Deşi se nasc cu o serie de abilităţi şi instincte care îi ajută să depăşească o mulţime de obstacole, să se adapteze şi să se îndrepte către succes, copiii au nevoie şi de implementarea câtorva abilităţi sociale esenţiale – care sunt responsabilitatea ta, ca mamă.

Să îţi spun de ce.

Copilul e un explorator înnăscut, un învingător înnăscut, un geniu înnăscut şi un lider înnăscut. Este deschis experimentelor, este curios, este dornic să descopere cât mai mult din mediul înconjurător şi să se implice în diferite acţiuni.

10 abilităţi sociale pe care orice copil trebuie să le aibă

Deşi avântul copilului e admirabil şi trebuie susţinut, obstacolele sunt inevitabile, iar el nu ştie să le facă faţă tuturor, fără o pregătire minimă înainte. Vreau să îţi vorbesc despre 10 abilităţi sociale pe care orice copil trebuie să le aibă.

1. Bunele maniere

Bună ziua, la revedere, mulţumesc, îmi cer scuze şi te rog reprezintă fundamentul bunelor maniere.

Oricât ar fi de micuţ, copilul trebuie să le cunoască, să le înţeleagă sensul şi impactul, iar apoi să înceapă să le aplice.

Oferă-i ocazia să descopere singur câte pot schimba aceste cuvinte şi cum pot face diferenţa. Bunul simţ nu este demodat și niciodată nu o să fie, iar manierele sunt esenţa acestuia.

2. Răbdarea

Copilul nu e răbdător. Prin natura şi egocentrismul vârstei, copiii se entuziasmează repede şi vor totul imediat. Răbdarea nu e punctul lor forte, însă aceasta trebuie educată şi exersată – pentru că îl va ajuta mai târziu.

Să îi explici copilului răbdarea e extraordinar, însă poate deveni puţin dificil.

De aceea, jocurile practice ar putea fi de mai mare ajutor. Exersaţi răbdarea prin lucruri simple: aşteptarea desertului, aşteptarea pentru primirea cadoului dorit, aşteptarea să îi vină rândul în cadrul unui anumit joc, eventual jucat în familie.

Dacă îl prinzi cu acţiuni care să îl motiveze, va învăţa răbdarea cât ai zice peşte!

EQ Game este o variantă excelentă pentru a învăţa răbdarea şi a vă distra împreună. Îţi sugerez să citeşti mai multe aici.

3. Gestionarea emoţiilor

Facem ce facem şi iar ajungem la inteligenţa emoţională.

Da, gestionarea emoţiilor este o calitate extraordinară şi un serviciu enorm pe care copilul şi-l poate oferi.

Învaţă-l cum să îşi cunoască, cum să îşi înţeleagă şi cum să îşi controleze emoţiile, iar situaţiile neaşteptate şi neplăcute vor putea fi depăşite cu fruntea sus şi fără pierderea încrederii în sine.

Nu uita că ești mereu un exemplu pentru copilul tău.

Îţi recomand Ghidul suprem de inteligenţă emoţională, care te va învăţa cum să îţi ajuţi copilul să fie extraordinar. Aruncă un ochi aici.

4. Abilităţi de comunicare

Nu te-ai gândit până acum, probabil, cât de important e să îţi înveţi copilul să comunice sănătos. Să se exprime pe un ton politicos, empatic, prietenos, deschis.

Să păstreze contactul vizual, să înveţe să asculte şi să răspundă la ce aude, nu la ceea ce îşi formulează deja în minte, în timp ce interlocutorul vorbeşte.

Automat, îl înveţi şi empatia, şi ascultarea, şi încrederea în sine, şi bunele maniere. Totul se leagă.

5. Să înveţe să spună NU

Ai idee câţi copii sunt educaţi să nu refuze, să nu spună nu, să nu deranjeze, să accepte orice umilinţă, dacă e cazul, pentru a le fi bine din punct de vedere social? Există părinţi care vând fericirea copiilor lor pe o imagine bună în societate.

Iar copiii cresc trişti, frustraţi, neîncrezători, incapabili să îşi urmeze planurile sau sufletul. Învaţă-ţi copilul să spună NU, când să spună NU şi cum să spună NU astfel încât să fie împăcaţi cu sine, dar fără să îi rănească sau jignească pe ceilalţi.

6. Să accepte un NU

Aşa cum trebuie să înveţe să spună NU, trebuie să înveţe şi să accepte un refuz. Învaţă-I că refuzul nu înseamnă că e mai puţin bun, mai puţin capabil sau că a făcut neapărat ceva greşit.

Explică-i de ce şi cum să accepte un NU, ajută-l să înţeleagă şi exersaţi împreună, acasă, prin lucruri simple de zi cu cu zi.

7. Să ceară ajutorul

Foarte mulţi părinţi îşi învaţă copilul că e ruşine să ceară ajutorul. Că acest lucru îi va pune într-o lumină defavorabilă, vor fi percepuţi ca slabi sau incapabili. Greşit!

Să ceri ajutorul, atunci când te blochezi, nu e un semn de slăbiciune, ci mai degrabă de înţelepciune şi inteligenţă.

Exerciţiu: Conştientizez că am nevoie de cineva să mă sprijine, cer ajutorul şi merg mai departe cu planul meu. Sau, în cazurile triste, nu cer ajutorul, mă închid în mine şi pierd o mulţime de oportunităţi. Aşa se traduce inteligenţa socială, adesea.

Ştii câţi oameni renunţă la planurile lor, doar pentru că nu acceptă ajutorul celorlalţi? Să ştii că asta nu se numeşte perfecţionism, se numeşte mândrie distructivă.

Învaţă-l pe cel mic să ceară ajutorul şi să îl ofere, la rândul său. Să descopere şi să aprecieze munca de echipă.

8. Să-i aprecieze pe ceilalţi

Am cunoscut o mulţime de persoane incapabile să-i aprecieze pe ceilalţi. Ei erau perfecţi, nimeni în afara lor nu merită apreciere. Invidia, egocentrismul dus la extrem şi ignorarea valorilor nu îl va ajuta să fie el primul, ci îi va hrăni invidia.

Învaţă-l pe copilul tău să îi aprecieze pe ceilalţi, să le vadă calităţile, frumuseţea, să le aprecieze talentele şi munca.

9. Încrederea în sine

Ce ne-am face fără încredere în sine – într-o societate pregătită permanent să ne ucidă visele?

Copilul tău poate fi genial, dar dacă nu îi educi încredere în sine, s-ar putea să nu strălucească niciodată.

Sentimentul că e important îl ajută pe copil să creadă în el, în ceea ce îşi doreşte şi în ceea ce poate face.

Oferă-i încredere, ajutor, susţinere şi explică-i cât de importantă e încrederea în sine, să nu se lase doborât de eşecuri şi cum ne poate schimba, o fărâmă de încredere, parcursul vieţii.

Ştii cum se spune, suntem o fărâmă de divinitate, deci, teoretic, putem face orice, suntem geniali şi perfect capabili să ne îndeplinim cele mai profunde dorinţe.

Doar că nu suntem educaţi să facem asta. Din păcate. Suntem învăţaţi că iubirea de sine şi încrederea sunt semne ale egoismului, iar asta ne face să renunţăm la multe.

E timpul să schimbăm ceva, nu?

10. Discursul public

Oratoria, discursul public sau public speaking, cum îl cunoaştem astăzi, este una dintre abilitățile sociale de care copiii de astăzi chiar au nevoie.

Le tratează timiditatea, le oferă încredere în sine şi posibilitatea de a fi auziţi, ascultaţi şi apreciaţi.

Îţi recomand să îl implici în dezbateri, concursuri unde să poată discuta contra cronometru şi, de ce nu, să dezbateţi şi acasă o mulţime de subiecte. Uite cum îi educi, în acelaşi timp, cultura generală, interesul pentru noi domenii şi activităţi, dar şi încrederea în sine.

Concluzie

Pregătirea copilului pentru viaţă începe acasă – şi este responsabilitatea ta.

Ai grijă ca bagajul lui, pe care îl va plimba toată viaţa în societate, să conţină atributele esenţiale unui om reuşit, cu un caracter frumos, încrezător, empatic şi curajos. Care să ştie că societatea nu e tocmai aşa cum îşi doreşte el, dar că educaţia îi permite să schimbe, pe alocuri, lucrurile în favoarea lui.