Ce înseamnă copil-problemă?

Atunci când vorbim de un copil cu probleme de comportament: școlar, social, e important să subliniem anumite aspecte foarte importante legate de modul în care au fost crescuți și educați:

  • caracterul și temperamentul copilului se nasc si se dezvoltă încă din primele zile de viață
  • acestea se dezvoltă din interactiunea cu mediul extern: părinti, bunici, bone
  • mai tarziu el va reflecta calitătile si defectele pe care le-a preluat de la acestia
  • filtrele pe care le-a învățat în prima copilărie, îl va face să îsi aleagă anumiti prieteni sau să dezvolte anumite comportamente în relatia cu cei din jur

Unii copii sunt mai activi decât alţii şi fiecare copil poate fi la un moment dat foarte agitat, poate întâmpina dificultăţi în concentrarea asupra sarcinii, fiind uşor distras de ceea ce se întâmplă în jurul său.

Cu toţii ştim că celor mici le este mai dificil să se concentreze sau să stea într-un loc timp îndelungat. Cu cât un copil va înainta în vârstă, cu atât se va putea concentra mai bine.

Ce este un ”copil-problemă”?

La unii copii manifestările comportamentale sunt atât de pronunţate, încât ele pot fi observate foarte rapid.

Aceşti copii sunt greu acceptaţi în comunităţile de la creșă sau grădiniţă, iar în familie devin o povară.

Repercursiunile asupra copilului sunt extreme. Ei percep respingerea celor din jur fară să înţeleagă exact ce se întâmplă.

Când aceștia sunt agresivi, impulsivi, neatenți, educatorii, colegii şi părinţii îi admonestează şi îi ceartă.

Puţini părinţi au o discuţie deschisă cu toţi cei implicaţi, şi încă şi mai puţini părinţi sunt dispuşi să recunoască problemele propriului copil; educatorii şi mai târziu profesorii nu se pot implica din lipsa timpului sau a pregătirii necesare.

Și astfel apare acest concept de “copil-problemă”.

Există câteva simptome comune care caracterizează un copil – problemă, însă ele pot fi trecute ușor cu vederea de către cei din jurul său.

Unul dintre factorii principali care pot cauza probleme psihologice la copii este combinația următoarelor caracteristici de personalitate:

  • extraversie
  • intraversie (copilul timid sau copil introvertit)
  • hipersensibilitate

Copilul care nu reuseste să se adapteze mediului exterior (în mod personal sau interpersonal) este considerat a fi copil – problemă.

Simptome

Primul simptom al unui copil – problemă este numit comportament antisocial. După acest comportament mai apar și altele:

  • lipsa de obediență
  • tendința de a intrerupe discutiile
  • tendinta de a cauza probleme persoanelor din jur
  • pesimismul
  • hiperactivitatea
  • tendinta de a fi agresiv, lipsit de respect față de alte persoane
  • adeseori gelos
  • în majoritatea timpului are o stare de spirit proastă si nu vrea să coopereze cu părintii săi
  • manifestă un grad scăzut de solidaritate, zădărnicind și efortul celorlalți în această direcție
  • cere ceea ce își dorește, stăpânindu-i și terorizându-i pe ceilalți
  • nu arată interes pentru bunăstarea celor din jurul său, decât dacă acest fapt îi aduce un avantaj imediat
  • nu demonstrează independență pentru că, atunci când le este permis să iasă din sfera de atenție al adultului, întotdeauna „se va întâmpla ceva”(pagube sau răni)
  • acest tip de copil trăiește într-o relație dependentă sau parazitară, obligându-i pe alții să furnizeze pentru el; deține astfel o poziție de putere și superioritate în cadrul familiei, menținând-și adesea supremația prin „valoarea agasantă” a actelor sale

Comportament problemă

Atunci când ne referim la „copii problema”, ne referim, de fapt, la cei care au o problemă psihologică, care a putut lua naștere fie din cauza geneticii familiale, fie a fost provocată de către mediul în care a crescut acel copil.

Ceea ce diferenţiază un copil cu hiperactivitate de cei cu o dezvoltare normală este frecvenţa şi intensitatea cu care apar problemele (se concentrează greu, este uşor distras, este impulsiv, se enervează, este agitat, etc).

Comportamentul-problemă, este acel comportament care mai degrabă îi împovărează decât îi ajută pe cei din jur.

Prin prisma aceasta, copilul care acționează într-o manieră ce împiedică libertatea celor din jurul său, este un copil-problemă.

Niciun copil nu este personal responsabil de faptul că este un copil-problemă – el este doar victima unei atitudini greșite față de conviețuirea în societate.

Un al simptom al unui copil problema este reprezentat de hipersensibilitatea sa. Simptomele care pot fi întâlnite la acesti copii sunt complexul de inferioritate, stima de sine scăzută, izolarea sociala si depresia.

Ce înseamnă copil-problemă? 1

Este foarte comun ca acești copii să nu se poată bucura de lucrurile de care alți copii se bucură.

Un alt tip de comportament patologic de acest tip poate fi si lipsa de chef, apatia sau lipsa de concentrare.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes