Familia – Cercul de încredere pentru dezvoltarea armonioasă a copilului

Încrederea este în general definită ca o credinţă pozitivă în binele din oameni şi din lume. Încrederea este o emoţie şi un raţionament, în acelaşi timp. Presupune să îţi arăţi vulnerabilitatea către oameni cu credinţa că aceştia nu vor profita de ea.

De multe ori încrederea în oameni  vine odată cu experienţa pozitivă legată de cei apropiaţi nouă dar, mai ales, din modelul de ataşament din copilăria timpurie.

Abilitatea de a avea încredere se bazează pe sentimente de siguranţă şi acceptare. Iar aceste sentimente  se clădesc încă din primele ore de viaţă, prin crearea unui mediu de siguranţă, în care copilul să se simtă iubit necondiţionat, acceptat şi apreciat.

Cei mai mulţi părinţi sunt de acord că încrederea este fundaţia unei relaţii sănătoase şi apropiate cu ai lor copii. Dar nu sunt siguri cum să construiască şi să consolideze acest sentiment ţinând cont de nevoile de bază ale copilului şi de etapele de dezvoltare.

Iată care sunt etapele de dezvoltare a încrederii, de la naştere la 12 ani:

  • la bebeluşi (0-13 luni) – Încrederea se formează prin răspunsul adecvat şi cât mai prompt la nevoile copilului (exprimate cel mai adesea prin plâns). Astfel, ei învaţă că părinţii îi iubesc şi le sunt alături. Când lăsăm bebeluşul să „plângă până-i trece”, el nu va învăţa să se liniştească singur (cum se credea în trecut) ci va învăţa că nu poate să se bazeze pe cei apropiaţi pentru îndeplinirea nevoilor lui;
  • La copilaşul foarte mic (13 luni- 3 ani) – e vremea dezvoltării autonimiei, a NU-urilor şi a tantrumurilor. Răspunsul empatic şi crearea spaţiului de exprimare a emoţiilor, punând limite sănătoase şi ascultând cu adevărat, aşa se formează încrederea copilului. Pedeapsa şi ruşinarea transmit mesajul copilului că nu poate avea încredere în părinţi în ce priveşte emoţiile sale;
  • 3-6 ani – acum apar primele semne ale ascunderii adevărului, chiar primele minciuni. Orice comportament este o comunicare, şi mesajul este destul de clar: nu au destulă încredere în noi să ne spună adevărul. Este posibil să-i fi criticat sau pedepsit pentru acţiuni asemănătoare ori ca aşteptările noastre să fie prea ridicate iar copilul minte pentru a nu dezamăgi;
  • 6-12 ani – Copiii devin din ce în ce mai independenţi deşi încă au nevoie de conectarea profundă cu părinţii. Veţi fi adesea provocaţi, limitele se împing şi renegociază iar copiii au atitudini obrazniceN-o luaţi personal, nu este despre voi!

Faceţi diferenţa între copil şi comportament, oferiţi încredere şi ascultare în loc de predici. Validarea emoţională şi empatia sunt esenţiale în cultivarea unei relaţii de încredere la această vârstă.

Capacitatea umană de a avea încredere este diferită de la o persoană la alta şi s-a demonstrat că îşi are rădăcina în modelul de ataşament (modelul de ataşament securizant asigură o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă) care se dezvoltă în primii ani de viaţă, şi care va constitui „programul” care rulează inconştient şi care determină cum vedem lumea şi pe oamenii din ea.

Cum îi învăţăm pe copii să fie încrezători şi demni de încredere?

Cel mai bun mod de a-i învăţa pe copii despre încredere este prin propriul exemplu. Cu alte cuvinte aveţi încredere în copii voştri şi, cu timpul, experienţa şi dezvoltarea lor, vor deveni şi ei persoane de încredere.

Nimic nu spune „am încredere în tine” mai bine decât îndeplinirea promisiunilor. Să avem grijă ca atunci când promitem ceva, să ne ţinem de cuvânt, iar aici intră şi onestitatea, deschiderea faţă de copii şi a nu folosi minciuna şi păcăleala, sub nici o formă.

Există mai multe valori şi obiceiuri pe care putem să le includem în viaţa noastră de familie pentru a dezvolta un climat de încredere şi respect, o parte din ele se regăsesc în infograficul alăturat.

Familia – Cercul de încredere pentru dezvoltarea armonioasă a copilului 1

Inteligenţa emoţională şi încrederea

Pentru a-i învăţa pe copiii să aibă încredere în ei, trebuie să-i învăţăm despre emoţiile lor şi cum să le asculte, cum să le interpreteze. Asumarea responsabilităţii pentru propriile emoţii creează  infrastructura unei relaţii de încredere şi poate fi integrată mult mai uşor dacă şi părinţii au o inteligenţă emţională crescută. Puteți crește inteligența emoțională prin joacă. Vă recomandăm EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale.

„Credinţa poate muta munţii. Neîncrederea îi poate crea.” Howard Wight

Să ne închipuim o lume dominată de neîncredere: nu vedem prea multe maşini, oamenii nu au încredere că ceilalţi participanţi la trafic vor respecta regulile, că îşi vor păstra banda şi nu vor trece pe roşu doar penru că se grăbesc; vedem oameni singuratici, prietenia şi relaţiile de amiciţie sunt un lucru periculos şi scepticismul este cea mai bună apărare… iar copiii, aceştia fie se agaţă de părinţi sau educatori în speranţa unui dram de atenţie fie, la polul opus, evită orice interacţiune ori conectare, trăind cu teama de respingere sau chiar de abandon…

Nu e o perspectivă plăcută…Totuşi, să fim atenţi să nu cădem în extrema cealaltă de a fi prea încrezători, şi a nu trece prin filtrul gândirii situaţii şi relaţii care se pot dovedi periculoase.

Mesaje de neîncredere şi ceea ce transmitem, de fapt, copiilor.

De multe ori, din dorinţa de a-i proteja, de a-i ajuta, a preveni greşelile sau eventualele eşecuri şi a le uşura drumul prin viaţă, părinţii intervin şi le răpesc copiilor şansa de a învăţa noi abilităţi, de a-şi  înfrunta temerile sau de a rezolva problemele. Şi toate acestea transmit mesaje de neîncredere copiilor.

 

Familia – Cercul de încredere pentru dezvoltarea armonioasă a copilului 2

Jocuri care dezvoltă încrederea copiilor

Joaca şi conectarea prin joacă dezvoltă încrederea . Când ne distrăm alături de copii, ei sunt încredinţaţi că ne bucurăm de ei şi de prezenţa lor.

Vă propunem un joc pe care îl puteţi  juca împreună pentru o relaţie mai apropiată, întărirea încrederii şi…multă distracţie:

  • De-a baba oarba. Jocul oferă ocazia de creştere a încrederii între copil şi părinte, dezvoltă încrederea în forţele proprii şi încrederea în echipă.
    Regulile jocului: avem 2 jucători, unul va fi legat la ochi iar celălalt îi va fi ghid. Primul jucător, legat la ochi astfel încât să nu vadă nimic, va parcurge un traseu cu diverse obstacole (din materiale moi, jucării, perne etc.) ghidat doar de vocea celui de-al doilea, fără să îl atingă.

La finalizarea cursei, schimbaţi rolurile păstrând aceleaşi reguli iar la final împărtăşiţi impresii despre cursă.

Mai multe idei de activități pentru dezvoltarea încrederii, puteți găsi în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru, împreună cu prof. Florian Colceag (supranumit ”creatorul de genii”).

Vă așteptăm alături de noi în Lumea Emoțiilor, săptamana viitoare, când vom explora FRUSTRAREA, o emoție care le dă de furcă multor copii, dar și părinți.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes