Ca și părinte cred că ai experimentat deja nenumărate momente în care nervii ți-au fost întinși la maximum. Tensiunile din jurul interdicțiilor sunt epuizante, chiar și pentru cei mai răbdători dintre noi. Cu toate acestea, a ceda și a spune da la toate nu înseamnă că-i faci copilului tău un bine.
În acest sens, Jesper Juul, terapeut expert în parenting, afirmă: „Dacă în numele bunătății și al dragostei, părinții lasă dorințele copiilor să fie ghidul lor, responsabilitatea pentru viața de familie se va termina în ceea ce-i privește pe copii. ( …) ei nu își vor dezvolta abilitățile empatice și sociale, iar relația dintre părinți și copii va fi una discordantă pe termen lung. ”
Ție ți s-a întâmplat vreodată să fii reticent în a spune „nu” copilului tău sau chiar și celorlalți adulți din viața ta?
Potrivit specialiștilor, această ezitare provine din diferite temeri:
- teama de a nu mai fi iubit;
- frica de conflict;
- teama de a slăbi legătura;
- teama de a lua o decizie;
- teama de a fi judecat negativ etc.
Cum să spui „Nu” copilului tău fără a-i provoca frustrarea?
- Oferă-i informații simple!
Prezentarea succesiunii evenimentelor îi va permite copilului să ajungă singur la o concluzie:
Copilul: – „Pot să mă joc acum?”
Tu: – „Vom merge la masă în 10 minute.”
- În loc să spui nu, începe prin a spune da!
Poți adăuga câteva detalii referitoare la timp care îți vor permite înlocuirea unui „nu” cu un „da”, pentru a înlocui un „dacă” cu un „când”.
De exemplu,
- „da, poți merge să te joci imediat ce ai terminat de mâncat”;
- „da, te poți uita la TV odată ce ai terminat temele“,
Este posibil ca cel mic să continue să insiste, dar nu te va mai percepe ca acționând împotriva lui, ci alături de el.
- Oferă-i alte opțiuni și solicită-i părerea!
„Aceasta este singura cutie de prăjituri pe care o cumpăr săptămâna aceasta. Poți decide să o mănânci pe toată odată sau să îți ajungă toată săptămâna. Este alegerea ta.”
„Crezi că vei reuși să faci asta (să ieși, să te joci, să te uiți la televizor …) și asta (să faci temele, să ajuți la treburile casnice …)? Cum te vei asigura că una nu o împiedică pe cealaltă?”
- Îndreaptă-i atenția spre altceva!
„Apropo, vrei să inviți un prieten să doarmă sâmbătă seara?”
„Vii să mă ajuți să tai roșiile?”
„Ți-ai terminat temele?”
Urmărirea unei acțiuni sugerate care nu îi place copilului tău poate avea efectul salutar de a-l determina să renunțe la cererea sa. Este o tactică bună pentru a-i depăși insistențele, însă nu trebuie să faci abuz de ea.
- Oferă-ți timp să te gândești
Îi poți vorbi despre ezitarea ta:
„Lasă-mă să mă gândesc la asta. Îți dau un răspuns în X minute / ore / zile.”
Acest timp de pauză are două avantaje:
- asiguri copilul că solicitarea sa este luată în serios;
- îți dă ție ca și părinte posibilitatea de a-ți observa emoțiile (simt da sau nu în interior față de această solicitare? Care sunt emoțiile mele? De ce mi-e teamă? Este „nu” negociabil? În ce condiții aș putea accepta?). Eventual, te poți consulta și cu celălalt părinte sau cu alți adulți.
- Mizează pe imaginația lui, folosește umorul, transformă momentul într-un joc!
Copilul tău se mâțâie și insistă? Imită-l sau invită-l să-și descrie dorința printr-un cântec. Nu aveți chef să cântați, alcătuiți o ghicitoare. Dacă va găsi răspunsul, va avea dreptul la ciocolată înainte de masă.
Concluzie
Atunci când situația este blocată și ambele părți rămân pe poziții, puteți căuta soluții împreună:
- copilul tău sau amândoi deopotrivă enumerați potențiale soluții la problemă;
- acest lucru se poate face sub formă de brainstorming în care fiecare idee este binevenită și apoi evaluată în funcție de nevoile fiecăruia;
- sunt studiate diferitele opțiuni;
- doar ideea care se potrivește tuturor este aleasă.
Prin urmare, putem fi creativi în ceea ce privește felul în care spunem „nu”. Scopul este de a obține același rezultat, dar într-un mod diplomat, mai plăcut pentru ei și pentru noi, fără critică, fără a-l face pe cel mic să se simtă atacat în vreun fel.
Dacă un copil este tratat cu afecțiune și respect față de granițele personale, ascultă ceea ce-i spun adulții și face majoritatea lucrurilor care i se cer; poate nu imediat și nu întotdeauna cu mare entuziasm, însă ajunge să o facă din respect pentru nevoile noastre.
Mai multe informații despre cum să punem limite copiilor noștri poți găsi și în acest articol.
Tu ce idei ai despre a spune „nu” copilului tău fără a genera un conflict?
