Cum să faci față sentimentului de neputință atunci când copilul tău devine adolescent

Adolescența este un punct de cotitură. Copilul tău nu este încă adult, se caută pe sine, își testează propriile limitele și pe ale tale.

În această etapă a vieții, majoritatea părinților întâmpină dificultăți – nu știu cum să se comporte, oscilează între nevoia de a lăsa copilul să crească și să aibă propriile experiențe și nevoia de a fi prezent alături de el pentru a-l susține cât mai bine, pentru a-l proteja. Deși nu trebuie să vorbim neapărat despre o criză, toți adolescenții trec prin tulburări profunde, atât din punct de vedere psihologic, cât și fizic.

Însă adolescența nu este un moment de tranziție doar pentru copii, ci și pentru părinți. Într-adevăr, un adolescent este un tânăr care urmează să plece și care se pregătește pentru asta! Astfel, adolescența copilului tău poate fi o oportunitate de a lucra cu tine însuți – este important să fii conștient de rănile pe care le-ai suferit și să le dai sens pentru a avea relații familiale armonioase.

Cum să faci față sentimentului de neputință atunci când copilul tău devine adolescent

A te confrunta cu un adolescent care se simte bine cu prietenii săi, care pare să găsească fericirea în afara căminului părintesc poate fi o experiență dureroasă pentru părintele care ajunge să se simt inutil și neputincios.

În acest context, putem vorbi despre o pierdere a controlului ce provoacă îngrijorare. Această îngrijorare se poate transforma în stres, iar părintele va folosi diferite strategii pentru a face față:

  • întărește controlul asupra adolescentului;
  • transmite copilului propriile temeri.

De aceea, adolescența copilului tău poate fi momentul potrivit pentru a-ți revizui și pentru a-ți reorienta viața, pentru a găsi sens în ea în afara calității de părinte,  pentru a dobândi inteligență emoțională și relațională.

În definitiv, există o căutare paralelă a sensului și a identității: adolescentul și părintele se întreabă deopotrivă cine sunt ei înșiși.

Dotează-te cu instrumentele necesare pentru canalizarea furiei și stresului

Un părinte stresat are mai multe șanse să aibă reacții disproporționate și potențial violente (țipete, pedepse, agresiuni fizice etc.). În acest sens, Isabelle Filliozat recomandă părinților folosirea unor instrumente de gestionare emoțională precum:

  • a deveni conștient de senzațiile și emoțiile trăite („Sunt stresat și dacă spun ceva, arunc totul în aer” – am nevoie de o pauză;
  • a demonstra auto-empatie prin recunoașterea propiilor nevoi („da, așa este, am nevoie … și aș vrea să…”);
  • a folosi tehnici de canalizare a furiei și a stresului (bea un pahar cu apă, plimă-te, privește natura, respiră);
  • a umple propriul rezervor emoțional prin activități plăcute, prin contact cu oameni dragi;
  • a găsi grupuri de sprijin.

Continuă să fii portavionul de care are nevoie copilul care a devenit adolescent

Isabelle Filliozat folosește termenul de „portavion” pentru a desemna atitudini care susțin dezvoltarea emoțională a copilului devenit adolescent:

  • oferă-i afecțiune;
  • umple-i rezervorul;
  • asigură-i o bază;
  • fii acolo pentru el și împreună cu el.

Astfel, timpul petrecut de părinți cu adolescentul îl fac pe acesta să se simtă important, demn de a fi acceptat și iubit așa cum este. Acest lucru se poate întâmpla prin:

  • a fi disponibil;
  • a-l asculta;
  • a da semne de atenție și expresii de dragoste;
  • a-i oferă un zâmbet sau a-l întâmpina cu o atitudine iubitoare;
  • a face lucrurile împreună;
  • a petrece timp împreună (jocuri de societate, sport sau cumpărături etc.).

Atenție! Adolescenții riscă să respingă părinții care se prefac, care îi controlează excesiv sau care doresc spre, exemplu, să-i îmbrățișeze în fața prietenilor. În schimb, se pot răsfăța într-un moment calm, propice unei discuții simple, când sunteți prezenți doar voi.

În ciuda tuturor eforturilor pe care le depunem, Isabelle Filliozat ne reamintește că este necesar să ne vindecăm în interior, astfel încât să putem fi adulții de care au nevoie adolescenții. Este într-adevăr dificil să te conectezi cu dragostea pe care o ai pentru adolescentul tău atunci când ești nesigur în interior.

În plus, nu uita că adolescentul tău are nevoie de ascultare, nu de o soluție. Învăță să întâmpini binele și răul cu aceeași atenție, cu aceeași stabilitate emoțională. Această stabilitate emoțională îți permite să fii prezent în relație,  să fii recunoscător, mai degrabă decât să reacționezi excesiv, să critici sau să pedepsești.

Concluzie

Prin urmare, pe măsură ce copiii fac trecerea spre adolescență, se confruntă cu multe schimbări: se afirmă, se construiesc, testează limitele și sunt în căutare de sine. Tinerii tind să provoace, să se răzvrătească, să se închidă în camerele lor trântind ușile, în timp ce părinții caută să-și stabilească autoritatea pentru a fi respectați; în cele din urmă, toată lumea se simte neajutorată.

In concluzie, pentru o comunicare adecvată cu copiii și mai ales cu adolescenții, specialiștii propun 5 principii de avut în vedere:

  • ia-l în serios;
  • vorbește-i cu respect și cu sinceritate;
  • pune temporar între paranteze răspunsurile tale gata pregătite;
  • întreabă-te dacă vorbele tale ajută sau fac rău;
  • ascultă-l chiar și atunci când nu îți place ce auzi.

În acest sens, pentru a crea o legătură puternică și o conectare veritabilă cu copilul tău, îți propunem să descoperi și ideile surprinse în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag.

Tu cum percepi adolescența copilului tău? Ai întâmpinat dificultăți? Împărtășește cu noi!

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has One Comment

  1. Dragomir

    Un articol foarte bun.
    Am mai învățat ceva…
    Mulțumesc mult.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes