Mergeam cu maşina liniştită prin Bucureştiul aglomerat şi plin de gropi încercând să fac slalom printre ele şi canalele strategic poziţionate pe şosele, să nu zgudui prea tare copiii aflaţi în scaunele lor pe bancheta din spate, sau să stric de tot suspensiile şi aşa uzate de drumurile noastre minunate….Când aud chicoteli din spate.

Se joacă, fac glume, îmi zic eu în gând, nu e cazul să intervin, e de bine! Apoi îi văd în oglindă cum se strâmbă şi se maimuţăresc spre geamul din dreapta … Primul lucru la care mă gândesc este că au găsit un copilaş în maşina din dreapta şi îşi fac semne între ei, se amuză şi se distrează…

Când mă uit, un domn bine, în jur de 40 de ani, îmbrăcat la costum, într-o maşină elegantă şi super îngrijită şi curată(ceea ce a noastră nu e, nu de când avem copii, cel puţin) arborează un zâmbet larg, şi cu ochii scânteind de încântare le răspunde alor mei copii cu grimase şi strâmbături de toată frumuseţea…

Pfiu, şi eu care voiam să-i cert că deranjează oamenii …

Fii motivul pentru care cineva zâmbeşte azi!

Întotdeauna am fost o persoană veselă, optimistă, am râs mult şi cu poftă (uneori în locuri unde râsul nu e văzut cu ochi buni, cum e un priveghi, la biserică sau la biblioteca facultăţii), şi cu orice a aruncat viaţa spre mine, n-am uitat să zâmbesc şi să râd…deşi nu râd la comedii decât rar!

Însă odată cu trecerea anilor, noi, adulţii, începem să zâmbim din ce în ce mai rar, să fim mai serioşi, mai închişi, chiar inabordabili, cu feţe lungi şi mohorâte… Toţi ne dorim să fim fericiţi dar am uitat cea mai simplă şi la-ndemână metodă de a obţine acest lucru: zâmbetul!

Aşa am ajuns, ca adulţi fericiţi, să zâmbim, în medie de 45 de ori pe zi (cei nu chiar aşa fericiţi zâmbesc, în medie, de 20 de ori), în vreme ce în copilărie zâmbeam de 400 de ori zilnic!

Eu sigur zâmbesc mai mult, mi-am zis când am citit statisticile, şi imediat am dat de informaţia că femeile zâmbesc mai mult ca bărbaţii – de 62 de ori pe zi, în medie în timp ce bărbaţii doar de 8 ori! Nu vă faceţi griji în privinţa lor, dacă-i pui într-un birou cu multe colege zâmbitoare sau într-o casă cu copii şi o nevastă ca mine, zâmbitoare, cifrele cresc!

Terapie prin zâmbete

Puterile zâmbetului sunt incredibile iar cercetătorii au listat zeci de beneficii, de la o viaţă mai lungă (şi clar mai fericită), o viaţă cu mai puţine dureri şi o stare de spirit mai veselă şi optimistă până la o înfăţişare mai tânără, atrăgătoare şi care inspiră competenţă şi încredere. Deci, folosiţi zâmbetul ca medicament, în fiecare zi, nu vă faceţi griji pentru depăşirea dozei, nici efecte secundare nu are!

Aflaţi mai multe despre beneficiile zâmbetului din infograficul de mai jos.

Zâmbetul este contagios

Cum mergem zilnic cu maşina, cu tot cu copii, episoadele ca cel de care vă povesteam la început sunt dese şi dintre cele mai surprinzătoare.

Zilele trecute, de exemplu, când mergeam spre bibliotecă, la un eveniment, copiii au făcut schimb de zâmbete cu o motociclistă! Culmea e că doamna avea o eşarfă care-i acoperea gura şi nasul (probabil s-o protejeze de praf şi poluare, le-am explicat copiilor) şi tot era vizibil zâmbetul…

Există numeroase tipuri de zâmbet, iar preferatul meu este zâmbetul cu ochii, tatăl meu are o expresie care-mi vine în minte acum: „îi râd ochi-n cap”!

Îndiferent de cultură, de civilizaţie sau de localizare pe glob, zâmbetul exprimă acelaşi lucru, este limbajul universal pentru fericire, pentru bucurie şi stare de bine.

A existat chiar un studiu făcut în Papua Noua Guinee din care a reieşit acelaşi sens al zâmbetului chiar şi pentru un trib băştinaş, cu obiceiuri …canibale!

Nu-ţi vine să zâmbeşti? Ţine un pix între dinţi!

Te trezeşti dimineaţă înaintea copiilor, pregăteşti micul dejun, hainele pentru grădi sau/şi şcoală (de asta am scăpat că şi le pregătesc singuri de seara) deabia apuci să te speli pe dinţi, copilul începe crizele deja bine-cunoscute legate de pantalonii prea strâmţi sau de hanoracul prea larg, cafeaua se răceşte pe masă nebăută iar, şi de-abia ieşiţi din casă la timp… să zâmbeşti e ultimul lucru pe care-ţi vine să-l faci.

Încearcă totuşi! Dacă ţi-e greu, ţine la îndemână un pix, un creion, şi pune-l în gură, cu dinţii la vedere, pentru a mima un zâmbet…

Nu glumesc, încearcă şi-ai să vezi ce se întâmplă!

Oamenii de ştiinţă au demonstrat că zâmbetul funcţionează în ambele sensuri, zâmbeşti când te simţi bine pe interior şi eşti binedispus însă poţi să-ţi schimbi starea şi din exterior spre interior, folosind zâmbetul (fie el şi forţat, la început) pentru a-i trimite creierului semnale de bucurie, iar răspunsul lui va fi să genereze gânduri pozitive, de bucurie.

Încearcă să te gândeşti la ceva stresant, îngrijorător…Acum zâmbeşte!

Acum vreo 6 ani citeam o carte despre relaţiile interumane şi despre comunicare…şi am dat de această provocare: gândeşte-te la ceva îngrijorător, negativ şi acum zâmbeşte!

Un zâmbet larg, sincer, autentic …Ce simţi? Aşa-i că nu poţi susţine gândul negativ în prezenţa zâmbetului? Semnalele corpului, limbajul non-verbal aşa cum este şi zâmbetul sunt extrem de puternice, iar hormonii fericirii care te inundă la apariţia zâmbetului vor face ca gândurile negative să dispară…pentru moment, cel puţin!

Apropo, vă daţi seama când cel cu care vorbiţi la telefon zâmbeşte? Şi eu, şi de cele mai multe ori ajung să zâmbesc până la finalul conversaţiei.

Haideţi să extindem această magie şi la relaţiile cu cu soţul/soţia, cu partenerul/partenera, cu prietenul mereu abătut şi, mai ales, cu ai noştri copii!

Cum ne ajută zâmbetul să fim părinţi mai buni şi să avem copii mai cooperanţi?

Un părinte care zâmbeşte des şi nu se ia chiar aşa în serios este şi un părinte jucăuş şi cu toţii ştim că acesta este limbajul copiilor, jocul.

Zâmbetul ne face mai relaxaţi, mai toleranţi şi asta cu siguranţă ne va ajuta să facem faţă zilelor lungi şi provocatoare şi, mai presus de toate, îi oferim copilului un model de optimism, de vivacitate şi bucurie pentru toată viaţa!

Aşa cum se transmite energia zâmbetului (datorită neuronilor oglindă) aşa se întâmplă cu majoritatea emoţiilor şi stărilor noastre, în relaţiile cu cei din jur.

Se confruntă 2 energii. La fel şi în cazul relaţiilor de familie, mai ales când vorbim de inerentele ciocniri, neînţelegeri, conflicte sau chiar tantrumuri ale copiilor.

Haideţi să privim situaţia aşa, în astfel de situaţii copilul îţi „vinde” starea lui, fie că e vorba de furie, frustrare, frică, dezamăgire ori îngrijorare!

Şi de multe ori noi o „cumpărăm”, reacţionăm fără să gândim înainte, ne lăsăm purtaţi într-o luptă de putere, unde foarte repede ajungem în aceeaşi stare ca şi copilul (pe modelul Ţi-am zis să nu mai ţipi!, spus de părinte pe un ton foarte răstit).

Soluţiile oferite de parentingul conştient

Mai există şi o altă opţiune, să-i „încărcăm” noi copilului starea noastră, starea de calm, zâmbetul şi sentimentul că este în siguranţă alături de noi şi împreună putem face faţă oricăror furtuni emoţionale sau greutăţi.

În infograficul de mai jos, v-am pregătit un exemplu concret de folosire a parentingului conştient pentru a ne adresa conflictelor şi supărărilor care apar prin conectare, ghidare şi orientarea spre soluţii, idei inspirate de o conferinţă urmărită recent, susţinută de Dr. Becky A. Bailey, autoarea cărţii „Uşor de iubit, greu de disciplinat”.