Când vine vorba despre creşterea unui copil, fiecare mamă crede că ştie ce e mai bine pentru copilul ei.
Fără să îşi dea seama însă, mulţi părinţi sunt direct responsabili de eşecul copiilor. Copilul nu ar trebui lăsat nici singur, să facă exact ce vrea, fără să te implici în dezvoltarea lui, dar nici nu ar trebui protejat excesiv.
Totul constă în echilibru. Iar copiii care nu vor beneficia de echilibru în familie, vor fi adulţii care nu îşi vor putea găsi echilibrul în viaţă.
Indiferent că negăm sau blamăm aceste teorii, ele rămân reale şi confirmate, din păcate, de generaţii întregi.
5 Greşeli pe care le fac părinţii – şi care conduc copiii spre eşec
Când timpul nu mai poate fi dat înapoi, greşelile cu greu mai pot fi reparate, iar copiii sunt deja mari, e dificil să mai schimbăm ceva. Ideal rămâne să evităm anumite greşeli de creştere a copilului, astfel încât acesta să aibă şansa la o viaţă satisfăcătoare.
Iată ce greşeli să eviţi – pentru a-ţi feri copilul de eşec!
1. Protejarea exagerată a copilului
Protejarea exagerată a copilului nu aduce nimic bun după sine. Să intervii de fiecare dată când copilul tău se ceartă cu un coleg, să îi iei apărarea şi să îl fereşti de orice potenţial risc…înseamnă să-l ţii departe de tot ce înseamnă viaţa.
Deşi iniţial ţi se pare firesc să faci asta, mai târziu te vei învinovăţi pentru faptul că ai un copil care nu se va descurca singur, care va aştepta mereu să fie împins de la spate, care nu va face faţă eşecului.
Îndrumă-l să aleagă corect, să înveţe cum să îi fie bine – şi lasă-l să înţeleagă ce înseamnă încrederea şi stima de sine.
Nu te implica în totalitate în viaţa lui, îl vei opri din a învăţa cum să trăiască singur.
2. Intervenţia urgenţă în orice situaţie
E firesc să nu vrei să îţi vezi copilul în pericol, însă părinţii transformă orice mic incident într-un pericol. Când intervii imediat, copilul va şti că există cineva care îi va fi salvator. Iar când va creşte…nu va avea nici cea mai mică idee despre cum să aibă singur grijă de el.
Lasă-l să se lovească, lasă-l să înţeleagă ce se întâmplă, dă-i spaţiu să greşească şi ocazia să repare singur. Intervenţia de urgenţă, panica şi stresul nu fac decât să îi insufle acelaşi lucru şi copilului, iar el va deveni exagerat de fragil şi se va simţi imediat neajutorat.
În plus, îşi va crea aşteptări, iar când ceilalţi nu vor face ceea ce aşteaptă el, se va simţi imediat trădat şi dezamăgit.
3. Evită să accepţi orice îţi cere
Sunt părinţi care spun DA copiilor, indiferent de cerinţele acestora.
Totul începe cu o îngheţată, un tantrum de toată frumuseţea, în mijlocul magazinului, pentru a obţine ceea ce îşi dorește, iar apoi aşteptările cresc la un telefon mai scump, un laptop nou, o maşină mai bună. Şi tot aşa.
Nu deveni sacul fără fund al copilului tau, pentru că el va începe să te iubească mai mult condiționat și nu o să știe cum să se descurce singur, să obtină ceea ce își dorește cu răbdare si prin forțe proprii.
Găseşte echilibrul între DA şi NU, astfel încât copilul să primească ce îşi doreşte, dar să fie în concordanţă şi cu ceea ce consideri tu că e sănătos pentru el – şi cu ceea ce îţi permiţi să îi oferi, până la urmă.
Îţi recomand EQ Game, un joc de care să vă bucuraţi împreună,în familie, în serile libere. Te va ajuta să îţi înţelegi mai bine copilul şi să iei decizii eficiente. Vezi mai multe aici.
4. Nu-ţi laşi copilul să îşi asume riscuri
Când îl protejezi exagerat, exact cum discutăm mai sus, îI ţii departe de orice risc. Fără să ştii că riscurile sunt parte din dezvoltarea personală şi emoţională a copilului. Copiii nu privesc riscurile aşa cum le priveşti tu, ca adult.
Pentru copii, riscurile sunt provocări excelente, pe care ei abia aştepta să le doboare.
Când îi spui copilului să nu rişte, că poate va pierde, să se mai gândească înainte să accepte o ofertă, să nu intre într-o anumită activitate ,,pentru că,,, îi spui să nu iasă din zona de confort.
Când va creşte va fi un adult rigid, care caută locul sigur și nu îndrăzneşte să schimbe nimic, să rişte nimic.
Un adult care nu îşi dă voie să greşească şi care, dincolo de toate, îi va critică permanent pe toţi ceilalţi pentru greşelile lor. Îi va judeca pentru că nu sunt asemeni lui. Când îl fereşti de risc, îl înveţi să vadă lumea decât dintr-un unghi, să eşueze şi să rateze oportunităţi excelente, pentru a fi într-o falsă siguranţă.
5. Vrei să îl ţii lângă tine
Toţi părinţii îşi doresc să stea cât mai mult cu copiii, dar acest lucru nu înseamnă să îl legi emoţional de tine. Psihologic vorbind, copilul trebuie să se rupă de mama la 20 de ani. Să se întâlnească la sărbători, evenimente speciale, să se viziteze.
Prea multe mame îşi cresc copiii să fie legaţi de ele, să nu se îndepărteze prea mult de casă. Îi leagă emoţional de ele, iar copiii devin adulţi care nu vor părăsi oraşul, care vor rata oportunităţi şi colaborări externe, pentru a nu-şi dezamăgi părinţii.
Copiii crescuţi dependenţi emoţionali nu sunt neapărat adulţii care încă locuiesc cu părinţii, ci aceia care fac totul aşa cum le-ar plăcea părinţilor lor. Care nu vor îndrăzni să trăiască propria viaţă pe deplin. Sigur ai cunoscut şi tu măcar o astfel de persoană.
Permite copilului să fie liber!
Păstraţi o relaţie strânsă, frumoasă, vizitaţi-vă des, dar încurajează-l să trăiască viaţa aşa cum simte.
Copilul trebuie adus pe lume pentru a-i oferi posibilitatea să experimenteze, să trăiască, pentru darul vieţii în sine. Pentru a ne bucura de el, nu pentru a-l lega de noi.
Concluzie
Mulţi copii extraordinari eşuează din cauza părinţilor. Pleacă în viaţa nepregătiţi, prea singuri sau, din contră, mult prea dependenţi de ceilalţi, incapabili să ţină piept vieţii.
Nu trebuie să uităm niciodată faptul că…un copil nu se face pentru a avea pe cineva la bătrânețe, care să aducă o cană cu apă, nici pentru că aşa aşteaptă ceilalţi, nici pentru a-l ţine legat de noi.
Dacă ne iubim copiii cu adevărat, atunci trebuie să evităm cu orice preţ greşelile expuse mai sus. Nu uita: să îi ascunzi copilului problemele familiei nu înseamnă să îl protejezi, ci să îl minţi. Copilul face parte din familie şi ar trebui implicat în deciziile voastre. Oferă-i aripi şi o viziune realistă asupra lumii şi a vieţii.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 1.1K shares
This Post Has 3 Comments
Uffff, le fac si le- am facut aproape pe toate☹😪😥 …..uffff ….. acum inteleg anumite defecte pe care le am….sper sa nu le mai fac, sau sa le fac din ce in ce mai putin, pana la deloc.😉😊
Toti trecem prin asta, bucuria e cand realizam si o luam de la capat cu obiceiuri sanatoase.