„Un copac al cărui trunchi îl putem îmbrățișa cu dificultate se naște dintr-un germen minuscul. Un turn de nouă etaje începe cu o mică grămadă de pământ. O călătorie lungă de mii de kilometri începe cu primul pas”. Lao Tse

Atunci când comitem o greșeală, indiferent dacă e mică sau mare, prima noastră reacție este aceea de a ne învinovăți.

Cu toții facem greșeli, dar fiecare reacționăm diferit. Unii ne justificăm, alții refuzăm să acceptăm și, prin urmare, nu admitem că am greșit. Alții, în schimb, ne auto-criticăm obsesiv și evidențiem și cea mai mică greșeală, chiar nesemnificativă fiind.

Auto-învinovățirea ne limitează, ne aduce frustrări, complexe și frici.

Sentimentul de vinovăție apare deseori la părinți, acoperind până și cea mai mică urmă de autocompasiune din spectrul acestora de sentimente.

Mulți părinți se cred datori să le facă pe toate, și încă într-un mod perfect, cred că este un semn de slăbiciune să ceri ajutorul și se judecă aspru de fiecare dată când ceva iese greșit.

Este important să fim conștienți de faptul că tiparele noastre de vinovăție se transferă foarte ușor asupra copiilor. Atunci când aceștia ajung adulți vor reacționa la fel ca și noi în situații similare.

Copiilor le place să exploreze, să experimenteze. Dar există ceva ce fiecărui copil îi place cel mai mult:

  • să fie iubit indiferent ce face
  • să nu se strige la el atunci când face greșeli
  • să fie acceptat și părinții să fie calmi și răbdători atunci când plânge sau are crize de furie
  • să fie înțeles și să se empatizeze cu el atunci când nu își poate controla propriile emoții, când e supărat, sau nepoliticos, atunci când își lovește sora sau fratele din frustrare
  • să aibă pe cineva care să-l încurajeze atunci când el simte că nu poate să reușească

Desigur, nimeni nu poate fi răbdător și empatic 24 de ore din 24, pentru că suntem oameni. Nimeni nu este perfect, iar părinții au multe motive să piardă aceste abilități în mod regulat.

Ce putem face?

Este să păstrăm un echilibru și să lucrăm zilnic cu noi înșine pentru a deveni mai buni.

E important să ne aducem aminte că atunci când greșim ne putem ridica și încerca din nou. Din fericire, fiecare pas în direcția cea bună va face o mare diferență.

Așadar, în loc să te simți vinovat/ă sau să te critici, pentru că iar ai greșit, ia-ți cinci minute și gândește-te la un singur lucru pe care l-ai putea face în acel moment pentru a fi părintele care își dorești să fii.

1. Poate că ai nevoie de mai mult somn

2. Poate că ai nevoie să-ți iei un angajament față de copiii tăi că nu vei mai striga la ei

3. Poate că ai  nevoie de o pauză, poate ești prea stresat, și această pauză te poate ajuta să te bucuri mai mult de copilul tău

4. Poate că ai nevoie să citești o carte de parenting care să te inspire sau să te înscri într-un grup sau la un curs unde poți discuta cu alți părinți și să obți sprijin

Îți recomandăm cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru împreună cu prof. Florian Colceag (supranumit ”antrenorul de genii”) unde poți citi mai multe despre cum putem fi cât mai conectați cu copiii noștri și ce activități putem face zilnic împreună pentru a avea o relație minunată cu ei :

Autocritica și auto-învinovățirea nu te fac un părinte mai bun 1

5. Poate că ai nevoie de mai multă dragoste. Poți fi generos din punct de vedere emoțional cu copilul tău doar dacă ești generos din punct de vedere emoțional cu tine însuți.

Viața este scurtă și meriți să te bucuri de ea. Și copilul tău merită asta. Zilele împreună cu copilul tău pot părea lungi, dar copilăria este scurtă.

În fiecare zi, copilul își creează amintiri. Își modelează creierul.

Copilăria pune bazele relațiilor  sale pentru tot restul vieții.

Nu trebuie să schimbi totul dintr-o dată. Cele mai durabile schimbări au la bază un pas la un moment dat, de a crea noi obiceiuri.

Decide azi, fii hotărât să-ți oferi sprijinul de care ai nevoie! Fă primul pas!

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse