Strategii pentru dezvoltarea empatiei

empatie

Despre ce este empatia am vorbit aici.

Cele 9 obieceiuri esenţiale ale copiilor empatici:

Dezvoltarea empatiei:

  1. Alfabetizarea emoţională.
  2. Identitatea morală.
  3. A vedea lucrurile din mai multe perspective
  4. Imaginaţia morală

Practicarea empatiei:

  1. Auto-reglarea
  2. Practicarea bunătăţii
  3. Colaborarea

A trăi empatia

  1. Curajul moral
  2. Abilităţi de conducere pe baza compasiunii

În articolul de azi vă vom dezvălui mai multe strategii şi idei pentru dezvoltarea empatiei, mai exact corespunzătoare primelor 4 obiceiuri identificate de Dr. Michele Borba.

1. Alfabetizarea emoţională

  1. Copiii au nevoie să recunoască şi să înţeleagă emoţiile în ei înşişi precum şi în ceilalţi pentru a empatiza şi a dezvolta un vocabular al emoţiilor. Existe o multitudine de metode prin care putem include alfabetizarea emoţională în rutina zilnică, prin jocuri cu cartonaşe, reprezentări vizuale, mimă, roata emoţiilor, detectivul emoţiilor. Vă recomandăm Jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale care le înglobează pe toate foarte frumos și practic.
  2. Având noi înşine, ca părinţi, un vocabular emoţional dezvoltat şi folosindu-l în orice situaţie, cât mai des şi mai concret posibil, în prezenţa copiilor – de la cărţi, filme, persoane cunoscute. Specialiştii în psihologie recomandă folosirea a minim 10 denumiri de emoţii zilnic!
  3. Fii un ghid emoţional pentru copilul tău prin conectarea faţă în faţă, ascultarea deschisă, fără judecată şi validarea emoţiilor copilului.
  4. Folosiţi formula emoţii + nevoi. Observaţi şi atrageţi atenţia copilului asupra emoţiilor altor persoane şi rugaţi-l să ghicească emoţiile, posibilele cauze şi nevoile respectivei persoane.
  5. Fii un critic de film sau de carte. Urmăriţi imagini (din cărţi) sau filme cu sonorul la minim şi ghiciţi emoţiile personajelor/actorilor doar pe baza limbajului corpului şi mimicii.
  6. Împărtăşiţi-vă emoţiile. Pentru ca ai noştri copii să înveţe să –şi exprime emoţiile, să le verbalizeze şi să le recunoască în ceilalţi, este foarte important să ne arătăm emoţiile, zi de zi sau să facem apel la întâmplări relevante pentru viaţa emoţională din trecutul nostru.
  7. Aveţi un bunic, unchi sau chiar părinte departe? Folosiţi aplicaţia Skype sau FaceTime pentru a comunica cu acesta şi invitaţi-l pe copil să fie atent la postură, la tonul vocii, mimica şi gestica acestuia pentru a ghici emoţiile pe care le simt

2. Identitatea morală

Aceasta presupune ca ai noștri copii să se perceapă drept ființe responsabile, cărora le pasă de sentimentele și gândurile celorlalți. Laudele și încurajările  noastre se  concentrează mai mult pe aspectele cognitive, sociale și fizice în vreme ce trecem pe locul doi calitățile lor morale precum compasiunea, generozitatea și grija pentru ceilalți.

Strategii pentru dezvoltarea empatiei 1

Strategii pentru construirea identității morale:

  • Folosiți încurajările autentice (în locul laudelor) pentru a sublinia caracterul, nu comportamentul. De exemplu: „ Ești genul de om căruia îi place să-i ajute pe alții” sau „Ești un copil bun care se gândește la binele celorlalți”.
  • Crearea unui mediu familial cu valori și credințe morale sănătoase prin identificarea valorilor familiei, crearea unui motto care să descrie familia voastră (de exemplu: „Noi trăim după regula de aur, îi tratăm pe ceilalți cum am vrea să fim tratați” sau „Suntem buni chiar dacă nu ne vede nimeni”), folosirea mantrelor care să-i ajute pe copii să-și aducă aminte propriile valori și ghidaje precum: „sunt un ajutor de nădejde” sau „ sunt un copil atent la nevoile celorlalți”. O strategie bună pentru a întări aceste credințe este să construiți reprezentări vizuale (desene, postere) și să le afișați la vedere (pe frigider, pe ușa camerei etc.)
  • Scrieți-i copilului o scrisoare de apreciere de ziua lui, în fiecare an, în care să includeți momentele memorabile din timpul anului precum și calitățile sale morale ca generozitatea, atenția acordată celorlalți sau bunătatea pe care le-a manifestat de-a lungul anului (încercați să fiți cinstiți și realiști).

3. A vedea lucrurile din mai multe perspective – cum să ne punem în pielea altcuiva!

Abilitatea de a înțelege gândurile, emoțiile, nevoile și dorințele altcuiva este poarta către empatie. Aceasta abilitatea ne ajută să gestionăm mai bine conflictele, să-i judecăm mai puțin pe ceilalți, să valorizăm diferențele, să intervenim în favoarea celor nedreptățiți și să acționăm cu atenție, susținere și compasiune față de ceilalți.

Studiile arată că acei copii care înțeleg punctul de vedere al altcuiva sunt mai adaptabili, mai populari și au relații de prietenie mai sănătoase.

Strategii pentru dezvoltarea empatiei 2

Strategii care îi ajută pe copii să se pună în papucii altcuiva:

  • Folosiți recuzită: plușuri, păpuși de mână, costume, eșarfe, pălării și orice vă trece prin cap pentru a face jocul de a ne pune în locul celuilalt mai real și mai credibil;
  • Schimbați rolurile. Prefaceți-vă că sunteți copilul și vorbiți, acționați și (încercați să) gândiți ca el! Iar copilul vă va lua locul, va fi părintele, va sta în scaunul dvs, va trebui să ia decizii, să găsească soluții și să se comporte precum capul familiei. Cum vă simțiți acum că vedeți lucrurile din mai multe perspective?
  • Reeditați un comportament nepotrivit, când copilul nu a ținut seama de sentimentele celuilalt. Spuneți: „Mai roagă-mă încă o dată dată, dar de data folosește cuvinte și gesturi blânde” sau „ Închipuie-ți că ești prietenul tău și că tocmai ai ratat o minge importantă. Acum spune-i ce crezi că l-ar ajuta să joace bine mai departe!”
  • Încurajați folosirea expresiei „Mă întreb…”, în legătură cu oamenii sau situațiile întâlnite zilnic. „Mă întreb ce gândește Filip?”, „Mă întreb de ce o fi întârziat?”, „Mă întreb ce a simțit Maria când toți ochii erau îndreptați spre ea?”
  • Faceți schimb de locuri. Această strategie poate fi extrem de eficientă în conflictele între frați. Spuneți „Văd că sunteți supărați și am încredere că putem rezolva asta împreună. Spuneți-mi ce s-a întâmplat, dar din perspectiva fratelui/surorii tale.”

4. Imaginația morală – cum folosim lectura pentru a cultiva empatia.

Cărțile sunt portaluri către alte lumi și nu cred să existe o activitate care să aducă atâta bogăție de emoții, trăiri și înțelepciune precum lectura. Majoritatea părinților sunt de acord că dragostea de cărți este direct corelată cu succesul în viață iar studiile o susțin. Este incontestabil că generația actuală citește mai puțin însă ce m-a șocat este că 1 din 5 copii se simte rușinat să fie văzut cu o carte în mână. Jumătate din copii preferă să privească la televizor decât să citească iar timpul dedicat de părinți pentru a le citi copiilor a scăzut, de asemenea, în ultimele decenii, iar 28% din părinții din Statele Unite le dau copiilor mici dispozitive mobile la culcare (în locul poveștii).

Oamenii care citesc ficțiune sunt mult mai capabili să-i înțeleagă pe ceilalți, să empatizeze și să se pună în locul celorlalți decât cei care citesc non-ficțiune.

empatie

Câteva strategii pentru a cultiva dragostea de lectură a copiilor:

  • Construiți o bibliotecă acasă și un loc special, confortabil, dedicat lecturii. Cu cât au mai multe cărți la îndemână cu atât mai multe șanse au să citească și să îndrăgească lectura, conform studiilor. De asemenea, legați cititul de experiențe plăcute, confort, conectare, relaxare;
  • Lăsați copiii să-și aleagă cărțile pe care să le citească și puneți-le la dispoziție cărți diverse pe domeniile lor de interes;
  • Nu vă opriți din a citi cu voce tare, chiar dacă al vostru copil este școlar și poate citi și singur. În jurul vârstei de 8 ani majoritatea copiilor încetează să citească de plăcere și aceasta coincide cu perioada când noi, părinții, ne oprim din a le mai citi pentru că sunt prea mari;
  • Provocați-i pe copii să-și imagineze finalul poveștii, de exemplu, înainte de a citi versiunea autorului. Sau să-și imagineze un alt curs al acțiunii și să argumenteze alegerea făcută;
  • Exploatați povestea și ilustrațiile din punct de vedere emoțional: identificați împreună emoțiile personajelor după expresiile faciale, postură sau alte indicii din context și nu vă fie teama să luați postură actorului, interpretați replicile și povestea cu tonul și încărcătură emoțională potrivită;
  • Pentru copiii mai mari puteți citi împreună același roman și discutați apoi pe marginea lui.
Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes