Așteptări înalte sau presiune?

Majoritatea copiilor excelează atunci când părinții și profesorii au așteptări înalte. În același timp există mulți copii care ajung să aibă probleme de sănătate mentală din cauza presiunii.

Care este diferența între cele doua?

Este o linie atât de fină între ele, încât mulți dintre noi avem probleme să le diferențiem. Putem să avem așteptări înalte de la copii fără să-i supunem unor presiuni prea mari și deci să-i destabilizăm.

A avea așteptări înalte îi va ajuta pe copii să-și atingă potențialul maxim de care dispun.

Copilăria și adolescența reprezintă un proces de învățare continuu despre lume și despre locul pe care copii îl ocupă în aceasta.

Având atâtea de învățat este lesne de înțeles că sursa de motivație a copiilor nu este tot timpul clară. Noi părinții trebuie să-i ajutăm să o găsească.

Diferențe între așteptări înalte și presiune

• Așteptările înalte îi ajută pe copii să-și atingă potențialul cel mai înalt. Acestea se pot transforma în presiune când devin inflexibile, nerealiste sau inadecvat sprijinite.
• A pune presiune pe copii, a nu empatiza cu frământările lor, a nu-i sprijini să le înțeleagă, a prioritiza câștigul sau nevoia de a fi mereu pe locul unu, acestea toate reprezintă forme de presiune și nu modalități de setare a așteptărilor înalte și motivație.
• Așteptările înalte determină copiii să devină cea mai bună variantă a lor.
• Presiunea îi împinge să încerce să devină cei mai buni în comparație cu ceilalți.
• Așteptările înalte îi ajută pe copii să se simtă capabili și încrezători.
• Presiunea îi face să se simtă incapabili să trăiască la nivelul așteptărilor setate.

• În timp ce așteptările înalte pot fi încurajatoare și motivante, presiunea duce la evitare, anxietate și stima de sine scăzută.

Iată 5 modalități de a seta așteptări înalte fără presiune recomandate de psihologi

 

1. Adoptăm o mentalitate de creștere

Acest stil de viață este cheia către succes și presupune concentrarea asupra valorizării importanței procesului în sine, de devenire și transformare și nu asupra rezultatelor obținute.

Cu o astfel de mentalitate vom avea așteptări înalte legate de efortul depus în orice activitate de studiu și învățare, fie el formal sau informal.

O mentalitate rigidă se va concentra mereu pe a obține cele mai bune rezultate, a lua notele cele mai mari , a fi mereu pe locul întâi și va însemna doar presiune.

2. Setăm obiective clare, realiste și rezonabile

Mulți copii se simt copleșiți de presiune atunci când nu înțeleg foarte clar ce se așteaptă de la ei. Părinții își doresc ca ei să se descurce foarte bine la școală. Dar ce înseamnă asta? Să aibă 10 pe linie? Să fie în fruntea clasei? Sau să dobândească cunoștințe și abilități noi?

Este  important să setăm așteptări realizabile pentru copii, să ne asigurăm că ei le înțeleg și că știu cum să le atingă. Ne concentrăm pe proces și nu pe rezultate.

Așteptare clară: „Aștept de la tine să aloci studiului cel puțin  o oră pe zi.”

Presiune neclară: „Mă aștept să obții nota 10 la test.”

3. Țintim către cea mai bună variantă personală și atingerii potențialului maxim

Nu toți copiii ajung în echipa sportivă de top și nu toți copiii ajung să urmeze cea mai bună facultate în specializarea dorită. Dar toți copiii pot practica sportul, pot să-și îmbunătățească performanța și chiar să ajungă să fie foarte buni și pot să găsească calea spre a obține diploma în specializarea mult visată.

Este rezonabil și benefic să avem așteptări doar privind atingerea potențialului personal realist și nu utopic.

Aici poți citi un articol interesant despre cele 5 semne care îţi spun că ai aşteptări prea mari de la copilul tău

4. Să ne dăm voie să greșim

Copiii s-ar putea să ceară ajutorul în rezolvarea sarcinilor ce le-au fost date, atunci când se simt stresați. S-ar putea să ceară să fie scutiți de o zi de școală ca să evite un concurs. Să ne amintim totuși că a-și asuma responsabilitatea pentru îndeplinirea cerințelor școlare este o așteptare realistă. Oferindu-le prea mult ajutor le transmitem mesajul că avem așteptări mici de la ei și că nu-i considerăm capabili să atingă așteptările setate de profesori. Chiar dacă se zbat și se frământă, eșecul, în toate formele lui, face parte din viață și din procesul de învățare.

Înțelegând acest aspect de la vârste fragede, copiii ajung să poată fi motivați de propriile greșeli, să descopere unde au greșit și să-și dorească să aducă îmbunătățiri pe cont propriu.

5. Oferim sprijin și încurajare de-a lungul procesului

Spuneți-le copiilor că aveți încredere în capacitățile lor. Spuneți-le că voi credeți în ei și în potențialul lor. Subliniați mereu faptul că pentru a avea rezultate este nevoie de efort susținut. Oferiți-le sprijinul emoțional și practic necesar pentru ca ei să-și poată îndeplini obiectivele. Acest sprijin poate veni sub forma ascultării active atunci când se simt stresați sau ascultându-le poveștile entuziaste despre ceea ce au învățat azi la școală.

Este foarte important ca sprijinul să fie oferit copilului de-a lungul întregului proces și nu după obținerea rezultatului.

Una dintre cele mai bune modalități de a sprijini copiii, de a le spori încrederea în ei și de a-i motiva, este aceea de a avea așteptări înalte de la ei.

O foarte bună modalitate de a seta așteptări înalte de la copiii noștri este să îi învățăm pe ei înșiși să le seteze, să le urmeze și să le atingă.