Familia monoparentală

Fiecare adult și fiecare copil are un limbaj principal de iubire, o modalitate în care el înțelege cel mai bine afecțiunea celuilalt.

Iubirea este fundamentul unei copilării lipsite de griji. Pentru a deveni un adult responsabil copilul trebuie să știe că este iubit. Astfel el va deveni un adult generos şi iubitor la rândul lui.

Doar atunci când un copil se simte cu adevărat iubit şi înconjurat de afecţiune se poate dezvolta la un potenţial maxim.

E posibil ca tu să îți iubești cu sinceritate copilul. Dar dacă el să nu simtă acest lucru; dacă nu vorbești acel limbaj al iubirii prin care într-adevăr să vă comunicaţi dragostea , el nu se va simţi iubit.

Viața de familie în familiile monoparentale poate fi destul de stresantă pentru adult și copii. Membrii se pot aștepta nerealist că familia să poată funcționa ca o familie cu doi părinți.

Părintele unic

Se poate simți copleșit de responsabilitatea multitudinilor de sarcini cu privire la îngrijirea copilului; menținerea unui loc de muncă, achitarea facturilor și treburilor casnice. Și în acest fel este posibil să neglijeze nevoile emoționale ale copilului.

Familiile monoparentale se confruntă cu multe alte presiuni și potențiale domenii problematice la care familia nucleară nu trebuie să le facă față.

Cercetătorii sociali au descoperit că acești copii care cresc în familii monoparentale sunt dezavantajați în alte moduri în comparație cu familiile cu doi părinți.

Multe dintre aceste probleme sunt legate direct de starea economică precară a familiilor monoparentale; nu doar de stilul parenting.

Cu toate acestea, nu în toate familiile lipsa unui al doilea părinte are un impact negativ asupra copiilor. De multe ori instabilitatea familială, lipsa structurii și aplicarea inconsecventă a standardelor părintești are mai mari efecte negative asupra copiilor decât lipsa unui părinte.

A fi crescut de un singur părinte este o provocare atât pentru copil cât și pentru părinte. Impactul vieții cu un singur părinte își lasă amprenta în moduri surprinzătoare; mai ales când vine vorba despre relațiile viitoare.

Fiecare copil și adult are 5 limbaje prin care simte că iubirea ajunge la el:

1. Mângâierile fizice

2. Cuvintele de încurajare

3. Timpul acordat

4. Darurile

5. Serviciile

Pentru o descriere detaliată a lor, citiți aici.

Iată câteva idei prin care poți să-ti dai seama ce simte copilul tău și ce poți face în acest sens:

1. Întocmește o listă

cu momentele sau evenimentele traumatizante începând din momentul de când ai rămas părinte unic.

2. Observă ce s-a schimbat în relaţia afectivă cu copilul tău

în ce fel aceste evenimente au afectat capacitatea ta de a te adresa copilului în principalul său limbaj de iubire şi ce ai putea face pentru a îmbunătăţi situaţia ? (Exemplu: tensiunile financiare, sociale, lipsa de timp, precum şi stresul personal.)

3. Observă felul în care copilul îşi exprimă iubirea faţă de fraţi, de prieteni, de profesori, de bunici etc.

În ce fel seamănă aceste exprimări sau diferă de cele faţă de tine ? Dacă există diferenţe, întreabă-te care este principalul motiv ?

4. Care sunt sentimentele pe care le-a exprimat copilul tău în urma dispariţiei sau mutării unuia dintre părinţi:

frică, mânie, nelinişte, refuz, vinovăţie etc. și în ce fel ai putea folosi principalul limbaj de iubire al copilului tău pentru a-i alina durerea în fiecare situație în parte ?

5. Analizează modul în care copilul tău se plânge sau îşi exprimă nefericirea în diverse împrejurări.

Ce anume îi lipsește cel mai tare ? După ce tânjește cel mai mult ? Analizează motivele pentru care se poate să fi neglijat necesităţile din această direcţie. Cum ai putea să „umpli” cât mai eficient rezervorul de iubire în zonele foarte importante ?

6. Copiii cu un singur părinte au nevoie de o îngrijire specială

Ceea ce înseamnă că au nevoie să li se acorde mai multă atenție parentală în anumite direcţii. Găsește metode prin care ai putea să îi alini copilului tău mâhnirea ascultându-l, recunoscîndu-i suferinţa şi lăsîndu-l să-şi exprime emoţiile, şi să şi le accepte.

7. Mulţi dintre copiii care cresc în familii monoparentale reuşesc destul de bine în viaţă

Însă doar cu multă străduinţă, implicare şi o atitudine pozitivă.
Folosește-te și de informațiile din cartea ”Copilul tău este un geniu!” pentru a-l ajuta să-și dezvolte încrederea în el și atitudinea potrivită.

8. Sărbătoriţi lucrurile pozitive

pe care le-aţi făcut de-a lungul anilor în încercarea de a vă adapta în misiunea dificilă de părinte unic.

9. Caută să înțelegi cum ai putea profita mai mult de punctele forte ale acestei situații?

10. Propune-ţi să faci progrese în cel puţin una dintre zonele cu slăbiciuni.

11. Copilul tău are nevoie de modele

Și persoane care să înlocuiască acel gol pe care l-a lăsat părintele lipsă. Ce alţi membri ai familiei sau prieteni te pot ajuta să umpli acest gol din viaţa copilului tău ?

Iubirea primită şi învăţarea felului în care iubirea trebuie oferită este terenul fertil pe care se străduieşte să se dezvolte în mod pozitiv omenirea.

Satisfacerea nevoii de iubire a copilului nu este atât de simplă pe cât poate părea, şi acest lucru este şi mai vizibil odată cu începutul adolescenței.

Așadar, dragi părinți, observați modul în care ai voștri copii își manifestă nevoia de iubire și faceți în așa fel ca această nevoie să fie îndeplinită în mod corespunzător pentru a se dezvolta armonios.