În articolul de ieri am aflat cum le transmitem copiilor noștri anxietatea noastră, în articolul de azi vom afla ce putem face noi ca părinți să oprim acest ciclu de transmitere a anxietății copiilor noștri.
Dacă observi acest ciclu și în familia ta, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să recunoști de unde pornește, care este motivul pentru care începe acest ciclu de fiecare dată.
Observă-te zilnic
Observă care sunt tiparele tale de relație și cum se manifestă copilul observând aceste tipare. Pune-ți întrebări cum ar fi: „Ce evit să văd la mine și în propriile mele relații cu adulții, atunci când mă focusez atât de mult pe copilul me?”
Fii atent/ă la copilul tău și vezi ce oglindește prin comportamentul său. Sunt cumva expresii de tensiune în familie sau tipare de relații ineficiente care necesită o mai mare atenție în viitor?
Atunci când începem să vedem că al nostru copil este un purtător de simptome al unității familiale și nu un „copil cu probleme”, vom fi mai înțelepți și mai empatici cu el. Furia și frustrarea vor dispărea treptat și ele.
Anxietatea parentală
Apare atunci când emoțiile noastre sunt tot mai greu de gestionat și începem să le descărcăm asupra copilul nostru, fără să ne gândim dacă prin comportamentul nostru am răspuns nevoii sale legitime. De cele mai multe ori nici nu ne dăm seama ce se întâmplă.
Cum putem opri transmiterea anxietății noastre la copii?
1. Ai grijă de tine
Ai grijă de tine emoțional și fizic, astfel încât copiii tăi să ia exemplu tău pozitiv. Acordă mai multă atenție relațiilor pe care le ai. În loc să fii iritat/ă și supărat/ă, spune ce gândești.
Rezolvă-ți problemele astfel încât anxietățile tale nerezolvate să nu se reverse asupra copiilor tăi.
2. Observă-te
Observă-te pe tine cu stările pe care le ai . Observă-te cu reacționezi în diferite ipostaze. Care sunt emoțiile tale predominante zilnic? Poți chiar să ții un carnețel în care atunci când îți aduci aminte să notezi acele emoții pentru a puta observa pe termen lung care este tiparul tău emoțional.
Încearcă să vezi de unde vine întreaga dramă a familiei tale. Ce declanșează acele stări. Care sunt rănile tale?
3. Stabilește limite cu blândețe și empatie
Atunci când stabilim limite cu blândețe și suntem alături de ei cu empatie, copiii colabprează mai ușor.
4. Recunoaște-ți propria contribuție la această dramă
Uită-te la ce faci tu, nu la ce nu face copilul tău. Urmărește-te ce faci și încearcă să fii cât mai clară și mai directă posibil.
Atunci când înțelegi cu ce ai contribuit tu la această situație, atunci poți schimba acea parte care ține de tine, care adaugă la ciclul de anxietății și comportamentului greu de gestionat al copilului tău.
Prin înțelegerea modului în care funcționează familia ta și a modului în care anxietatea operează în familia ta, îți poți utiliza principiile pentru a-ți ghida gândirea și răspunsurile. Acest lucru va ajuta la oprirea reactivității care de multe ori se transferă de la un membru al familiei la altul.
Citește mai mult despre cum poți avea o relație grozavă cu al tău copil în cartea ”Copilul tău este un geniu!”:
Atunci când ne putem vedea copilul ca fiind separat de noi, ne vom putea vedea și mai clar și mai obiectiv pe noi înșine.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 40 shares