Cu toții ne dorim copii care să crească frumos, să devină oameni echilibrați și armonioși; însă, uneori, ne confruntăm cu întrebări fără răspunsuri, cu îndoieli sau ezitări, cu situații cărora nu reușim întotdeauna să le facem față cu succes. În acest context, dorința părinților de a reuși să gestioneze eficient criza adolescenților se conturează ca o constantă în viața părinților de pretutindeni.

Această perioadă de tranziție între copilărie și adolescență, adesea marcată de un sentiment de rebeliune sau de retragere, pune în dificultate, deopotrivă, părinți și copii. Întrebarea este: ne putem sprijini copiii așa cum am făcut-o până în acest moment, cu bunăvoința și fermitate în același timp?

Poate că, în cele din urmă, adolescenții noștri devin pur și simplu tineri cu care să discutăm pe picior de egalitate, poate că această perioada n-ar trebui să ne sperie atât de tare. În încercarea de a găsi soluții care să ne ajute în gestionarea acestei etape, am căutat și am găsit câteva sugestii practice pentru a susține criza adolescenților cu respect și încredere reciprocă, sugestii pe care ți le împărtășim și ție.

1. O relație de la egal la egal

 Adolescența este adesea o extensie a relației pe care ai stabilit-o cu copilul tău. Legătura de încredere și de respect reciproc pe care ai construit-o până acum continuă în această nouă etapă de tranziție. Pe măsură ce crește, copilul tău devine din ce în ce mai conștient, mai independent. Și făcând acest lucru, micile discuții contradictorii îi vor părea din ce în ce mai puțin tolerabile. De aceea, abordarea ta ca părinte trebuie să meargă către ascultare și înțelegere. Acum este un adult în devenire, iar nevoia lui este aceea de a-l privi și de a-l trata de la egal la egal, de a-l asculta și de a ține cont de părerile lui.

2. Discută mai degrabă decât să interzici

Desigur, regulile vor continua să existe, te vei asigura în continuare că sunt clare și împărtășite și, mai ales, nu prea multe. În această perioadă, copilul tău are nevoie să se simtă sprijinit astfel încât să fie responsabil de alegerile lui pentru a ști cum să-și asume consecințele. Așadar, încearcă să clarifici câteva aspecte cu el – tu ca părinte ai nevoie să știi că se află în siguranță și el are nevoie să fie lăsat să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lui, astfel încât să poată simți consecințele.

 În acest sens, Lise Bourbeau, scriitor de succes în domeniul dezvoltării personale, ne recomandă o astfel de abordare: „nu sunt de acord cu această decizie, dar dacă ești sigur de tine, crezi că te va face fericit și că ești gata să-ți asumi consecințele, am încredere în tine”. Un astfel de răspuns este mult mai probabil să determine copilul să se gândească de două ori înainte de a lua o decizie, evitând astfel să impui o interdicție al cărei  efect va fi total opus față de cel dorit.

3. Rămâi mereu disponibil

 Ascultarea activă funcționează pentru toate vârstele! Încearcă să-l asculți cu adevărat, pune întrebări, dovedește interes pentru lumea lui și încearcă să înțelegi prin ce trece. Astfel, legătura de încredere și de respect reciproc va alimenta relația,  iar copilul tău va lua în considerare soluțiile comune care respectă nevoile tuturor.

 Ascultă-i părerea, fără a dori să-i impui ceva și fără a urmări să duci discuția într-o anumită direcție. Doar ascultă, fără a interpreta, fără a judeca; respectă-i pur și simplu personalitatea.

4. Implică-l în găsirea unei soluții

 Respectarea regulilor alese împreună va fi întotdeauna mai motivantă și mai implicantă. Se va simți apreciat, luat în considerare și va fi mai înclinat să respecte cadrul dacă va participa la stabilirea regulilor; de aceea, îți sugerăm să-l implici în găsirea soluțiilor.

Spre exemplu, dacă vrea să iasă noaptea, întreabă-l la ce oră se va întoarce; chiar dacă propunerea lui nu-ți convine, explică-i de ce. „Trebuie să știu că ești în siguranță. Dacă ajungi acasă la 1 dimineața și ratezi ultimul metrou, mă tem că ai putea fi blocat. Ai vreo o idee pentru a rezolva situația? ” Va fi mult mai constructiv dacă veți încerca să analizați împreună. Încercarea, eșecul și corectarea sunt pașii pentru a merge mai departe.

5. Asigurați-vă că aude mereu mesajul dragostei

 Reamintește-i cât poți de des că regulile nu sunt acolo pentru a-l constrânge, ci pentru a-l proteja, că ai nevoie să-l știi în siguranță. Pentru că punctul esențial al disciplinei pozitive este mesajul iubirii.

6. Respectă nevoia lui de confidențialitate

 Încearcă să nu-i invadezi spațiul personal, respectă-i intimitatea. Dacă va avea încredere în tine și nu se va simți judecat, va fi mai dispus să-ți încredințeze gândurile sale, decât în cazul în care ai încerca să-i scormonești prin lucruri.

7. Rezervați-vă timp pentru conectare

 Poate fi o idee bună să stabiliți un timp pe care să-l petreceți împreună pentru a întări acele legături de dragoste care fac viața de zi cu zi mult mai fluidă. Astfel, mesele pot deveni un moment de destindere și de discuții cu familia. Dacă aceasta este singura dată când iese din vizuina sa, încearcă să profiți de ocazie și evită criticile sau reproșurile. Apropie-l, nu-l depărta.

8. Fă un pas înapoi

Criza adolescenților ne este adesea prezentată ca o adevărată revoltă emoțională, sexuală și hormonală. A înțelege că reacțiile sale „deplasate” nu apar doar pentru a te provoca pe tine te va ajuta să înțelegi că în spatele acestei tranziții spre maturitate există o realitate a schimbărilor fizice, cognitive și psihologice. Neurologic, creierul adolescentului se reprogramează: elimină informațiile devenite inutile și creează noi circuite neuronale pentru îmbunătățirea luării deciziilor; cortexul prefrontal, care gestionează emoțiile și anticipează viitorul, este în curs de construire, făcând astfel tinerii mai fragili și mai ușor de influențat, așa cum ne explică și Isabelle Filliozat, terapeut francez de succes.

Concluzie

Încearcă să faci un pas înapoi și să ții cont de faptul că adolescentul tău trece prin momente dificile în care este posibil să nu înțeleagă totul. Și, mai ales, nu uita: cooperarea implică, în primul rând, atragerea adolescentului în centrul problemei sale, transformarea acesteia într-o șansă de învățare. În plus, în cazul unui conflict, dialogul trebuie să înceapă întotdeauna de la conexiune. Când dorința autentică de a te conecta este absentă, comunicarea non-verbală te trădează și adolescentul riscă să se închidă ca într-o carapace. Stabilirea unei conexiuni necesită efortul de a te pune în pielea adolescentului, de a-i împărtăși ceea ce înțelegi despre situație și de a pune întrebări.

 Sau, cum afirmă Jane Nelsen în cartea sa „Disciplina pozitivă pentru adolescenți: susținerea și încurajarea adolescenților noștri cu bunăvoința și fermitate”, „când adolescentul tău face o greșeală și vrei să-l ajuți să o transforme într-o oportunitate de învățare, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te conectezi cu el (…). Așadar, mesajul iubirii vine înaintea restului și reflectă în mod concret modul nostru de a acționa.”

 Mai multe informații despre cum poți menține o relație armonioasă cu adolescentul tău, te invităm să găsești și aici.

Tu ce soluții ai găsit în abordarea acestei perioade din viața copilului tău?