Ți s-a întâmplat vreodată să greșești și să înveți ceva din greșeala ta? Dar să faci aceeași greșeală de două ori? Greșelile sunt firești; sunt un mijloc de învățare pentru creier, ne ajută să ne reconsiderăm poziția față de viață și față de oameni. A învăța să ne corectăm greșelile și să le transformăm în oportunități de viață reprezintă un prim pas spre evoluție.

Tocmai de aceea, ca părinți, ar trebui să acordăm,  în mod explicit, copiilor noștri dreptul de a greși. Să transmitem copiilor ideea că recunoașterea greșelilor și manifestarea compasiunii, a regretului pentru fapta comisă vorbește despre inteligența și măreția sufletului, nu despre slăbiciune și nici despre umilință.

În acest sens, Faber și Mazlish, specialiști în psihologia copilului, pun această întrebare: De ce să fim surprinși când copiii noștri se gândesc să se protejeze, să se ascundă în loc să caute soluții pentru rezolvarea problemelor în momentele de criză? Poate pentru că i-am obișnuit cu pedeapsa ca răspuns la faptele lor greșite.

Iată însă că există și o altă perspectivă de a privi greșelile!

Greșeala reprezintă o șansă de a evolua

O eroare reprezintă o șansă de a evolua fără a ne afecta stima de sine deoarece ea poate fi reparată: spre exemplu, prin a pune piesele la loc, prin înlocuirea unui obiect, prin a cere iertare, prin determinarea de a obține un rezultat mai bun data viitoare, prin relativizarea gravității unei stângăcii pentru a se putea concentra asupra esențialului.

Transmiterea experienței între părinți și copii

O greșeală este, de asemenea, un subiect excelent pentru discuții cu copiii. Chiar și noi, ca adulților, ne temem uneori să ne dezvăluim vulnerabilitatea; credem că acest lucru ne face să pierdem valoare în ochii altora sau că ne diminuează „autoritatea”. Însă adevărul este că, dacă am supraviețuit greșelilor noastre, este o dovadă că am învățat câteva lecții care sunt bune de împărtășit. Recunoașterea greșelilor și acceptarea vulnerabilității noastre este un semn de putere, de umanitate.

Dacă copiii ne aud vorbind despre greșelile noastre, își vor da seama că o greșeală nu este inevitabilă și că viața este plină de încercări și ajustări care ne însoțesc în căutarea fericirii.

Nu sunt greșeala pe care am făcut-o

Greșelile fac parte din experiența noastră. Ele nu ne definesc, ci ilustrează alegerile noastre, deciziile noastre, calea noastră la un moment dat. A distinge actul de persoană ne ajută să clarificăm situația. A spune „ești zero la matematică” sau a pedepsi copilul care a obținut rezultate care nu îndeplinesc anumite criterii de acceptabilitate pentru adult înseamnă a-l bloca în niște prejudecăți nesănătoase. În plus, crește riscul de a nu progresa și probabilitatea de a minți. Copilul învață astfel că mai bine se ascunde decât să se simtă umilit.

O viziune optimistă a greșelii

Câți dintre noi nu ne spunem „din această greșeală am învățat multe” sau „am făcut greșeli până am avut reușit”. Iată un mod optimist de gândire care ne îndrumă spre acțiune în loc de regret și inacțiune. Dacă suntem îngroziți de greșeli, nu vom prelua inițiativa și vom rămâne într-o zonă de așa zisă siguranță, chiar dacă nu este ceea ce ne dorim.

Greșeli și emoții

Pentru a adopta o abordare constructivă a erorii, putem arăta, prin propria atitudine, că dreptul de a greși este unul firesc. Putem invita copiii să vorbească despre greșelile lor oferindu-le un model de imitat. Să gândim și să acționăm evocând erorile cel puțin la fel de mult ca succesele. Și să verbalizăm ceea ce simțim: frustrare, tristețe, furie în caz de eșec și bucurie, mândrie, ușurare în caz de reușită. O greșeală rămâne un declanșator al emoțiilor, iar emoțiile ar trebui să fie toate binevenite; ele sunt declanșate de îndată ce nevoile noastre sunt nesatisfăcute (emoții neplăcute) sau satisfăcute (emoții plăcute).

Prin urmare, interzicerea erorilor implică, într-o anumită măsură, interzicerea emoțiilor.

Raportul dintre încredere în sine și a greși

Teama de a greși duce la o încredere și o stimă de sine scăzute. Frica ne determină să facem un pas înapoi, mai degrabă decât să mergem înainte; este ceea ce ne face să ne pierdem putere personală. Pentru a-l ajuta pe copil să se poziționeze altfel față de greșelile sau de eșecurile sale, putem discuta despre ele și îi putem cere să-și verbalizeze emoțiile. În plus, ori de câte ori avem ocazia, este recomandat să ne manifestăm mândria față de reușitele copilul  și să-i vorbim despre propriile eșecuri; sunt lucruri care îi vor fi de ajutor.

Concluzii

Prin urmare, pentru a ne învăța copiii să nu fie descurajați de eșecuri, valorificarea greșelilor este o soluție excelentă. Atunci când greșeala va fi privită ca un prim pas către succes, copilul va dori să-și depășească limitele. Și aici vorbim despre perseverență. Copiii care sunt capabili să rămână motivați și să depună eforturi chiar și după mai multe eșecuri vor obține multe beneficii: stimă de sine îmbunătățită, încredere în forțele lor, mândrie și sentimentul că au un anumit control asupra a ceea ce se întâmplă. Perseverența este o condiție absolut esențială, chiar o condiție prealabilă pentru succesul creativ. Oamenii creativi învață să nu vadă eșecul sau greșeala ca pe ceva personal. Acesta este un mesaj important de transmis copiilor noștri.

Sau, cum afirmă Jane Nelsen în cartea sa “Disciplina pozitivă”, “în educație, a greși nu este doar o a doua șansă, ci însăși posibilitatea de a învăța cu mult mai multă seninătate și fără vinovăție”.

Mai multe informații despre cum ne pot ajuta greșelile să creștem poți găsi și aici.

Tu cum percepi greșelile copilului tău?

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes