Creșterea copiilor este una dintre cele mai solicitante, dar și pline de împliniri ”meserii” din lume.

Înainte exista vorba ”E nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil”, însă, în societatea modernă, acest lucru nu mai este posibil. Părinții sunt nevoiți să se descurce și cu familia, și cu casa și cu serviciul, uneori cu puțin ajutor, alteori doar ei.

Cu toate aceste provocări, există câteva modalități prin care puteți să vă creșteți frumos și eficient copiii. Mai jos vei găsi nouă pași pe care îi poți urma:

1. Crește încrederea în sine a copilului tău

Cu toții ne dorim ca al nostru copil să se descurce în viață, să aibă succes, să fie fericit. Studiile arată că oamenii de succes sunt cei care au o foarte mare încredere în propria persoană. De puține ori însă, realizăm că tot ceea ce spunem și facem ajută sau împiedică formarea încrederii în sine a copilului.

Încă din faza de bebeluș, copilul își dezvoltă încet stima de sine, prin ochii părinților. Copiii sunt ca un burete, absorb toată informația: tonul vocii noastre, limbajul trupului, expresia ochilor, cuvintele. Iar pentru ei, până pe la 6-7 ani, suntem pe un piedestal.

Așa că, e foarte important cum îi ajutăm sau îi inhibăm în ce privește încrederea lor în propriile forțe.

Câteva idei de a o crește:

• apreciază efortul și nu rezultatul final,
• oferă aprecieri sincere și concrete (nu-i spune doar ”bravo”, dezvoltă puțin ceea ce te-a impresionat: ”Apreciez că ai împărțit jucăriile cu fratele tău, dai dovadă de altruism”),
• învată-l că ”greșeala e doar o oportunitate de învățare”,
• arată-i că îl iubești pentru ceea ce este, indiferent de comportament,
• evită comparațiile cu alții și criticile,
• ajută-l să facă singur, îl va face să se simtă puternic și capabil.

Mai multe soluții concrete poți găsi în articolul scris de colegul meu, Florin Alexandru, precum și în cartea ”Copilul tău este un geniu”, disponibilă pe pagina Tikaboo.

2. Surprinde comportamentele pozitive ale copilului

De multe ori, avem tendința să criticăm și să atragem atenția atunci când copilul nu face ceva așa cum ne dorim.

Cum te-ai simți tu să ai un șef la serviciu care să-ți atragă atenția mereu, chiar dacă intenția lui ar fi bună?

Nu prea grozav, nu-i așa?

Ce poți face?

Spune-i de câte ori observi că a făcut ceva bine: ”Ți-ai dus farfuria la chiuvetă fără să ți se ceară! E minunat!” sau ”Am observat ce frumos te-ai jucat cu surioara ta și cât de răbdător ai fost cu ea!”.

Garantat, copilul tău se va simți mult mai dornic să repete aceste comportamente, dacă vede că sunt observate. Și va începe să aibă o părere mai bună despre propria persoană.

Propune-ți să observi cel puțin un comportament pozitiv pe zi și să îl evidențiezi. Vei constata că, în scurt timp, întregul lui/ei comportament se va îmbunătăți.

3. Stabilește limite cu blândețe și fii consecvent

Imaginează-ți limitele ca pe zidurile unei clădiri. Dacă te afli într-o clădire fără ziduri și acoperiș, te simți expus și nu prea în siguranță. Exact așa se simte și un copil care nu are la ce să se raporteze.

Pentru a dezvolta un comportament social acceptabil și capacitatea de auto-reglare a emoțiilor, copilul are nevoie să știe care dintre comportamente sunt acceptate și care nu sunt.

În unele familii există prea multe restricții și limite și se încalcă grav autonomia și independența copilului, în timp ce, în altele nu există deloc, lăsându-l pe copil în derută. E important să găsim calea de mijloc.

Așadar limitele sunt esențiale, însă stabilite cu blândețe. În general, ne e greu să acceptăm o limită. Tocmai de aceea e necesar să abordăm situația cu empatie, calm și afecțiune.

”Știu că îți place să te joci în parc. E distractiv să petreci timp cu prietenii tăi, însă peste 5 minute vom pleca spre casă. Nici mie nu-mi place să mă despart de prietenii mei, dar îi vei revedea curând”.

Probabil se va lăsa cu proteste și lacrimi, mai ales, la început. Așa că e important să fii calm, cald, să îi înțelegi cu adevărat suferința. Imaginează-ți că ești tu în grupul de prieteni dragi, vă simțiți foarte bine, iar partenerul vrea să plecați. Cam așa se simte și el. Îți va fi mai ușor să empatizezi cu el astfel.

Dar … nu ceda. Fii consecvent! Ai spus că plecați în 5 minute, fă-o! Pentru că altfel, nu ai realizat nimic. Cu siguranță, copilul îți va testa limitele. Rămâi ferm în decizie.

De asemenea, consecvența se referă și la stabilirea limitelor. Adică dacă limita de vizionat un desen animat este de 10 minute pe zi, păstreaz-o în fiecare zi. Nu o schimba în funcție de dispoziția ta. Poți să faci și excepții, dar anunță-le și păstrează-le suficient de rare pentru a rămâne excepții.

4. Fă-ți timp pentru copilul tău

Timpul e cel mai de preț bun al nostru. Iar copiii nu au nevoie de altceva mai mult decât de timpul petrecut împreună cu ei. Probabil că, la un moment dat, îți va cere o jucărie pe care a văzut-o la alți copii, care costă mult și pentru care trebuie să muncești extra. Însă se va juca puțin cu ea și apoi o va arunca lângă celelalte. Timpul petrecut cu tine va rămâne mereu cu el/ea.

Propuneți să petreci ”timp special” cu fiecare dintre copiii tăi, în fiecare zi. Timp unu-la-unu. Doar tu cu el/ea, în care, pentru o perioadă pe care o stabiliți împreună (5-10-15 minute), faceți ce vrea copilul. Fără întreruperi, fără telefoane, laptop, alți membrii ai familiei.

La noi, timpul special a făcut minuni. Nu reușim chiar în fiecare zi, dar ne străduim să fie cât mai des cu putință.

Nimic nu contează mai mult decât disponibilitatea ta. Peste câțiva ani îți va fi dor să stai cu el/ea.

Orice sarcină (casnică sau profesională) poate suferi amânare 10 minute.

Dedică-te total activității propuse de copilul tău și vei vedea cât de bine te simți și tu după fiecare sesiune.

5. Fii un model demn de urmat

Copiii imită comportamentele adulților din viața lor. Uneori vedem un anumit comportament la copilul nostru și ne dăm seama că l-a luat de la noi. Când îți vine să explodezi de furie, gândește-te că și el/ea va face la fel într-o situație similară. Așa ai vrea să se comporte?

Fii tu așa cum vrei să fie al tău copil!

Fii respectuos, prietenos, cinstit, bun, tolerant! Mulțumește de fiecare dată! Ajută-i pe ceilalți necondiționat! Oferă complimente! Tratează-ți copiii așa cum ai vrea să te trateze alții pe tine!

Și așa va fi și el/ea!

Devino conștient că  tot ceea ce faci este observat și pus în aplicare de copilul tău!

6. Pune comunicarea pe primul loc

Felul în care transmitem informațiile ne influențează toate relațiile, inclusiv pe cea cu copiii noștri. Ei au nevoie să știe de ce trebuie să facă anumite lucruri. Explicându-le de fiecare dată de ce facem/nu facem un anumit lucru, vor învăța să judece singuri și vor fi mai cooperanți.

Spune clar ce te aștepți de la el/ea.

Dacă e o situație mai puțin plăcută, descrie ceea ce vezi și găsiți împreună soluții. De exemplu: ”Văd că este plin de apă în baie. Ce putem face pentru a o șterge?”

Fă sugestii și oferă-i opțiuni. Nu prea multe la început. Dacă îi oferi mai mult de 2-3 opțiuni îi va fi greu să aleagă. Dar lasă-l să aleagă de la cele mai mici vârste.

Folosește ”după ce ” în loc de ”dacă”. Va fi mult mai dispus să coopereze. Exemplu: ”Pot să mă joc în curte?” ”Da, după ce terminăm de strâns jucăriile cu care ne-am jucat”.

Fii deschis la sugestiile lor. Au idei foarte bune și pot găsi soluții ingenioase.

Negociază! Vor învăța arta negocierii și asta îi ajută în viață. Iar, în plus, prin implicarea în luarea deciziilor ce îi privesc, vor fi mai motivați să le și ducă până la capăt.

7. Fii flexibil în abordarea creșterii copilului

Copiii sunt într-o continuă schimbare, în plin proces evolutiv. Așadar, e foarte posibil ca o strategia care a funcționat o vreme, dintr-odată să nu mai funcționeze. Noi, ca părinți, ne adaptăm în conformitate cu vârsta și abilitățile lor.

Dacă la 3 ani limita la televizor era de 10 minute pe zi, la 10 ani aceeași limită ar putea părea depășită.

Prin urmare, e nevoie de consecvență în stabilirea limitelor și abordării de creșterea copilului (ca valori și principii generale de viață), dar, în același timp, e nevoie să fim deschiși și să urmăm necesitățile și aptitudinile acestuia.

Și noi creștem și învățăm mereu lucruri noi, așa că e posibil să vrem să abordăm diferit anumite situații. Foarte bine! La început, nu îi puneam nici o limită copilului meu, din dorința de a nu-i îngrădi libertatea, dar mi-am dat seama că nici așa nu e în regulă. Și am început să stabilesc limite clare, numai acolo unde se impuneau și spuse cu blândețe și empatie. Încă mai protestează la limite, dar suntem pe drumul cel bun!

8. Arată-i mereu că dragostea ta e necondiționată

Copilăria este perioada în care învățăm cel mai mult. Prin urmare, și perioada în care greșim cel mai mult, pentru că prin încercare-eroare ajungem la rezultatele finale. E important să le arătăm copiilor, cu fiecare ocazie, că îi iubim pentru ceea ce sunt ei și nu pentru ceea ce fac.

Nu vreau să încurajez lipsa de reacție la un comportament pe care nu îl considerați adecvat. Ei au nevoie să știe ce este și ce nu este acceptat, însă, atât ei, cât și noi, trebuie să învățăm să facem distincție între comportament și persoana în sine.

Folosirea etichetelor este modalitate prin care ne arătăm dezaprobarea față de persoana copilului și nu față de comportamentul lui. Când un adult îi spune unui copil că e ”rău”, copilul înțelege și ajunge să și creadă că așa este el. Dar, de fapt, adultul se referă la faptul că un anumit comportament este inadecvat. E o capcană în care cad mulți adulți, iar cei care suferă sunt copiii.

Comparațiile sunt percepute de copii ca o dezaprobare. Fiecare om este unic și minunat în unicitatea lui. Să recunoaștem și să apreciem asta în copiii noștri!

Să îi iubim pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce ne-am dori să facă sau să devină!

9. Cunoașteți propriile nevoi și limitări ca părinte

Cu toții avem puncte tari și slăbiciuni. Așa e natura umană: perfectibilă. Și asta e minunat pentru că doar așa putem evolua!

Recunoaște-ți abilitățile și notează-le: ”sunt răbdător”, ”sunt iubitor”, ”Sunt atent”. Apoi gândește-te și la aspectele pe care le poți îmbunătăți și ia-ți angajamentul să lucrezi cu ele: ”vreau să le acord mai mult timp”, ”vreau să fiu mai implicat în activitățile lor”, ”vreau să fiu mai consecvent”.

Fii realist în stabilirea așteptărilor, atât legate de tine, de copiii tăi, cât și de partener. Nu trebuie să ai toate răspunsurile. Fii înțelegător cu tine! Cu siguranță, faci ce știi și poți mai bine! Și te străduiești să faci din ce în ce mai bine.

Admite când ești epuizat și ia o pauză. Fă ceva ce îți place și îți face bine!

Încarcă-ți bateriile! Pentru că dacă tu nu ești cu rezervorul de dragoste și liniște plin, nu vei putea să le dai celor din jurul tău asta. Ai grijă de tine, ca să poți avea grijă de copiii tăi!

În plus, copiii copiază comportamentele părinților. Sigur vrei să aibă grijă de ei, să fie bine fizic și emoțional, echilibrați și să găsească resurse în ei pentru a face toate astea. Așadar, fii tu modelul pentru ca ei să învețe aceste aspecte.

Și nu uita: ești un părinte minunat, care își dorește tot binele pentru copilul său și care face eforturi să fie cel mai bun părinte care poate fi!