O nouă zi a mașinuțelor din familia Lino nu începe fără glasul puternic, dar în același timp melodios al lui Tirolino, care își trezește copiii poftindu-i la micul dejun.

– Tiiiit! Tiiiiit! Mașinuțelor, trezirea, e o nouă zi! Mami v-a pregătit lapte cu granule benzinate și se va răci dacă nu vă treziți la timp. Soarele a bătut de câteva ori în ușa noastră, voia să ne anunțe că și-a întins brațele pe pământ ca să ne îmbrățișeze pe fiecare în parte, dar pentru asta trebuie să ne trezim și să plecăm la școală și la muncă…

Auzindu-i vorbele, Roua, care își întindea mânuțele și piciorușele pentru a se trezi, s-a gândit că și-ar fi dorit să fie încă vacanță. Ah, ce mult ar fi vrut ca încă să lenevească în patul ei moale și pufos, ce i-ar fi plăcut să nu fie nevoită să se trezească și să se ducă în locul acela în care toți rostesc în cor cuvinte urâte și în care se simte atât de privită și jignită.

Dar, stai! Roua tocmai și-a amintit discuția cu fratele ei, Bobolino. El cum poate fi atât de blând și bun, atât de iubit de către toți? Poate are un secret… Și poate secretul acela e tocmai ceea ce i-a zis ieri… Ce ar fi să pună în aplicare sfaturile lui Bobolino?!

Așa că, micuța mașinuță s-a ridicat din pat și, privind spre fereastră, a început să îi zâmbească soarelui.

Aventurile familiei Lino - ep3. 9

– Chiar e o zi minunată! a spus Roua în șoaptă, ca sa nu o audă nimeni, gândindu-se că astăzi va fi diferit față de cum a fost în toate celelalte zile. În sfârșit se poate bucura și ea de priveliștea din jur, de razele soarelui, de tot ceea ce admirau ceilalți din jurul său, iar ea nu înțelegea de unde atâtea motive de fericire…

Coborând la micul dejun, le-a zâmbit părinților și mașinuțelor mici, ceea ce ea nu face niciodată. Ba chiar i-a cedat locul său de la masă Bubulinei, care își dorește mereu să stea lângă Mami, dar pentru că vrea să o supere, Roua se așază întotdeauna în locul ei. Astăzi, Roua și-a promis că va fi altfel. Le va arăta mașinuțelor că le iubește, pentru că, în adâncul ei, chiar asta simte.

Deși uneori o enervează atât de tare și ar fi vrut să fie singură la părinți, fără alți micuți zgomotoși care claxonează de zor până și în timpul mesei, știe că fără ei viața ar fi mai monotonă și s-ar plictisi întruna.

De îndată ce Tirolino a parcat exact în fața Școlii Utilajelor și le-a urat copiilor succes, Roua a ieșit prima din remorcă, și nu ultima, cum o făcea întotdeauna până acum. A intrat în sala ei de clasă zâmbind, deși nu putea să își privească colegii în ochi.

– E mai greu decât m-aș fi așteptat, spunea Roua în gând, pe fața ei zărindu-se un zâmbet necunoscut de către cei din jurul ei.

Aventurile familiei Lino - ep3. 10

Voia să își privească colegii. Își dorea atât de mult să le vadă reacțiile, pentru că simțea nevoia să vadă pe chipul celorlalți alte zâmbete. Credea că ei chiar asta fac acum, în timp ce o privesc nedumeriți, neînțelegând cum de Roua, fata ciudată și retrasă, care nu schițează niciodată un surâs, zâmbește acum.

Doar că, dintr-un colț, Roua a auzit chicoteli. Apoi zgomotele se accentuau și chicotelile s-au transformat în râsete puternice.

– Poate că li se pare amuzant zâmbetul meu. Sau probabil se bucură că în sfârșit le zâmbesc și sunt fericită! își spunea Roua încurajator, înainte să își privească colegii.

De îndată ce micuța mașinuță și-a făcut curaj să își îndrepte privirea spre celelalte mașinuțe-colegi, a rămas uimită de ceea ce a văzut. Colegii săi râdeau în hohote, mișcându-și pe loc roțile de zor.

– Abia astăzi ai învățat să zâmbești, Roua? a rostit un coleg răutăcios, care nu se mai putea opri din râs.

– Chiar așa arăți când zâmbești, Roua? Ești mai ciudată decât ca în momentele în care ești serioasă! a spus o altă colegă, după care a început din nou să chicotească și să arate cu oglinzile laterale înspre ea.

Aventurile familiei Lino - ep3. 11

Roua nu înțelegea ce se întâmplă. Doar l-a ascultat pe Bobolino. S-a trezit de dimineață zâmbind, i-a făcut din mână soarelui fără să se mai plângă că e foarte cald, și-a salutat respectuos părinții și frații la micul dejun, i-a cedat locul Bubulinei și… Și chiar a ieșit prima din remorcă. Acum le zâmbea colegilor, iar ei n-au făcut altceva decât să se amuze pe seama ei, să o facă să se simtă atât de prost.

Micuței mașini îi vine să plângă cu lacrimi fierbinți, șiroindu-i pe capotă. Ar vrea să se închidă în camera ei, unde să nu o deranjeze nimeni, iar acolo să plângă atât cât își dorește ea. Simte că toate zgomotele și râsetele din jur o fac să țipe, ar vrea să le spună ceva colegilor răutăcioși, din cauza lor nu își mai dorește să intre niciodată zâmbind în clasă!

Aventurile familiei Lino - ep3. 12

Oftând, Roua s-ar simți mai bine dacă ar dărâma ceva prin sala de clasă, dacă ar avea unde să plângă mult, mult, atât cât are nevoie, până ar rămâne fără lacrimi… Dar tocmai sosește profesorul de mecanică și toți se așează cuminți în bănci. Nimeni nu mai râde. Roua e atât de tristă și încă simte nevoia să strige și să își certe colegii, să se răzbune pe ei. Îl vede pe colegul care i-a vorbit și a râs de ea ieșind la tablă.

Mașinuța are ochii umeziți de lacrimi, însă în adâncul ei ar vrea ca el să nu știe lecția și să ia nota 4. Ar fi un fel de răzbunare. Însă el știe, răspunde, ba chiar foarte bine. Ar arunca în el cu un pix sau cu un creion, ar vrea să simtă și el durere, iar toți ceilalți din jur să râdă de el, așa cum au râs și de ea. I-ar sta bine murdărit de pix, se gândea Roua.

Simte cum nu mai are răbdare în bancă, cum roțile i se mișcă repetat și involuntar, cum nu mai poate sta în locul acela, cu priviri ațintite asupra ei. Dacă ar avea cum, ar răsturna toate băncile colegilor…

Acum e profesorul în clasă… Dar în pauză? Ce va fi, oare, în pauză?…

Citește primul episod aici.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes