Copilul tău distruge desenul altui copil. Ce-i de făcut? Poate ți s-a întâmplat și ție să nu știi cum să reactionezi, să-l pedepsești dur sau să acționezi impulsiv atunci când copilul tău a greșit.
Însă e bine de știut că greșelile pedepsite pot determina copilul să încerce să le ascundă pentru a evita vinovăția, pot duce la lipsa inițiativei și, în cele din urmă, la lipsa încrederii în sine a celor mici.
O astfel de abordare nu implică lipsa regulilor; ele sunt necesare pentru a elimina comportamentul inacceptabil, dar mai ales pentru a consolida comportamentul bun. Iar pentru a fi eficient ca părinte, disciplina trebuie să fie aplicată cu respect și corectitudine, prin sublinierea consecințelor ca formă a întăririi a unei reguli.
De aceea, recunoașterea propriilor greșeli și încercarea de a le îndrepta permite copilului să devină conștient de consecințele faptelor sale.
3 etape ale îndreptării unei greșeli
În acest context, Jane Nelsen vorbește despre existența a 3 etape în procesul de îndreptare a unei greșeli:
1.A-ți recunoaște greșeala sau emoția
Acest prim pas îi permite copilului să înțeleagă că prejudiciul există, chiar dacă nu a intenționat să rănească, să rupă, să distrugă.
Așadar, indiferent dacă a fost un gest voit sau nu, depinde de cel care a vărsat paharul să ridice apa vărsată pe podea, depinde de cel care a spart geamul vecinului să-l repare sau să-l plătească.
Când luăm decizia de a fi responsabili pentru o greșeală pe care am făcut-o și pentru emoțiile pe care le simțim („Am simțit furie” în loc de „M-ai enervat”), evităm vinovăția. Făcând acest lucru ca adult, copiii ne vor imita.
2.Împăcarea
Acest al doilea pas îi permite copilului să recreeze conexiunea, să restabilească relația dintre cele două părți implicate și să-și recâștige calmul.
Învață-l prin exemplul personal că poți cere iertare pentru a corecta o greșeală sau pentru a remedia anumite relații deteriorate de o comunicare prea dură sau lipsită de respect. Arată-i că reconcilierea se poate face prin cuvinte precum: “Îmi pare rău!”, “Îmi cer scuze!”, “Am mers prea departe!”, “Te rog să mă ierți!”
3.Rezolvarea problemei
Ultimul pas este de a găsi soluții pentru a remedia greșeala comisă. Obișnuiește-l să-și pună întrebări de genul:
-cum îmi remediez greșelile?
-cum să acționez mai bine data viitoare?
Astfel, îndreptarea unei greșeli poate lua mai multe forme:
– remedierea directă și materială
Dacă lucrările de reparații sunt de durată, copilul poate înțelege și mai bine valoarea pagubelor cauzate. Dacă pagubele făcute sunt minore, atunci nu este nevoie să dramatizezi și să insiști mult timp asupra lor. Explică-i copilului astfel încât să înțeleagă care sunt consecințele și exprimă-ți încrederea în capacitatea lui de a acționa diferit pe viitor.
– repararea compensatorie
Când nu este posibil să se repare ceea ce a fost deteriorat, copilul poate fi ghidat către compensare.
În acest sens, Elisabeth Maheu ne vorbește despre o remediere simbolică a greșelii pentru că unele lucruri nu pot fi îndreptate rapid; nu poți “vindeca” imediat o persoană rănită de o insultă sau de o lovitură. Dincolo de scuze, copilul va putea alege modul în care va prezenta scuzele cu un mesaj sincer.
Prin urmare, remedierea unei greșeli are potențial mai multe aspecte:
– Înlocuirea sau repararea unui obiect rupt (sau compensarea cu o altă acțiune);
– Prezentarea verbală sau scrisă a scuzelelor sincere pentru a vindeca o relație;
– Adoptarea unor acțiuni corective ca un nou obicei.
În plus, putem îndruma copiii în modul corect de a rezolva o problemă oferindu-le alegeri. Acest sfat promovează, de asemenea, o mai bună colaborare părinte – copil.
În acest context, specialiștii în psihologia copilului recomandă câteva alternative pe care le poți folosi în locul pedepselor. Iată-le:
6 alternative ale pedepselor:
- Sugerează un comportament adecvat verbalizând sentimentul: “Îți înțeleg frustrarea, însă cred c-ar fi fost mai potrivit să…..”;
- Exprimă-ți ferm dezaprobarea, dar fără a judeca persoana: “Sunt șocată să aud…/văd…un astfel de comportament”;
- Exprimă-ți așteptările în loc să-i spui ce nu trebuie să facă: “Vreau să vorbești calm, cu cuvinte potrivite…..”;
- Oferă-i exemplul: “Mi-ar plăcea să faci o listă cu acele cuvinte pe care le poți utiliza pentru a-ți exprima furia în locul celor pe care tocmai le-ai rostit”;
- Propune-i să aleagă: “Poți face acest lucru sau … Ce alegi?”;
- Descrie consecințele faptelor sale: “Mihai nu mai vrea să se joace cu tine pentru că l-ai împins”.
Concluzie
Prin urmare, dacă un copil este pedepsit pentru o greșeală, acesta va învăța neîncrederea – să renunțe la a mai avea initiativă, să-și ascundă greșelile, să-i acuze pe ceilalți, să se critice excesiv.
Pe de altă parte, când copilul tău greșește, poți să-i oferi ocazia de a-și îndrepta greșeala, poți să-i dai posibilitatea de a-și prezenta scuzele,poși să-i propui acțiuni care să compenseze greșeala comisă, poți să-ți exprimi dezaprobarea fără a-l învinovăți, eticheta sau răni.
În acest fel, copilul tău se va simți responsabil pentru greșeala comisă și se va implica în găsirea unor soluții, ceea ce reprezintă baza dezvoltării sale. Căci “a-i cere copilului tău să îndrepte greșeala comisă înseamnă a-i spune că ai încredere în el, a recunoaște că este capabil să aducă un plus lumii în care trăiește” după cum afirmă Elisabeth Maheu.
Programul Online „Armonie Fără Furie” este pentru părinții care:
- în ciuda iubirii și a bunelor intenții, în situații tensionate cu copilul, uneori NU reușesc să-și păstreze calmul și ajung să țipe, să-i vorbească urât copilului sau chiar să îl lovesc
- regretă apoi acele momente și-și promit că data viitoare nu mai fac (dar nu reușesc să păstreze promisiunea) și suferă gândindu-se că provoacă suferință ființei pe care o iubesc cel mai mult
- îți doresc să-și protejeze copilul de suferința prin care trec în acele momente tensionate când pierd controlul
Programul le arată părinților un proces în 5 pași prin care pot ajunge de la Furie în relația cu copilul, la Armonie în relația cu acesta.
Vezi detalii și înscrie-te aici.
