Uneori, adolescenții și copiii sunt martorii direcți ai fenomenului de bullying, fie că sunt ei cei atacați sau sunt atacatorii. Să te situezi în ambele ipostaze, ca părinte, e dificil – pentru că nu e ușor să știi nici că al tău adolescent este agresat, nici că el e agresorul.

Despre bullying – ceea ce înseamnă, de ce apare, ce trebuie să facă un copil/adolescent care este agresat, cum se manifestă un hărțuitor puteți citi mai multe aici.

Ceea e cu adevărat important în gestionarea acestui fenomen în rândurile adolescenților, care a devenit din ce în ce mai frecvent, este faptul că, indiferent dacă este agresiune fizică sau verbală, dacă nu este oprită, poate determina un comportament antisocial și permanent agresiv, poate interfera cu performanțele școlare, sportive (dacă practică un sport) ale adolescentului și cu modul în care acesta comunică și își formează prietenii.

Cum ne ajutăm adolescentul care își hărțuiește prietenii, colegii și, uneori (de cele mai multe ori), și frații?

• Trebuie să îi transmiteți un mesaj clar, fără echivoc în ceea ce privește hărțuirea, spunându-i cât se poate de serios că nu este deloc în regulă ceea ce face și că bullying-ul poate determina consecințe grave la școală, în comunitate, în cercul de prieteni.
• Discutați cât mai mult cu adolescentul, încercând să înțelegeți care sunt motivele pentru care are acest comportament. Se întâmplă ca adolescenții să hărțuiască pentru că nu știu alte metode prin care pot comunica și pot coopera cu cei din jurul lor, și li se pare mai la îndemână hărțuirea ca să obțină ceea ce își doresc. De asemenea, adolescenții se folosesc de bullying pentru că au probleme cu gestionarea emoțiilor puternice, pe care nu le înțeleg cu adevărat. Din categoria emoțiilor puternice fac parte furia, frustrarea, nesiguranța – care, la o vârstă bazată pe instabilitate, sunt mai greu de dus, de acceptat, de aceea au nevoie de sprijinul vostru în gestionarea lor.
• Interesați-vă de felul în care adolescentul socializează, dacă în cercul lui de prieteni există hărțuitori. Căutați informații despre ceea ce îl determină pe adolescent să fie agresiv. Discutați cu profesorii adolescentului, cu dirigintele, cu alți părinți despre acest comportament al adolescentului – mulți părinți s-ar putea să se confrunte cu aceeași problemă și, de cele mai multe ori, adolescenții respectivi s-ar putea să fie prieteni cu adolescenții voștri.
• Luați bullying-ul cât mai în serios. Asigurați-vă că adolescentul știe că sunteți cât se poate de fermi în ceea ce privește acest comportament și că nu-l îl veți tolera niciodată, sub nicio formă. Dacă își agresează fratele, de exemplu, stabiliți reguli și învățați-l alte forme de a gestiona conflictele – de exemplu, să plece, să nu mai ia parte la discuție devenind și mai agresiv.
• Încurajați-i obiceiurile bune. Când gestionează anumite situații într-un mod pozitiv, încurajați-l.
• Învățați-l despre importanța respectului, încurajați-l să-i trateze pe cei din jur cu respect și empatie, indiferent de religie, de felul în care arată, de nevoi, de statut social și economic. Repetați-le că toți suntem egali și avem nevoie să fim tratați empatic.

E nevoie, ca părinți, să fiți atenți și la comportamentul vostru. Dacă adolescenții vă vor auzi vorbind urât (atât cu ei, cât și cu cei din jur și nu numai), dacă veți fi agresivi cu ei (verbal și/sau fizic), dacă îi veți critica des, sunt șanse mari să vă copieze comportamentul și să devină asemenea vouă. Și, inevitabil, în felul acesta vor lua fenomenul de bullying ca atare și îl vor practica în viața de zi cu zi.

De asemenea, deși sunt destul de întâlnite conflictele între frați, fiți atenți la ele și discutați cu fiecare dintre ei în parte despre acestea. Un adolescent poate începe foarte ușor să-și hărțuiască fratele/sora și, mai apoi, își va găsi și alte victime.

Un adolescent care hărțuiește poate fi ajutat prin:

• ore de terapie individuală cu un psiholog;
• discuții cu profesorii și dirigintele;
• părinți înțelegători, care nu critică comportamentul într-un mod negativ, dar nici nu-l aprobă, ci încearcă să găsească soluții (dacă se poate, împreună cu adolescentul) pentru a-l diminua și, mai apoi, pentru a-l înlătura;
• o comunicare sănătoasă, bazată pe respect, pe încredere și pe empatie între părinți (sau un părinte măcar) și adolescent;
• încurajarea adolescentului să participe la diferite activități extrașcolare, unde își poate face alți prieteni, renunțând, astfel, la anumite prietenii prin intermediul cărora este încurajat bullying-ul;

Să cunoști faptul că adolescentul tău își hărțuiește prietenii și colegii nu e un lucru ușor de acceptat. Dar, pentru a-l ajuta să înțeleagă gravitatea situației și pentru a-l determina să nu se mai comporte astfel, e nevoie ca părintele să fie conștient de efectele negative ale bullying-ului și, de asemenea, să accepte că adolescentul a preluat acest comportament negativ – nicidecum să-i găsească scuze și, dimpotrivă, să-l încurajeze.