„Poate exista un miracol mai mare decât să putem să vedem lumea prin ochii celuilalt pentru un moment?” Henry David Thoreau

În urmă cu mai bine de 2 luni începeam proiectul Lumea emoţiilor în cadrul căruia am analizat principalele emoţii umane, mesajul lor, modul în care ne ajută sau ne împiedică să fim oamenii/părinţii/ modelele care ne dorim să fim. Fie că am vorbit de frică, furie, frustrare, uimire, ruşine, bucurie ori încredere, am pomenit aproape de fiecare dată despre empatie, despre răspunsul empatic faţă de copiii noştri sau modelul de empatie pe care e important să-l insuflăm.

Ce este empatia?

Empatia este capacitatea de a recunoaşte şi, într-o oarecare măsură, de a împărtăşi sentimentele trăite de altcineva, este capacitatea de a înţelege gândurile, emoţiile şi stările altcuiva, de a ne pune în pielea celuilalt, în papucii altcuiva!

Empatia este capacitatea de „a simţi cu altcineva” însă există multe discuţii privind natura înnăscută sau nu a empatiei. Asupra unui lucru există consens: empatia poate fi  învăţată şi cultivată.

Dr. Michele Borba şi-a dedicat ultimii 20 de ani cercetării empatiei pe care o vede ca pe soluţia pentru o lume mai bună, cu mai puţină violenţă şi mai multă compasiune. Cea mai recentă carte a sa numită ”Unselfie, Why Empathetic kids Succeed in Our All-About-Me World” – Unselfie, De ce copiii empatici reuşesc în lumea noastră egocentrică – s-a născut din 17 ani de cercetare care au inclus interviuri cu doctori în neuroştiinţe, educatori, psihologi precum şi sute de copiii din toate colţurile lumii şi vizite în cele mai înspăimântătoare locuri: Ruanda, Aushwits, Armenia, Dachau etc.

Beneficiile empatiei

Conform autoarei americane, bunătatea vine din EMPATIE şi iată ce avantaje ne oferă empatia şi de ce avem aşa de multă nevoie de ea:

• Empatia este acea capacitate umană care uneşte minţi şi inimi indiferent de cultură sau generaţie;
• Empatia este unul din factorii cheie care influenţează nivelului de fericire şi succes în viaţă şi este baza relaţiilor sănătoase, a încrederii şi rezilienţei;
• Inspiră curajul şi compasiunea de care avem nevoie pentru a deveni membrii valoroşi ai comunităţii;
• Este cel mai bun antidot la agresivitate (bullying) şi rasism;
• Empatia poate fi învăţată. Se compune din obiceiuri ce trebuie dezvoltate, practicate şi trăite;
• Empatia este activată prin experimentare directă, nu învăţată teoretic prin fişe şi postere.

Este empatia pe lista noastră de priorităţi, în creşterea copiilor?

Sau, mai degrabă, e unul din acele lucruri pe care le tot amânăm pentru că nu e destul de urgent, nu vedem rezultatele palpabile, previzibile, nu vine sub forma unei creşteri a performanţei sau a notelor la examenele şcolare?

80% dintre copii afirmă că ai lor părinţi sunt mai preocupaţi de fericirea sau realizările lor decât de bunătatea arătată celorlalţi, conform unui studiu condus de Harvard, numit Cum să facem din atitudinea de a ne păsa o obişnuinţă (Making Caring Common).

Să reînvăţăm conceptul de NOI în loc de EU

În jurul anului 2000 a început declinul cel mai dramatic al empatiei, cu un focus pronunţat pe EU şi nu pe NOI.

Factori esenţiali care au dus la această scădere sunt: hiper competitivitatea, lipsa conectării faţă-în-faţă, modelele noii generaţii care sunt celebrităţile, concentrarea pe bani şi faimă ca şi valori, social media care ne pune vieţile online, existenţe mult prea programate, nivele de stres în creştere fără strategii de gestionare, lipsa timpului de joacă liberă şi relaţionare la copii, laude ce se concentrează pe eşti special, eşti mai special decât ceilalţi.

Autoarea numeşte această nebunie a centrării pe sine, Sindromul Selfie. Totul se rezumă la promovarea de sine, brandingul personal şi interesul personal prin excluderea sentimentelor, nevoilor şi preocupărilor celorlalţi, cu efecte devastatoare asupra caracterului şi moralităţii.

Acest egocentrism distruge empatia, fundaţia umanităţii şi de aceea trebuie să-i învăţăm pe copiii să-şi schimbe focusul de la eu, al meu către noi, al nostru.

Iată câteva fapte îngrijorătoare:

• Empatia a scăzut cu 40% în ultimii 30 de ani, printre tineri;
• Narcisismul a crescut cu 58%, în aceeaşi perioadă;
• Incidenţa agresivităţii (bullying) a crescut alarmant, numai în perioada 2003-2007 acesta a înregistrat o creştere de 52%, iar manifestările au început să se vadă chiar şi la copii de 3 ani. Asociaţia Telefonul Copilului din România a desfăşurat în ultimii ani mai multe campanii anti-bullying din cauza amplorii pe care a luat-o acest fenomen, România situându-se pe locul 1 în Europa când vine vorba de hărţuirea în şcoli, iar 7 din 10 copii au fost implicaţi în acest fenomen, fie ca agresori, victime sau martori.

În vreme ce suntem preocupaţi să creştem o generaţie de copii cu o stimă de sine crescută, inteligenţi şi autonomi, generaţia actuală de copii este cea mai tristă, stresată şi egocentrică înregistrată vreodată.

„Concentrarea pe sine în toate formele sale omoară empatia, cu atât mai mult compasiunea. Când ne concentrăm doar pe noi, lumea noastră se micşorează în timp ce problemele şi preocupările noastre câştigă teren. Dar când ne concentrăm pe alţii, lumea noastră se extinde.” Daniel Goleman, Social Intelligence, The New Science of Human Relationships.

Empatia începe cu conectarea umană!

Una din cele mai grave probleme pe care le avem şi care se reflectă din plin şi în cazul empatiei este timpul pe care îl folosim „conectaţi la un dispozitiv”, timp care a ajuns în SUA să fie peste 7 ore pe zi iar în România, în rândul copiilor, timpul mediu petrecut în faţa unui ecran este de 4 ore. Suntem o generaţie care preferă să trimită mesaje scrise decât să audă vocea unui om drag sau unui membru al familiei, care îşi exprimă emoţiile în special prin folosirea emoticoanelor decât prin întâlniri faţă-în-faţă!

Faceţi o socoteală simplă a orelor petrecute la şcoală, cu alte cluburi, sporturi şi ateliere,  adăugaţi orele de somn şi pe cele petrecute în faţa unui ecran şi apoi vedeţi cât timp îi rămâne copilului pentru conectarea umană autentică… Cât timp dedicaţi conversaţiilor  în familia voastră, timpului de joacă şi stat pe covor, fără muzică, TV sau desene animate în fundal?

Una din soluţii ar introducerea unei perioade de timp complet fără conexiune la ecrane, ci mai degrabă cu conectare umană: puteţi să adoptaţi regula „fără ecrane la cină”, sau timpul de joacă neîntrerupt de tehnologie. Şi nu uitaţi, aceste reguli trebuie urmate de toţi membrii familiei, părinţii sunt cei care dau tonul!

În timpul de joacă vă propunem Jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale – care dezvoltă tocmai empatia.

Empatia nu se învaţă şi nu se poate cultivă în faţa ecranelor, ci prin relaţionare directă, prin atenţia pe omul din faţa noastră, pe gesturile şi mimica sa, pe identificarea emoţiilor şi interpretarea lor şi pe obiceiuri definite, repetate care să construiască o cultură a bunătăţii.

Ce poate face un singur om într-o lume plină de răutate?

E de ajuns să ne uităm la ştiri într-o zi şi vom vedea atât de multe orori care se întâmplă în acest moment în toată lumea încât ne vom simţi mici şi neputincioşi în a schimba ceva, într-un soi de paralizie a compasiunii… Însă dacă ne uităm dincolo de poveştile şocante şi înspăimântătoare, găsim salvatorii, găsim oamenii care se implică, oamenii care dau o mână de ajutor celorlalţi, îi găsim pe cei cărora le pasă şi care schimbă cursul poveştii, salvează o viaţă…

„Dacă mă uit la masele de oameni, la toţi cei care suferă, nu voi acţiona niciodată…Însă dacă mă uit spre unul singur, o voi face,”  spunea Maica Tereza. Haideţi să-i urmăm sfatul, şi să începem cu un om de care să ne pese!

Ce-i de făcut, concret? 

Ce pot face părinţii, educatorii, profesorii sau consilierii şcolari pentru a compensa această tendinţă periculoasă şi pentru a influenţa în bine abilitatea copiilor de a le păsa?

Ce practici ajută la cultivarea acestei capacităţi la copii? Ce fapte certificate de cele mai recente descoperiri ştiinţifice pot să ne ajute să creştem copii sănătoşi, fericiţi, de succes şi plini de bunătate?

Citiţi în continuarea acestui articol, despre cele 9 obiceiuri esenţiale ale copiilor empatici ce pot fi învăţate, cultivate şi exersate pe parcursul copilăriei, adolescenţei şi de-a lungul întregii vieţi.