Unii părinți au aşteptări prea mari de la copiii lor, așteptări nu tocmai proporţionale cu nivelul înţelegere, cu vârsta acestora.

Astfel de  cerințe exagerate au, din păcate, un impact negativ asupra copiilor.

Eu îi ofer totul, dar am pretenţia ca în schimb… să vină acasă numai cu note de zece.
La câte fac pentru el, mi se pare normal să mă asculte şi să se comporte aşa cum îmi doresc eu.

Sunt doar două dintre cele mai celebre replici pe care le întâlnim cu toţii. Momente în care părinţii lasă impresia că oferă condiţionat. În care aşteaptă de la copii lucruri, uneori poate fireşti, alteori foarte îndepărtate de posibilităţile reale ale copilului.

5 semne care îţi spun că ai aşteptări prea mari de la copilul tău

Ştii cum se spune. Să nu ai aşteptări… dacă nu vrei să fii dezamăgit. Mai ales când vine vorba de copii, ar trebui să putem testa cea mai necondiţionată şi pură formă de iubire. Să reuşim să îi iubim pentru exact ceea ce sunt, să căutăm tot ce e mai frumos în ei şi să nu îi presam cu aşteptări nerealiste.

Părinţii tind să fie dezamăgiţi foarte uşor de micile scăpări ale copiilor, precum şi să pună presiune foarte mare asupra acestora. Rezultatul? Vor obţine exact efectul invers. Copilul se va simţi adesea copleşit, depăşit de situaţie şi va claca.

Iată 5 semne care îţi spun că ai aşteptări prea mari de la copilul tău

1. Copilul nu se deschide în faţa ta

Revenim asupra unei probleme de mare circulaţie şi interes în rândul mamelor: copilul care se retrage în el, refuză comunicarea, începe să mintă, tace sau alege să discute cu alte persoane. Iar atunci când părintele află… îi reproşează încă o dată cât de dezamăgit este.

Ce aşteptări ai de la copilul tău?

Atunci când copilul încetează să mai discute cu tine, când nu îndrăzneşte să spună sau să facă unele lucruri de teamă că l-ai putea critica, judeca sau pentru că ți-ai putea exprima dezamăgirea față de el, este un semn că ai aşteptări prea mari de la el, iar teama de a nu te dezamăgi îl împinge să poarte masca perfectă, aceea care ştie că te-ar face mândră de el.

În această situație, copilul nu face decât să se îndepărteze tot mai mult, relaţia voastră se răceşte, iar comunicarea dispare treptat. Acest lucru se petrece în special în adolescenţă. E absolut necesar să ne gândim unde greşim noi, ce am cerut copilului atât de mult, încât să-i influențăm astfel comportamentul.

2. Îţi doreşti să fie aşa cum vrei tu

E tentant să creşti un copil perfect, nu? Dar e şi o mare aberaţie, în acelaşi timp. Aşa că, hai să ne gândim cum să creştem un copil fericit, mai degrabă decât unul perfect. Ştii că ai aşteptări prea mari de la copilul tău atunci când îţi doreşti ca el să fie perfect. Să aibă cele mai mari note, să fie primul în clasă, să fie în top şi la cursurile extraşcolare, să facă toate lucrurile bine, să facă ceea ce alții așteaptă de la el, chiar dacă nevoile lui sunt diferite.

Copilul încetează să se mai manifeste liber, să fie el însuşi? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci poate ar fi bine să-ți analizezi atitudinea față de el. Să realizezi dacă pui sau nu presiune asupra copilului. Pentru că, nu-ți dorești, cu siguranță, să-i anihilezi acestuia personalitatea, spiritul liber.

3. Copilul și-a pierdut interesul pentru lucrurile pe care înainte le iubea

Poate înainte abia aştepta să meargă la balet, la fotbal sau la engleză, iar acum trage de timp, nu îşi mai găseşte bucurie în activităţile care odinioară îi erau dragi. S-ar putea ca explicaţia să fie presiunea pe care o simte asupra lui. Dacă înainte făcea aceste lucruri liber, din plăcere, iar pe parcurs a intervenit dorinţa părintelui de a fi şi mai bun, de a avea rezultate excelente, de a fi înaintea tuturor, atunci nu e deloc surprinzător că activităţile s-au transformat în nişte sarcini pe care trebuie să le îndeplinească, iar bucuria a dispărut.

Povestea Adelei

copil rusinat

Te regăseşti în aceste situaţii? Am să-ţi povestesc despre Adela, o fetiţă care mergea cu bucurie  la balet – şi chiar avea rezultate. Totul până când mama ei i-a cerut să aibă rezultate şi mai bune. I-a cerut să fie mereu în competiție cu colegele sale, să fie prima, căci sacrificiile pentru a plăti orele de balet trebuiau și ele recompensate într-un fel.

Rezultatul? Adela a început să acuze, tot mai des, stări de rău şi dureri de stomac… iar totul se petrecea înaintea orei de balet. În final, fetița a renunţat la balet. Presiunea a fost, se pare, mult prea mare pentru ea.

4. Copilul e mereu obosit şi îşi pierde randamentul

Când copilul devine obosit, apatic, nu îşi mai poate finaliza sarcinile, iar rezultatele sunt tot mai slabe, înainte să îl criticăm şi să îi reproşăm o mulţime de lucruri, ar trebui să ne gândim dacă nu cumva presiunea de pe umerii lui e prea mare. Dacă nu cumva i-am cerut note prea mari, dacă nu cumva i-am supraîncărcat programul, dacă nu se simte copleşit de aşteptările noastre.

Copilul este în plin proces de dezvoltare emoţională, iar părintele trebuie să cunoască faptul că toate aceste presiuni îl blochează pe cel mic în mediocritate, îi taie din visuri.

5. Îţi lauzi şi apreciezi copilul doar când are o reuşită

Dacă lăudăm copilul doar atunci când obţine rezultate extraordinare sau când se comportă aşa cum ne dorim noi, el va înţelege că poate câştiga iubirea noastră… doar atunci când ne oferă acele rezultate.

Să încercăm a fi mai blânzi, să încurajăm mai mult, să ne apreciem copiii pentru lucrurile minunate pe care le fac, indiferent de ceea ce credem noi că ar trebui să facă. În cele din urmă, copiii noștri au nevoie de noi să-i ajutăm să se dezvolte emoțional și echilibrat.

Concluzie

Pentru a se dezvolta sănătos, armonios şi a obţine ceea ce îşi doreşte în viaţă, pentru evoluţie, copilul are nevoie de libertatea de a fi autentic şi a simţi că este iubit pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ar putea fi. Încurajează-ţi copilul să fie el însuşi şi asigură-l că este iubit indiferent de alegerile sale.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse