Care sunt cauzele ce duc la formarea unui copil-problemă?

„Dacă vrem să schimbăm ceva la un copil, trebuie ca mai întâi să examinăm acel lucru şi să vedem dacă nu cumva e ceva pe care am face mai bine să-l schimbăm în noi înşine.”C.G Jung

Iată care sunt cauzele ce duc la formarea unui copil – problemă

  • probleme de comunicare între cei doi părinți sau între părinți și copil
  • supraprotecția și răsfațul în perioada primilor 3 ani de viață
  • părinții doresc să aibă un bebeluș perpetuu fără să fie conștienți de consecințele actelor lor; fac din copilul lor o jucărie, ca și când acesta ar exista doar pentru plăcerea lor

Spre exemplu:

Dacă o minge se rostogolește în afara ariei de prindere a copilului, părintele o recuperează pentru el, chiar dacă vede și știe că al său copil are capacitatea de a o recupera singur.

Alte cauze

Astfel, independența sa abia înmugurită este zădărnicită. Și copilul este învățat să aștepte servicii de la adulți.

  • copilul este pus în centrul atenției și lăsat să facă pe grozavul; pană când îi vine ideea de a fi în frunte în toate situațiile și de a aștepta de la ceilalți să se supună și să contribuie la nevoile lui, fără a da nimic în schimb;
  • centrarea pe sine devine o atitudine de bază. Iar, mai târziu în viață, când se așteaptă de la el să împartă sarcinile comune ale vieții, apar resentimentele; își dorește avantajele cu care s-a obișnuit și se așteaptă sa fie scutit de dezavantajele sarcinilor comune;
  • copilul dobândește atitudinea de a fi o persoană „prețioasă” care merită mai multă grijă decât alți copii
  • lipsa de conectare și comunicare cu copilul la momentul potrivit
  • părinți care și-au folosit copilul ca pe o armă, unul împotriva celuilalt
  • neglijarea sau ura exercitate asupra copilului
  • atmosfera din casă, care l-a facut pe copil să îsi dorească să stea mai mult pe afară
  • părinți care se bazează mult prea mult în educația copilului doar pe: grădinita, școală, bone, profesori suplinitori; uitând cât de important este să creeze o relație cu propriul copil, căruia să îi împărtășească din calitățile proprii
  • abuzul fizic, verbal, umilință, în exces
  • lipsa de educatie corectă acasă: lipsa de comunicare, de relaționare, de petrecere a timpului împreună, (părinți care nu au citit deloc, sau au citit foarte rar o carte împreună cu copilul; nu au petrecut timp împreună să privească un film de calitate, să asculte muzică)
  • un copil nedorit dobândește timpuriu impresia că este exclus de la dragostea părinților săi
  • orice copil care se simte subevaluat tinde să devină centrat pe sine și nesocial; va încerca „să se iubească pe sine” dacă va considera că celorlalți nu le pasă suficient de el
  • atmosferă creată în urma unui divorț sau a certurilor dintre părinți, în care copilul nu se simte plăcut, este baza eșecului multor copii de a dezvolta atitudinile unui bun semen
  • mulți părinți ambițioși doresc să le dea copiilor lor ceea ce ei numesc „toate avantajele”, sperând să îi scutească de toate greșelile și durerile; iar prin îndepărtarea piedicilor din calea copiilor lor, crează pentru ei o lume ireală, în care toate lucrurile bune vin fără nici un pic de efort și fără a oferi ceva în schimb

Produsul mediului

Nerăbdare părinților de a le netezi calea copiilor, le creează impresia că este treaba lor să îi servească. Iar această „obținere a ceea ce vrea când vrea” devine criteriul fiecarui moment pentru ei.

De multe ori părinții nu le oferă copiilor posibilitatea de a descoperi că este la fel de plăcut să dea, cât și să primească!

Din moment ce ambiția părinților este ca ei să reușească și simt anxietate față de siguranța lor, acestea îi conduc pe copii la această atitudine de viață. Iar acești pași au nevoie să fie rescriși gradual. Și să le fie redată copiilor independența pe care părinții le-au luat-o.

Așadar, comportamentul-problemă la un copil nu este un produs generat spontan. Este produsul unei interacțiuni dintre copil și anturajul său. Reacția unei personalități în creștere față de ambițiile și temerile familiei sale!

Dacă putem să detectăm în copiii noștri partea umbrită a personalității noastre, îi putem ajuta prin schimbarea modalității în care relaționăm cu ei.

Care sunt cauzele ce duc la formarea unui copil-problemă? 1

Din moment ce greșeala nu este în totalitate a lor, nu sunt singurii care au nevoie de schimbare! Solidaritatea este o sarcină pentru doi (sau mai mulți) membri ai speciei umane.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes