Ai ezitat vreodată să-ți ceri iertare copilului tău de teamă să nu-ți pierzi autoritatea? Mulți dintre noi am fost învățați că în fața unui copil nu trebuie să-ți arăți și slăbiciunile. Însă e posibil să fi simțit și tu vinovăție după un moment în care ți-ai pierdut cumpătul și-ai reacționat nepotrivit.

Iată că, în ciuda atenției pe care o putem acorda acțiunilor noastre, ca părinți, nu suntem infailibili.  Se întâmplă uneori să ne rănim copiii – atunci când ne pierdem răbdarea, când folosim cuvinte care îi pot durea, când îi amenințăm sau îi repezim pentru că nu avem timp.

Cu toate acestea, a-ți cere iertare copilului tău atunci când ai greșit este un gest important ce întărește legătura dintre voi. Recunoașterea unei greșeli și căutarea unor modalități de a o remedia este o dovadă că vrei să îndrepți ceea ce ai greșit, că emoțiile resimțite de copilul tău sunt importante pentru tine și că te angajezi într-un proces real de învățare prin exemplu. Astfel, copilul tău va dovedi mai mult respect pentru tine și se va simți în siguranță în fața acestui comportament responsabil.

A-ți cere iertare este un semn al inteligenței emoționale

Gândul de a cere iertare și admiterea propriilor greșeli pot fi înfricoșătoare pentru unii: teama părintelui de a-și pierde autoritatea, de a fi văzut slab sau de a se umili sunt doar câteva dintre reacțiile pe care le putem dovedi atunci când greșim. În acest sens, Claude Steiner, pionier al alfabetizării emoționale, recunoaște că există multe obstacole de depășit înainte să fim capabili să ne asumăm responsabilitatea și să oferim scuze sincere. Pentru că asumarea responsabilității este strâns legată de rănile emoționale pe care le comitem față de ceilalți (inclusiv față de copii) și presupune recunoașterea sinceră, cu inima deschisă, a greșelilor noastre.

Oferă copilului tău ceea ce are cu adevărat nevoie

Alfie Kohn, susținător al drepturilor copiilor, se întreabă câți copii nu au avut posibilitatea de a primi ceea ce meritau, deoarece părinții lor (și/sau profesorii) au trăit cu gândul că nu sunt suficient de fermi, convinși fiind că a-și exercita forța este singurul mod de a interacționa cu copiii.

În realitate, însă, dacă ai spus sau ai făcut ceva ce regreți, poți oricând reveni pentru a-ți cere scuze, recunoscând emoția copilului – cel mai probabil furie, frică și tristețe în față strigătelor părintelui. Astfel, te poți angaja să iei măsuri pentru a nu mai manifesta violență (fizică și/sau psihologică). Căci a-ți recunoaște greșelile și a-ți cere scuze este benefic atât pentru copilul tău, cât și pentru tine, deoarece este un act ce remediază relația și stabilește calea schimbării.

Cere-ți iertare copilului tău pentru a fi un bun model de imitat

Când îți recunoști greșelile și îți ceri scuze (față de copil, dar și față de alți adulți), oferi un model bun pe care copilul să-l imite. Astfel, a-i cere iertare copilului tău are mai multe beneficii educaționale:

• repararea rănilor emoționale cauzate;
• dezvăluie cum se conturează o relație de încredere în care fiecare își poate arăta vulnerabilitatea fără a fi batjocorit sau pedepsit;
• deschide calea remedierii (materiale și/sau morale) prin schimbare.

 În plus, completarea unor scuze sincere cu soluții și angajamente este și mai puternică („Voi face altfel încât să nu se mai întâmple / mă angajez la …”). Copiii nu ne ascultă întotdeauna, însă întotdeauna ne urmăresc!

Cum să-ți ceri iertare?

Cuvintele și atitudinea sunt suficiente. Așa cum spune Isabelle Filliozat, când ai fost copleșit de emoțiile tale, empatia înseamnă să știi cum să-i spui copilului tău: „Te-ai speriat când am țipat, îmi pare rău, nu voiam să îți fie frică; mi-a fost frică și mie, de aceea am strigat”; astfel, îi vei da cheile pentru a analiza comportamente, îl vei asigura de dragostea ta, îl vei face să înțeleagă că acorzi atenție la ceea ce simte, în ciuda faptului că ai avut o reacție nepotrivită.

Concluzie

Prin urmare, putem vorbi despre existența a cinci limbaje ale iertării pe care le poți avea în vedere în remedierea greșelilor tale:

• exprimă-ți regretele pe cale orală („Îmi pare rău!”);

• recunoaște-ți responsabilitatea („Am greșit să …”);

• oferă compensare (cuvinte de reparație emoțională, reparații materiale);

• angajează-te să te schimbi în viitor și să nu mai repeți aceeași greșeală (și să te ții de promisiune);

• cere-ți iertare asumându-ți riscul ca celălalt să nu-ți acorde iertarea.

Aceste 5 limbaje ale iertării prezentate de Gary Chapman într-una din cărțile sale pot fi combinate astfel încât o cerere de iertare să fie sinceră și primită de celălalt ca o mărturie autentică de dragoste și respect.

Mai mult, a-ți cere scuze vine la pachet cu înțelegerea „dreptului de a greși”. Când copilul tău înțelege că are dreptul să facă greșeli, îl poți determina să vadă că și alții au dreptul să facă greșeli. Astfel, puiul tău va dobândi reflexul de a-și corecta greșelile (ex. șterge apa vărsată, își cere scuze pentru că a făcut să plângă un prieten etc.), va învăța că poate avea șansa de a repara, ceea ce-i ușurează conștiința și îl responsabilizează.

 Cu timpul, în situațiile concrete de zi cu zi, puiul tău va învăța treptat importanța împărtășirii, respectului, iertării și onestității.

Pentru a crea o legătură puternică și o conectare veritabilă cu puiul tău, poți folosi și ideile propuse în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag.

Tu îi ceri iertare copilului tău atunci când greșești?