Tu ce fel de părinte ești? – partea 1

“Meseria” de părinte este una dintre cele mai dificile și solicitante pe care le poate exercita un om de-a lungul vieții. Este meseria pentru care poate, ne simțim nepregătiți, indiferent de vârsta la care decidem să devenim părinți.

Parinți fiind ne formăm, cu timpul, propriul nostru stil parental, în functie de personalitate pe care o avem, de principiile si valorile noastre, de perspectiva asupra creșterii si disciplinei copilului, de propriile noastre experiente din copilarie, chiar în functie de modul de a fi al copilului si de natura relatiei cu acesta.

Deși în teorie stilurile parentale sunt definite și încadrate în anumite categorii distinctive, realitatea este ca majoritatea părintilor nu se pot încadra strict într-un stil – adoptând elemente diverse în formarea propriului stil.

Iată 5 dintre modelele parentale e bază:

1.Părintele autoritar

  • impune reguli stricte, iar atunci când acestea sunt încălcate copiii sunt penalizați fără a oferi explicațiile necesare (“Faci așa pentru că așa spun eu, și fără comentarii.”)
  • nu lasă copilul să gândească sau să ia decizii singur
  • nu are încredere în copil
  • are așteptări înalte care nu corespund întotdeauna cu abilitățile reale ale copilului
  • părinţii autoritari îşi învaţă copiii să fie ordonaţi, disiciplinaţi, respectuoşi, perfecţionişti, cee ace la prima vedere, acestea ar reprezinta un avantaj, dar pe măsură ce copilul creşte încep să se vadă şi dezavantajele
  • nu este tandru, cald si afectuos cu copiii săi
  • nu știu uneori nici cum să se joace cu copiii lor, pentru că sunt incapabili să intre în acea stare emotională pe care o presupune jocul, ludicul
  • nu obisnuiesc nici sî-si gratulaze copiii fără niciun fel de motiv, pentru că ei cred că pentru a primi o recompensă, copilul trebuie să o merite ( “Nu îl laud si îi transmit un mesaj pozitiv doar asa, pentru ca i se urcă la cap”)

Cum este sau cum nu este un copil crescut de părinți autoritari?

  • nu este foarte maleabil şi nici foarte sensibil la dorinţele altora
  • este foarte critic cu ceilalţi şi va avea dificultăţi în a comunica
  • este lipsit de iniţiativă, căci se va teme să nu greşească, dar va fi şi veşnic nemulţumit, pentru că perfecţionismul sădit în el îl face să vadă că nu se ridică la înălţimea aşteptărilor
  • există şi un alt mare dezavantaj pentru aceasta tipologie de părinţi şi copii- „a greşi” e sinonim cu „a fi un ratat”
  • preocupat de „ce va zice tata (mama) când va afla?”, copilul crescut de părinţi autoritari va tinde să mintă pentru a-şi masca greşelile
  • eficient pe plan profesional dar nefericit pe plan personal și social
  • are stima de sine scăzută și neîncredere în forțele proprii
  • devine dependent, uneori chiar agresiv
  • e mai tot timpul frustrat și are o atitudine defensive

2. Părintele Democratic

  • stabilește reguli clare, logice, echitabile, consecvente, flexibile ținând cont de nevoile copiilor atunci când le aplică
  • are in vedere întotdeauna ca drepturile copilului să fie respectate, fără a omite stabilirea unor reguli care să fie aplicate consecvent si urmate de toti membrii familiei (cu exceptia situatiilor în care este imposibil acest lucru)
  • are flexibilitate în aplicarea regulilor deoarece pentru el nu legea este cea mai importanta (asa cum este pentru părintele autoritar), ci omul este pe primul loc
  • în principiu merge după ideea că „Toti suntem egali pe Pământ” si este împotriva ideii „Unii sunt mai egali decât altii”
  • este suficient de indulgent, flexibil şi deschis spre nou
  • este în acelaşi timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplină riguroasă
  • atunci când regulile sunt încălcate consecințele sunt discutate și părinții îi învață pe copii comportamentele alternative acceptabile
  • este sensibil si empatic la nevoile emoționale ale copiilor
  • părintele și copilul au o comunicare foarte bună oferind feedback permanent
  • este suficient de protector pentru a-i oferi copilului securitatea de care are nevoie si pentru a-l sprijini atunci când situatia o cere; însă este suficient de înțelegator si încrezător în capacitatea copilului de a lua unele decizii personale
  • îi încurajează copilului independenţa
  • îi respectă opiniile şi personalitatea
  • îi trasează sarcini pe măsura vârstei şi abilităţilor sale
  • manifesta căldură față de copil, îl apreciază, îl consideră un membru responsabil al familiei

Cum este un copil crescut de părinți democrați?

  • echilibrat emotional ceea ce îl va ajuta în dezvoltarea unei personalitătii armonioase
  • autonom
  • comunică eficient
  • fericit atât pe plan profesional cât și pe plan personal și social
  • încrezător în forțele proprii
  • capabil să găsească soluții bune la situațiile dificile și să le depășească emotional cu bine
  • este creativ
  • va putea lua decizii şi va avea iniţiativă
  • ca urmare a încurajărilor si a îincrederii care i se acordă, copilul va avea un nivel ridicat al stimei de sine, care îi va permite să obtină eficientă si productivitate în actiunile intreprinse
  • respectul pentru om, cultivat de stilul democratic îl va învăta pe copil să îi respecte pe altii, să ia în considerare opinia celorlalti, să accepte observatii, având totodată curajul să-și exprime punctul de vedere
  • pe măsură ce va creste, independența care i s-a acordat îl va ajuta să-și identifice propriile aptitudini si să aleagă meseria care i se potriveste mai bine, să îsi îndeplinească propriile vise, nu pe cele ale părinților
  • se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care îl poate întâlni la școală, în grupurile de prieteni,etc)
  • nu va putea păstra un serviciu prea mult timp, pentru că va fi tipul de angajat incomod, uneori cosiderat impertinent din cauza faptului că își susține mere ideile în fața autorității

În articolul următor vom vorbi despre celelalte 3 tipuri de părinți: permisiv, hiperprotector și indiferent.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes