televizorul.

Nu-i da directive până când nu stabilești contactul vizual, că să știe că ești serios/serioasă. Oferă-i un singur avertisment, apoi respectă termenul limită pe care l-ați convenit.

Dacă nu faci acest lucru, îți antrenezi copilul să nu-ți ia în serios solicitările.

3. Pentru că au nevoie de ajutorul nostru pentru a face tranziția

Atunci când tu la rândul tău te uiți la televizor sau la telefon iar copilul tău vine și îți cere ceva, amâni să-i dai ce a cerut ca să te mai uiți puțin.

Copiii nu fac decât să ne copieze comportamentul nostru în diferite situații.

Soluţia:

Dă-i un avertisment. Mai ai cinci minute să te joci cu lego. După cele cinci minute, te conectezi din nou cu el și îi aduci aminte că cele cinci minute s-au terminat și e momentul să facă baie, sau ce ați stabilit mai înainte.

Nu uita să următoarea activitate la fel de interesantă ca și cea pe care tocmai o încheie, ca să-i fie mai ușor să se desprindă.

„Ia să vedem noi care jucării s-au ascuns în vană. Să vedem ce surpriză au pregătit ele pentr tine.”

4.  Pentru că al lor cortex frontal se dezvoltă încă

Cortexul lor frontal dezvoltă în continuare abilitatea de a înțelege și a face distincția între ce își doresc ei și ce ne dorim noi.

De fiecare dată când stabilești o limită care necesită ca al tău copil să renunțe la ceea ce dorește pentru a face ceea ce dorești, el trebuie să facă o alegere.

Atunci când el decide că relația lui cu tine este mai importantă decât ceea ce dorește el în acest moment, el urmează dorința ta.

De fiecare dată când face acest lucru, își întărește capacitatea creierului de a se redirecționa către un obiectiv mai înalt.

Acesta este modul în care copiii dezvoltă auto-disciplina. Dar acest lucru funcționează numai dacă al tău copil face aceste lucruri oarecum de bună voie.

Dacă folosești pedeapsa corporală sau dacă strigi, el va opune rezistență, mai degrabă decât să aleagă.  Așa nu construiește căile neuronale de auto-disciplină. (De aceea există un „sine” în „auto-disciplină. Este ales din interior.)

Soluţia:

Stabilește limite cu empatie, astfel încât copilul tău să dorească să coopereze.

5. Pentru că nu se simt auziți

Uneori copiii refuză să facem ce le propunem noi să facă din cauză că o perioadă lungă de timp am fost deconectați de ei. Acesta este modul lor de a ne arăta că au nevoie de conectarea cu noi.

Atunci când ne conectăm cu copiii noștri zilnic le oferim șansa să se simtă auziți, astfel ei ajung să coopereze mai ușor.

Citește mai multe despre cum putem fi cât mai conectați cu copiii noștri și ce activități putem face zilnic împreună pentru a avea o relație minunată cu ei în cartea ”Copilul tău este un geniu!” scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag (”antrenorul de genii”):

Soluţia:

Recunoaște-le dorințele. Dacă este posibil, dă-le  de ales.

Oricat de ciudat ar părea pentru noi adulții, copiii nu își fac planuri pentru acțiunile viitoare.

Dezvoltarea felului în care un copil percepe lumea și modul ei de funcționare trece prin mai multe stadii. In primii ani de viață interesele adultilor si chiar interesele altor copii nu conteaza pentru el deloc. Copii nu gândesc în maniera: „Dacă greșesc, nu o să mă mai placă mami și tati”.

Copii văd lucrurile la modul cel mai „egoist” posibil: „Eu vreau!”. De abia în a doua etapă, gândirea lor evoluează și își dau seama că pentru a obține ceea ce vor trebuie să negocieze cu ceilalți.

Explică-i copilului tău în cuvinte simple ce se întâmplă. In timp va învăța cum trebuie să procedeze atunci când își dorește ceva.

Conectează-te cu el atunci când îți dorești ca el să coopereze și să te asculte de prima dată!