Dacă ai cel puțin doi copii, ca și mine, iubirea pentru copiii tăi și dragul de a-i vedea împreună se împletește cu dorința de a crește prieteni pe viață dar și cu tachinările, frecușurile, certurile și chiar competiția dintre ei.

Pe ce se luptă, de fapt, copiii tăi?

Probabil și tu ți-ai pus această întrebare. Ce au de împărțit, ce nu le ajunge, care e acel lucru pentru care își scot săbiile la propriu și la figurat?

Nici mai mult, nici mai puțin decât pe iubirea ta!

Iată esența rivalității dintre frați: dorința profundă a iubirii și atenției exclusive a părinților. Doar simpla prezență a unui frate se traduce prin mai puțin. Mai puțin timp, mai puțină atenție, mai puțină apreciere și sentimentul că poate el, copilul, nu este atât de demn de iubirea ta, a părintelui, ca fratele/sora lui.

„Dar noi le împărțim totul egal! N-au niciun motiv să se certe!”

Asta mi-a trecut și mie prin cap la început, și se pare că nu sunt singura. Egalitatea rezolvă totul. Sau… Nu?

Părinții adoptă principiul egalității tocmai în ideea ca ai lor copii să nu aibă niciun motiv de ceartă. Le taie mărul în 2 bucăți egale, le iau mingii de culori și modele identice, îi trimit în aceleași tabere și le aduc, uneori, aceleași cadouri.

Însă copiii sunt diferiți și au nevoi diferite și, deși ei cer egalitate, nu sunt satisfăcuți când o primesc și asta nu le va potoli setea de dreptate sau competitivitatea.

Sunt situații când soluția evidentă și cea mai potrivită este egalitatea. Și e normal s-o aplicați. Însă nu faceți din asta o lege de netrecut – este mai degrabă o idee preconcepută a părinților că, pentru a nu simți că favorizează pe unul dintre ei, să le dea egal.

Concentrează-te pe unicitatea fiecărui copil!

„Să fii iubit EGAL” înseamnă pentru copii cumva să fii iubit mai puțin…

Să fii iubit în mod UNIC – pentru felul de a fi special al fiecăruia – înseamnă să fii iubit exact cât ai nevoie” scria Adele Faber în cartea Rivalitatea dintre frați.

Unicitatea are puterea să-i facă pe copii să se simtă iubiți și apreciați pentru cine sunt și nu în relație cu oricine altcineva. Plus că scade competiția dintre ei.

Copiii pot cere egalitate cel mai adesea în ce privește lucrurile,  iubirea și timpul.

Haideți să luăm un exemplu despre iubire care cred ca e cel mai greu de gestionat:

‼️„Tati, pe cine iubești mai mult, pe mine sau pe fratele meu?”

Egalitate: „Doar ți-am zis deja de o mie de ori că vă iubesc pe amândoi la fel.”

Unicitate: „Nu e unul ca tine în toată lumea, nimeni nu râde ca tine! Și ne distrăm așa de bine împreună! Ești partenerul de joacă perfect. Sunt atât de fericit că ești fiul meu!”

Alte comportamente involuntare ce pot să le hrănească competiția

Există unele comportamente care, vrem sau nu să recunoaștem, ne cam vin automat.  Cum ar fi comparațiile, etichetarea copiilor și distribuirea lor în anumite roluri, lauda față de frate sau favoritismul. Mai jos am detaliat aceste comportamente și ți-am oferit câteva alternative pentru a le înlocui.

Comparațiile

Știu, și cei mai bine intenționați și mai conștienți părinți își compară câteodată copiii. Ne scapă, ne ies cuvintele fără să ne dăm seama și facem tot felul de aprecieri care ne fac rău tuturor, copiilor (și încrederii în ei) dar și relației dintre ei (devin din ce în ce mai competitivi și au tot timpul ceva de demonstrat).

Iată ce mesaje recepționează copilul când este comparat:

➡Nu mă iubești pentru cine sunt;

➡Nu sunt destul de bun;

➡Nu mă voi ridica la înălțimea așteptărilor tale, așa că de ce să mai încerc?

➡Îți place de toată lumea mai mult decât de mine;

➡Dacă nu sunt cel mai bun la a fi bun, voi excela în a fi RĂU.

Nu-i așa că ultima frază vă pare familiară? Și cam justifică multe din comportamentele copiilor noștri…

Pe lângă accentuarea competitivității, comparațiile te fac să nu ai încredere în tine, să te compari tot timpul cu ceilalți, să măsori orice faci cu ceea ce fac cei din jur.

Orice ai avea să-i comunici copilului, poți s-o faci direct, fără vreo referință la fratele/sora sa. Nimic din ce face fratele lui, n-are de-a face cu el așa că oprește ciclul comparațiilor.

 Cu ce să înlocuiești comparațiile? Descrie!

Descrie ce vezi, ce îți place, ce nu îți place, ce simți, ce trebuie să fie făcut.

De exemplu. În loc de „Tu ești mai ordonat ca fratele tău” spune „Ți-ai pus lucrurile la locul lor și asta mă ajută foarte mult.”

E foarte important ca toți copii voștri să simtă că mama și tata îi văd ca pe indivizi separați și nu sunt interesați să-i compare.

Orășelul Stinghiuță – jucăria de construcție care-i ajută pe frați
să petreacă timp de calitate împreună

Îți prezentăm Orășelul Stinghiuță, un joc de construcție din lemn care vă va aduce multe ore de joacă împreună, și care le vor antrena copiilor tăi creativitatea și abilitatea de a rezolva probleme.

Jocul conține 120 de cărămizi de lemn și o bilă plus instrucțiuni grafice pentru înălțarea a 5 construcții reprezentative.

Este un joc de construcție care se poate juca într-un număr nelimitat de modalități: puteți construi clădiri emblematice precum Panteonul, Ateneul Român, Casa Presei Libere, Turnul de Apă sau un traseu cu bilă, fie după cum îi dictează imaginația și viziunea copilului.

Jocul dezvoltă motricitatea, reziliența, răbdarea, îndemânarea și spiritul artistic.

Este ideal pentru jocul în echipă, fie cu părinții, cu frații sau prietenii.

Pentru mai multe detalii despre Orășelul Stinghiuță, accesează linkul acesta. 

Etichetarea copiilor – distribuirea în diverse roluri

„Curajosul”, „responsabilul”, „băgărețul”,„artista”, „băiatul mare” și câte și mai câte … Copiii își asumă diverse roluri ba uneori le dăm noi, părinții ori frații.

La prima vedere, este foarte natural și normal să atribuim fiecăruia roluri. Fiecare copil se naște cu anumite înclinații, talente, are anumite arii de interes și la care se pricepe bine.

Însă aceste roluri ne limitează, ne blochează într-un tip de comportament și răspuns și ajung să ne facă să ne identificăm cu ele, limitându-ne puterea de dezvoltate și de schimbare.

Noi, părinții, avem puterea de a influența modul în care se dezvoltă copiii, ca și de a-i elibera de rolurile care îi limitează.

De multe ori, copiii își asumă singuri diverse roluri fiind conștienți de beneficiile pe care le prezintă fiecare: copilul bun primește iubire și aprobare, copilul problemă primește atenție (chit că e negativă), neajutoratului îi sare toată lumea în ajutor, etc.

Gândiți-vă la voi, ca și copii, ce roluri aveați? Eu, de exemplu, eram cea mică, care învăța bine și se pricepea doar la învățat, extrem de nepricepută și neîndemanatică.

Și eram adeseori șicanată de fratele meu și chiar de părinți pentru acestea. Și am crescut fiind convinsă că așa sunt eu. Între timp, m-am schimbat și dezvoltat și o parte au devenit puncte forte, altele le-am transformat în opusul lor.

Acum cred că începeți să înțelegeți cum ne pot face rău, ca persoane dar și ca relații, aceste roluri.

Cum le schimbăm? Vezi infograficul pregătit de noi.

Favoritismul

„Dacă vrem să nu mai arătăm favoritism față de unul din copii, trebuie să recunoaștem față de noi că îl simțim.” scria Adele Faber în cartea sa Rivalitatea dintre frați.

Haideți să ne uităm în oglindă cu sinceritate și să recunoaștem. Avem un copil favorit. Fie că e mezinul și tu ai fost fratele/sora mai mică și îl înțelegi mai bine, fie îți e mai ușor cu el, fie seamănă cu tine sau te vezi pe tine când erai mic/mică.

Este normal să simțim lucruri diferite față de persoane diferite, chiar dacă amândoi sunt copiii noștri. Ceea ce este esențial este să fim siguri că acea strălucire din ochii noștri când ne uităm la copilul favorit, să o folosim din belșug față de toți copiii.

Antidotul pentru favoritism

Privește-ți cu atenție copilul mai puțin favorit , găsește-i punctele forte, acel ceva care-l face unic și apreciază-l, scoate-l în evidență, sărbătorește-l.

Păstrează lauda doar pentru urechile celui care le merită

Adesea, când unul dintre copii face ceva extraordinar, suntem tentați să-l lăudăm zgomotos, chiar de față cu fratele!

Te poți gândi chiar că-l motivează pe frate sau îl face să-și admire fratele mai mult. Însă cel mai adesea, copiii simt lauda la adresa fratelui ca pe o plângere sau critică la adresa lor. O traduc imediat din „fratele tău este atât de inteligent” în „mama crede că eu nu sunt”.

În loc de încheiere

Viața de părinte este, fără îndoială, plină de provocări, iar când ai cel puțin 2 copii, lucrurile par să se complice și mai mult. Ei cresc, cum ai rezolvat o problemă dintre ei, apar altele, dinamica relației lor se schimbă, la fel și cea cu tine. Dar nu te-ngrijora!

Cum nu există copii perfecți, nici părinți perfecți. Singura calitate de care ai absolută nevoie, pe lângă dragostea ta nemărginită, este dorința de a învăța și a crește ca părinte, alături de copiii tăi.

Pentru acest lucru, echipa Tikaboo ți-a pregătit numeroase ebook-uri care te vor ajuta să fii un părinte mai bun în fiecare zi. În acest moment există peste 10 astfel de documente extinse pe numeroase teme, de la relația cu copiii, jocuri și activități, temele pentru acasă, până la un document curpinzător despre gestionarea geloziei dintre frați.

Le poți accesa pe toate în mod gratuit de aici.