Mai are loc bunul simţ în lumea de azi? 8 reguli de politeţe în societate

Bunul simţ nu este demodat. Copil căruia îi pasă

Trăim într-o lume din ce în ce mai egoistă unde fiecare se gândeşte cel mai mult cum să-şi îndeplinească propriile nevoi, dorinţe şi aspiraţii… cel puţin aceasta este povestea care ni se vinde ca realitate.

Şi, din păcate, ne creștem copiii în această cursă nebună după ziua de mâine, într-un spirit de competiţie mai degrabă decât de colaborare, într-o lume a lui EU, EU, şi iarăși EU.

„Asta e realitatea, trebuie să ne adaptăm şi să-i învăţăm pe copii să se descurce“ – o să ziceți.

Da, învăţăm cu toţii să ne adaptăm dar… nu cumva ne adaptăm la o lume strâmbă, ciobită, fără valori, fără substanţă???

Mai are loc bunul simţ în lumea de azi?

abilitati socialeEu cred că da. Iar ca părinte, ca mamă, am responsabilitatea de a face ca lumea în care trăim şi în care cresc copiii mei să fie mai bună. Mai dreaptă. Mai corectă. Mai empatică… mai bine spus, îmi doresc să creăm o lume unde să ne pese unii de alţii. 

Așa cum a povestit foarte frumos colega mea, în prima parte a articolului, bunul simţ şi politețea sunt esenţiale pentru a avea relaţii armonioase, sănătoase şi de calitate.

Iar acestea nu se obţin prin înfricoşare, prin forţă sau pentru că trebuie şi așa-i frumos, ci se învaţă, zi după zi, prin propriul exemplu, prin cultivarea bunătăţii şi a conştientizării că celălalt este, poate, la fel de important pe această planetă ca şi tine.

Diferenţa între „să nu deranjăm” şi „lasă-l să fie mai tupeist, nu fraier”

Dacă-mi urmărești articolele, probabil ai remarcat că eu cred cu tărie în echilibru. Orice se situează la extreme, oricât de frumos ar suna sau părea dă de bănuit. Așa că aş vrea să facem o distincţie când vine vorba de a creşte copii cu bun-simţ şi manieraţi.

Bunul sim' nu este demodat. Copii ţipând

În primul rând, cred că nu este sănătos sau de dorit să ne trăim viaţa călcând ca pe ouă în jurul celorlalţi de teamă să nu zicem sau să facem ceva care să-i deranjeze. 

Trăim laolaltă multe generaţii, copii, părinţi, bunici şi chiar străbunici, pe alocuri, iar vremurile s-au schimbat. Nu ne putem aştepta ca ai noștri copii să cunoască şi să aplice bunele maniere din anii 1950.

Pur şi simplu nu este realist. Şi i-am forţa să poarte o mască, să îmbrace niște haine care nu sunt ale lor.

Pe de altă parte, la polul opus se află oamenii care consideră că interesul propriu e mai presus decât politețea, respectul sau umanitatea.

Chiar părinţi care, de dragul propriilor odrasle, sunt în stare să mintă, să înşele sau să calce peste cadavre pentru a nu ştirbi, în vreun fel, interesele sau sentimentele copilului.

În astfel de situaţii, nu este nevoie ca părintele să-l îndemne pe copil explicit să fie nepoliticos sau nepăsător faţă de ceilalți.

Copilul va vedea asta în comportamentul părinţilor. Şi va prelua imediat mesajul: „eu sunt buricul pământului, nimeni nu mai e ca mine. Așa că pot face ce vreau, când vreau, fără să-mi pese de cum îi afectează pe ceilalți!”

Cum găsim calea de mijloc?

Calea fiecăruia de mijloc depinde de valorile în care crede, ale familiei sale şi de modul în care vede lumea.

Dacă vezi lumea ca pe un loc meschin, egoist unde totul se rezumă la cine câştigă, atunci, destul de sigur, politețea şi grija faţă de ceilalți n-o să fie pe lista ta de priorităţi. Iar asta îi vei transmite şi copilului, fie că i-o spui sau nu.

Dacă valorile tale şi ale familiei includ bunătatea, încrederea în oameni şi în potențialul lor şi dorinţa de a trăi într-o lume mai bună, vei aborda politețea, bunătatea faţă de ceilalți şi empatia ca pe niște părţi esenţiale ale vieţii. Vei pune intenţie în a le cultiva, a le dezvolta.

Şi acolo unde ne punem intenţia, rezultatele vin… mai devreme sau mai târziu.

Mai are loc bunul simţ în lumea de azi? 8 reguli de politeţe în societate 1Pentru a-i ajuta pe copii să exerseze identificarea emoțiilor, empatia şi arta relaţionării, jucaţi împreună jocul EQ Game – Alfabetul inteligenţei emoţionale, săptămânal.

Primul joc de societate creat special pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale, de care se bucură deja peste 11.000 de familii, este cel mai simplu şi distractiv mod de a cultiva cea mai importantă abilitate pentru o viaţă fericită şi de succes.

Află mai multe despre joc şi comandă-l, accesând acest link. 

Se vor comporta exemplar copiii dacă îi creşti în spiritul politeţei?

Vrei întâi vestea bună sau pe cea proastă? Dacă e să fim sinceri şi realişti, copiii NU se vor comporta exemplar de fiecare dată.

De ce?

cum inveti copilul sa isi ceara scuzeÎn primul rând pentru că sunt copii şi au nevoie să încerce şi să greşească, să experimenteze şi să simtă efectele nereuşitei pe propria lor piele. Pentru că nu sunt roboţi odată ce le-ai instalat un program să-l ruleze fără probleme.

Programele lor au diverşi viruşi: nevoia de a se opune, nevoia de a verifica, nevoia de a experimenta, dorinţa de a fi altfel, dorinţa de a se integra şi a fi acceptat într-un grup, doriţa de a fi în centrul atenţiei, de a fi important etc.

Totuşi..

Vestea bună este că un copil crescut de oameni buni, respectuoşi, cărora le pasă de ceilalți şi care se pun adesea în locul celorlaţi, deci empatizează, vor creşte copii care le seamănă.

Evident că aceste lucrurile nu se vor vedea peste noapte! Copiii au nevoie de multă repetiţie pentru a deprinde un obicei nou – cum este salutul sau bunele maniere la masă – ca şi perseverenţă şi dorinţa interioară de a fi buni.

8 Reguli de politeţe ale interacţiunii cu ceilalți

Dincolo de a şti să salute, să spună „mulţumesc” şi „te rog” sau să mănânce frumos, pe măsură ce cresc, copiii noștri au nevoie de un bagaj de comportamente de bun-simţ, în comunitatea lor.

Mă refer aici la modul în care se comportă copilul în vizită la bunici, la prieteni, pe lângă casă sau în faţa blocului.

Iată 8 reguli de politețe pe care ar trebui să le cunoască orice copil:

1. Dacă poţi ajuta, fă-o!

Ţine uşa deschisă să intre vecina care duce 2 sacoşi grele în mâini, nu te îmbulzi să intri sau să ieşi din lift primul, cedează locul în autobuz unui bunic sau unei femei însărcinate.

Actele de bunătate îi adu  celui care le face mai mute beneficii decât își pot închipui. Foarte curând va fi percep ca un copil bun şi săritor şi asta îi va creşte încrederea în sine şi curajul.

2. Intră în casa cuiva doar dacă eşti invitat

Ştii momentele când vine copilul acasa din faţa blocului însoţit de o gaşcă de alţi copii-vecini să bea apă sau să ceară mingea.

Şi te trezeşti că intră în casă peste tine toţi, să caute mingea sau să vadă cine ştie ce prin camera copiilor. Învaţă-ţi copilul că este nepoliticos să facă asta. Dacă își doreşte să vadă ceva sau să intre, trebuie să ceară voie, mai întâi.

3. Lasă încălţămintea la uşă. Şi, mai ales, nu intra cu încălţămintea murdară pe covoare

Primul lucru pe care îl faci când intrii în propria casă este să te descalţi. Atunci de ce-ar fi diferit când te duci într-o vizită? Singurul moment în care e în regulă să intri în casa cuiva încălţat este dacă ei îţi spun acest lucru direct.

4. Nu umbla la butoane şi sertare, când eşti în vizită

Ştim cât de curioşi sunt cei mici.

Curiozitatea este bună, e sănătoasă şi, încurajată, se va transforma în dorinţă de a învăţa şi evolua la maturitate. Dar fii sigur să vorbeşti cu al tău copil despre cum e în regulă să se comporte în casa altcuiva.

Fiecare casă are propriile reguli. Este responsabilitatea noastră, a părinţilor, să-i ajutăm pe copii să conştientizeze acest lucru.

Şi să ştie că nu este normal ca în casa altcuiva să începi să cotrobăi, să deschizi toate sertarele, să apeşi pe butoanele de la televizoare radiouri sau… orice dispozitiv cu butoane.

5. Bate la uşă înainte de a intra. Mai ales la baie

La noi acasă suntem mai relaxaţi, ne cunoaștem între noi, nu e nevoie să batem la uşă când intrăm dintr-o cameră în alta.

Deşi, e măsură ce copiii cresc, își doresc intimitate şi la fel şi noi, adulţii, așa că obiceiul de a bate la uşă este unul extrem de util cu cât îl deprind mai repede. Iar în casa altcuiva e chiar obligatoriu.

6. Spune „îmi pare rău” sau măcar „scuze”, când loveşti pe cineva din greşeală

A şti să-ţi ceri iertare sau scuze când ai greşit sau pentru a repara o relaţie este una dintre cele mai utile şi benefice abilităţi pe care cineva şi-o poate dezvolta.

Aici vorbim doar despre obiceiul simplu de a ne cere scuze când călcăm pe cineva pe picior din greşeală sau ne ciocnim de cineva pentru că nu suntem atenţi.

Pentru mai multe despre puterea scuzelor citiţi aici.

7. Nu arunca gunoaie pe jos

aruncarea gunoiului pe josVăd foarte des copii care își termină sandwich-ul şi aruncă punga pe jos.

Mănâncă pufuleţi sau chipsuri şi apoi lasă punga pe bancă, în parc. În acele momente simt o mare tristeţe pentru că aceştia sunt, cel mai probabil, copiii adulţilor ce aruncă pachetul gol de ţigări din maşină în mers sau şerveţele ori diverse ambalaje, ce să mai zic de sticlele de plastic lăsate peste tot.

Așa că, dragi părinţi! Vorbiţi-le copiilor despre ecologie, despre reciclare, despre banalul obicei de a nu arunca gunoaie pe jos. Asta dacă vă doriţi să mai avem o planetă locuibilă, peste 100 de ani.

8. Nu striga în gura mare să te audă tot cartierul

Noi locuim la etajul 4, la bloc. Ghiciţi care e metoda preferată a copiilor de la bloc de a-l chema la joacă pe fiu-miu?

Urlă, strigă cât îi ţin plămânii în faţa baconului…

Şi, evident că nu auzim doar noi – şi o mai şi trezeşte din somn pe surioară – ci tot blocul. Vă implor…. spuneți-le copiilor voștri să sune la interfon, să sune la uşă şi să cheme copilul la joacă. Nu să urle ca din gură de șarpe.

Sunt bunele maniere o bază a relațiilor sănătoase?

Un studiu faimos făcut de Universitatea Harvard timp de 80 de ani a ajuns la concluzia că ingredientele esenţiale ale unei vieţi sănătoase, fericite şi îndelungate nu sunt banii, succesul sau ţara din care provenim ci calitatea relațiilor, o căsnicie fericită şi implicarea în comunitate.

Vă las pe voi să judecaţi dacă merită să le daţi o şansă copiilor voștri la fericire şi sănătate. Puteţi începe să faceţi asta chiar de azi, fiindu-le exemplu şi învăţându-i bunul simţ, bunele maniere şi inteligenţa emoţionlă, elementele de bază pentru a ne bucura de relaţii împlinitoare cu prietenii, familia, copiii ori în domeniul profesional.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes