Prinși în tumultul vieții, ne trezim uneori cum ochișorii zglobii de alături așteaptă confirmări, răspunsuri, mângâieri, în timp ce noi suntem absenți. Ție ți s-a întâmplat vreodată ca puiul tău să-ți împărtășească ceva și tu să nu fi auzit ce-a spus?
A-ți asculta copilul implică observare, deschidere și înțelegere din partea ta ca părinte. Este important să știi cum să captezi mesajele pe care copilul tău le transmite și să fii 100% prezent atunci când îți vorbește; dacă faci altceva în același timp, copilul va simți că nu ești pe deplin disponibil pentru a asculta problema lui, sfârșind prin a se închide și a-și reprima emoțiile.
Ce este ascultare empatică și activă?
Atunci când copiii se confruntă cu experiențe dificile (variind de la o simplă ceartă cu un prieten în timpul jocului până la o dezamăgire în dragoste, pentru cei mai mari, sau până la o notă proastă), aceștia pot simți nevoia să se deschidă, să vorbească.
În acest sens, Thomas d’Ansembourg, specialist în comunicare non-violentă, consideră că este nevoie de empatie atunci când abordăm subiectul ascultării active.
Căci a minimiza sau a interzice emoțiile unui copil folosind cuvinte precum „este în regulă”, „încetează să mai plângi”, „nu are rost să te mai gândești la asta” înseamnă a-l conduce spre neputință. Cenzurarea emoțiilor unui copil prin cuvinte stângace crește suferința acestuia: nu numai că se simte prost pentru că trăiește emoții dificile, dar se simte și singur, și neînțeles.
În schimb, atunci când un adult îi permite copilului să pună în cuvinte ceea ce simte, atunci acesta din urmă eliberează emoția și se calmează.
Acest tip de ascultare nu este sinonim cu consolare sau cu propunerea de soluții, ci este un proces activ. Vorbim despre o ascultare metodică și riguroasă, ce aprofundează legătura de încredere și satisface nevoia de empatie a copilului.
Ascultarea activă și empatică recunoaște ceea ce este viu în copil; acceptă tristețea, furia sau frica acestuia și transmite respect pentru ceea ce copilul a simțit.
În acest context, Sarah Napthali ne prezintă, într-una din cărțile sale, cele 5 principii de bază pentru o ascultare eficientă:
- Ascultă-ți copilul fără a-l judeca;
- Lăsa-l să vorbească până la sfârșit;
- Fă-l să simtă că este înțeles;
- Concentrează-te pe sentimentele copilului;
- Lasă-l să găsească soluții în rezolvarea propriilor probleme.
Mulți dintre noi suntem convinși că ne descurcăm bine, însă confundăm adesea ascultarea cu sfaturile, cu argumentarea, cu lecția morală, cu soluția sau cu povestea personală. Se întâmplă atunci când noi înșine nu suntem comozi cu propriile nesiguranțe – ne este greu să ascultăm cu adevărat prin ce trec copiii.
De aceea, trebuie să devenim conștienți că profunzimea și calitatea ascultării celorlalți (în special a copiilor noștri) depind de calitatea și profunzimea ascultării de pe care le oferim, după cum afirmă Thomas D’Ansembourg.
„Este adesea dificil să tăcem și să nu facem nimic atunci când credem că știm, când suntem cuprinși de frică, când contemplăm sistematic ce se întâmplă, când nu am învățat să avem încredere sau să încetăm să controlăm totul, când nu avem direcție, dar pretindem că avem dreptate și că știm ce este mai bine pentru celălalt!” susține Thomas d´Ansembourg.
Concluzie
Ascultarea activă se realizează prin empatie, ceea ce înseamnă să te pui în locul copilului pentru a decodifica cel mai bine mesajul pe care acesta îl transmite. Poți reformula apoi pentru a-l încuraja să se încreadă mai mult și, lăsându-l să se exprime liber, va găsi, de unul singur, o soluție la problema sa; în cazurile în care nu găsește o soluție reală, ascultarea activă îi permite copilului să-și exprime sentimentele în timp ce se simte ascultat și înțeles de părintele său.
Cu alte cuvinte, copilul își descarcă emoția într-un climat de încredere și poate merge mai departe cu liniște sufletească.
Mai multe informații despre cum poți comunica eficient cu puiul tău găsești și în acest articol.
Tu reușești să-ți asculți mereu copilul?
